ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 574/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17

februarie 2005, reclamanta SC F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu Direcția

Regională Vamală Timișoara, Autoritatea Națională a Vămilor și Ministerul

Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea

procesului-verbal din 21 decembrie 2004, încheiat de prima pârâtă,

recunoașterea dreptului său de a beneficia de facilitățile acordate prin O.U.G.

nr. 24/1998, precum și anularea deciziei Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 230/PI din 25 iulie 2005, a admis acțiunea, a anulat actele contestate și a constatat că reclamanta este scutită de plata

sumelor respective, obligând, totodată, pârâtele Direcția Regională Vamală

Timișoara și Autoritatea Națională a Vămilor, la plata cheltuielilor de

judecată, în sumă de 205.000.000 lei față de reclamantă.

Instanța de fond a reținut, în urma probei cu

înscrisuri și în baza expertizei mixte contabile și zootehnice, administrate în

cauză, că reclamanta desfășoară o activitate încadrabilă în cod CAEN 0125,

constând, într-o primă fază, din creșterea puilor de o zi importați, până la 42

de zile, iar în a doua fază o activitate de producție, în sensul sacrificării

puilor, tranșarea și prelucrarea acestora, precum și ambalarea și desfacerea

lor ca produse finite.

A mai reținut, de asemenea, că

procesul descris mai sus, se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. d) din

Normele metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998, republicată și

îndreptățește reclamanta să beneficieze de scutirea de la taxelor vamale,

potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. b) din ordonanță.

Curtea de apel a mai considerat, de asemenea,

că procesu-verbal contestat nu poate fi considerat act administrativ fiscal în

accepțiunea dispozițiilor art. 6 C. proc. fisc. și, prin urmare, impunerea

vamală este nelegală, precizând, totodată, că numai actul constatator întocmit

de biroul vamal de control și vămuire poate fi considerat act administrativ

fiscal, deoarece, prin natura lui, naște, modifică și stinge obligații fiscale.

În concluzie, numai în baza unor asemenea acte se poate angaja răspunderea

fiscală a reclamantei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele

și pentru Autoritatea Națională a Vămilor.

În motivarea recursului s-a susținut

că domeniul principal de activitate al reclamantei este creșterea păsărilor,

astfel încât aceasta nu poate beneficia de scutirile acordate pentru plata

taxelor vamale în condițiile O.U.G. nr. 24/1998, pentru materiile prime.

De asemenea, s-a mai susținut că, în

baza dispozițiilor art. 394 alin. (2) din H.G. nr. 1114/2001, pentru aprobarea Regulamentului

de aplicare a Codului vamal, încasarea drepturilor de import se face în baza

procesului-verbal de control sau a actului constatator întocmit de autoritatea

vamală, astfel încât este eronată reținerea instanței de fond potrivit căreia

impunerea vamală supusă discuției, este ilegală.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Așa cum corect a reținut instanța de

fond, activitatea desfășurată de SC F. SRL este o activitate complexă de

creștere a păsărilor, de producere - prelucrare și conservare - producție,

reprezentând în primă fază creșterea puilor importați de o zi, până la 42 de

zile, ce constituie un produs semifinit și care în etapa următoare de

abatorizare sunt supuși sacrificării, după care sunt trecuți prin faze succesorii

(eviscerarea, tranșarea, prelucrarea, ambalarea și desfacerea în produsul finit

care este carnea tranșată).

Astfel, puii de o zi importați de

societate, supuși creșterii până la 42 de zile, sunt supuși procesului de

metabolism, astfel că se includ noțiuni de materie primă, regăsindu-se integral

în produsul finit de carne de pasăre, în stare transformată, chimică sau

combinată, în sensul definiției prevăzute de art. 1 lit. d) din Normele

metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/1998, republicată, astfel că, în

mod legal, societatea beneficiază de scutirea de la plata taxelor vamale pentru

importurile în litigiu, în temeiul art. 6 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

24/1998.

Expertiza zootehnică efectuată în

cauză a reținut că pe parcursul creșterii puilor în cele 42 de zile au loc

numeroase transformări fizice, chimice, fiziologice, influențate de aportul de

furaje, vitamine, aminoacizi, săruri minerale.

Așa fiind, susținerile organelor

vamale, potrivit cărora puii de o zi nu s-ar încadra în categoria materiilor

prime care se pot importa în zona defavorizată, în vederea realizării

producției proprii și pentru care ar putea beneficia de scutire de la plata

taxelor vamale, sunt neîntemeiate.

Având în vedere cele mai sus

arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Națională

a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 230/PI din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei SC F. SRL Bocșa, suma de 1450 RON, cu titlul de cheltuieli de

judecată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.