ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4610/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamanta T.M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea

în tot a H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor

de serviciu prevăzute la art. 1 lit. e)-h) din Legea nr. 119/2010.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

din Legea nr. 554/2004, modificată, respectiv cazul bine justificat și iminența

producerii unei pagube care constă în diminuarea drastică a drepturilor sale de

pensie.

Prin întâmpinare, pârâtul

a invocat excepția lipsei calității procesuale active, arătând că reclamanta nu

face dovada drepturilor existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate

de actul contestat, și excepția lipsei de interes întrucât aceasta nu justifică

un interes legitim, personal, născut și actual, a folosului practic urmărit, prin

punerea în mișcare a procedurii judiciare. Pe fond, a cerut respingerea cererii,

întrucât prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ

determină principiul executării acestuia din oficiu, suspendarea actului administrativ

fiind o măsură de excepție.

În cauză a fost formulată

cerere de intervenție în interesul pârâtului de către Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale.

Prin sentința nr. 3173

din 03 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins a excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de

interes, precum și cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.

Prin aceeași sentință

a admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale în interesul pârâtului.

de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepțiilor

lipsei calității

procesuale active și lipsei de interes, prima instanță a reținut că pârâtul a invocat

argumente comune, ce țin de soluționarea pe fond a cauzei, respectiv că reclamanta

nu face dovada dreptului pretins și nici a vătămării.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut, sub aspectul îndeplinirii condiției cazului bine justificat,

că împrejurările invocate de reclamantă nu sunt de natură să creeze „o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ”, având în vedere că actul

administrativ cu caracter normativ a fost dat în aplicarea Legii nr. 119/2010, iar

metodologia aprobată prin acest act nu completează sau modifică Legea nr. 119/2010,

dispozițiile art. 5 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 737/2010 fiind în concordanță

cu dispozițiile legale sus-menționate.

Aspectele invocate de

reclamantă privind condițiile speciale de muncă care au impus restricții și privațiuni

deosebite, deși incontestabile, nu pot fi avute în vedere la pronunțarea suspendării

actului administrativ, acestea făcând obiectul analizei oportunității actului normativ,

de competență exclusivă a legiuitorului.

De asemenea, nici apărările

reclamantei vizând exproprierea nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care

hotărârea de Guvern este emisă în aplicarea legii și nu se relevă dispoziții care

derogă sau adaugă la lege.

cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta T.M.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând prevederile art. 304

pct. 7, 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe, susținând

că prin actul administrativ atacat, ca urmare a recalculării pensiei de serviciu,

i s-a produs un prejudiciu cert și real în patrimoniul său, întrucât pensia stabilită

astfel este inferioară celei ce i-ar fi fost determinată prin Legea nr. 119/2010.

În esență, a arătat că

sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată,

inclusiv cazul bine justificat față de care prima instanță nu s-a raportat la motivele

invocate, fiind încălcate astfel prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

În speță, recurenta a

susținut că există indicii care răstoarnă prezumția de legalitate a hotărârii atacate,

în cauză încălcându-se principiul neretroactivității legii consacrat de art. 15

din Constituție.

Astfel, data nașterii

dreptului de pensie echivalează cu data îndepliniri condițiilor legale prevăzute

de lege și cu data solicitării deschiderii dreptului la pensie în raport de legea

în vigoare la acea dată. Așadar, legislația intrată în vigoare ulterior acestei

date nu poate retroactiva și nu poate fi aplicată, cu efect de recalculare a cuantumului

pensiei, or, hotărârea atacată are în vedere însăși recalcularea unor drepturi de

pensie anterior acordate, în raport de legislația în vigoare la acea dată.

În concluzie, recurenta

a arătat că prin hotărârea atacată se încalcă prevederile art. 17 din Carta Drepturilor

Fundamentale a Uniunii Europene și art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și

art. 3, art. 4. art. 47 alin. (1) și (2), art. 44 alin. (1) și (3), art. 53

alin. (1) și (2) din Constituția României. Totodată, invocând și Decizia nr. 574/2006

a Curții Constituționale.

în cauză

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâtul și intervenientul au solicitat respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate, pârâtul arătând și faptul că cererea a rămas fără obiect, întrucât

actul administrativ atacat a fost abrogat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

motivelor de recurs invocate

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri

în domeniul pensiilor, invocând în drept dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui

suspendare se solicită, recurentei-reclamante, vizată de art. 1 lit. g) ce se referă

la pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist

din aviația civilă, i s-au diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior

intrării în vigoare a cadrului normativ menționat.

Examinând aspectele invocate

de reclamantă, prima instanță a ajuns la concluzia că nu s-a dovedit îndeplinirea

condiției „cazului bine justificat”, respectiv că nu au fost identificate „împrejurări

legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă

în privința legalității actului administrativ” după cum indică art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004, concluzie ce este împărtășită și de instanța de

recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune măsura suspendării

executării unui act administrativ, măsură excepțională în contextul în care acesta

beneficiază de prezumția de legalitate, trebuie dovedită, într-o situație concretă,

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții „cazul bine justificat” și „paguba

iminentă”.

În speță,

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a dovedit numai îndeplinirea celei

de-a doua condiții, într-adevăr, ca efect al recalculării pensiilor, drepturile

stabilite fiind diminuate cu mult față de cele anterioare.

Cuantumul pensiei rezultat

în urma recalculării nu poate însă constitui prin el însuși un motiv suficient pentru

a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru

recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite

prin Legea nr. 119/2010.

Înalta

Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă

a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura sumară

cu care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată

în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor

dosarului neputând fi identificate elemente de nelegalitate aparentă în operațiunea

elaborării și adoptării sale.

De asemenea,

verificând sumar concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza

și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurentă,

Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică,

rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului

normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5)

din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică

legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul

actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1):

„

Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin

determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând

algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, în limitele

procedurii de față, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă

la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea

nr. 119/2010.

În fine, nu este întemeiată

nici critica constând în nemotivarea de către judecătorul fondului a soluției date

cererii prin care reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ.

Prima instanța a pronunțat

sentința atacată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., procedând la arătarea, într-un mod sintetic, dar suficient, a considerentelor

de fapt și de drept care au fundamentat concluzia neîntrunirii în cauză a condiției

cazului bine justificat, condiție obligatorie pentru a se putea dispune admiterea

cererii reclamantei și suspendarea executării actului administrativ unilateral cu

caracter normativ contestat, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește excepția

lipsei de obiect invocată de către intimatul-pârât, Înalta Curte reține că într-adevăr

prin O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute

la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, însă acest act a

intervenit ulterior pronunțării sentinței recurate, caz în care H.G. nr. 737/2010

a produs efecte până la momentul abrogării, efecte supuse cenzurii instanței de

contencios administrativ.

adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse

, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M.A. împotriva sentinței nr. 3173 din 03 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 octombrie 2011.