ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

de chemare în judecată

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, anularea H.G. nr. 737 din

29 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzută la art. 1 literele c)-h) Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și repunerea reclamantei în

situația anterioară în sensul obligării pârâtei la plata pensiei, conform bazei

de calcul stabilite anterior emiterii deciziei nr. 173408 din 18 august 2010,

începând cu data de 01 septembrie 2010, precum și suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010 pe calea ordonanței președințiale.

În motivarea cererii,

reclamanta a criticat, în esență, dispozițiile H.G. nr. 737/2010 ca nelegale și

emise cu încălcarea dispozițiilor actelor comunitare și tratatelor internaționale

la care România este parte.

A mai susținut că în speță

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind suspendarea pe calea ordonanței

președințiale a aplicării acestui act cu caracter normativ, pentru considerentul

că, prin recalcularea pensiei, începând cu data de 01 septembrie 2010, cuantumul

pensiei primite este substanțial diminuat, reclamanta fiind pusă în dificultate

de a-și onora obligațiile financiare către furnizorii utilitari, medicamentație

și nu în ultimul rând hrana zilnică.

în cauză

Pârâții Guvernul României

și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au invocat, prin întâmpinare,

excepția netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității cererii de suspendare,

pe motivul temeiului de drept invocate de reclamantă în susținerea cererii sale

- art. 581 C. proc. civ.- dar și pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzută

de art. 7 Legea nr. 554/2004, solicitând, pe fond, respingerea cererii ca neîntemeiată.

fond

Prin încheierea din 30

mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei V.V. privind suspendarea executării

H.G. nr. 737/2010.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a arătat că, deși diminuarea pensiei cu 50% ar putea reprezenta

un prejudiciu material viitor și previzibil, sub aspectul îndeplinirii condiției

cazului bine justificat Curtea nu a identificat vreo împrejurare de fapt sau de

drept vădită, care să pună la îndoială principiul legalității, autenticității și

veridicității de care se bucură actul administrativ în discuție, aceste aspecte

nefiind, de altfel, dezvoltate de către reclamantă.

Prima instanță a respins

excepțiile netimbrării și a inadmisibilității acțiunii, arătând, cu privire la prima,

că reclamanta s-a conformat dispoziției instanței cu privire la achitarea taxei

de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, iar, în ceea ce privește

cea de-a doua excepție, pe de o parte reclamanta și-a precizat cererea de suspendare

în sensul că este întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motivând-o

în raport de aceste dispoziții legale, iar pe de altă parte, din actele depuse la

dosar rezultă îndeplinirea procedurii prealabile.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs reclamanta V.V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii

cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, cu menținerea în plată a pensiei

de serviciu anterior stabilită, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304¹

C. proc. civ..

Recurenta a criticat încheierea

recurată, susținând că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale

cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.

A arătat că diminuarea

pensiei cu peste 50% ca efect al actului contestat reprezintă un prejudiciu iminent,

iar, în ceea ce privește cazul bine justificat, indiciile de nelegalitate a H.G.

nr. 737/2010 sunt puse în evidență de hotărârile judecătorești prin care a fost

suspendată executarea sau chiar anulat actul contestat.

A mai susținut că H.G.

nr. 737/2010 este nelegal și neconstituțional, încălcând principiul ocrotirii proprietății

private fără a asigura un just echilibru între interesul public și cel privat, și

a mai invocat și art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

arătând și că instanța de fond ar fi trebuit să ia în considerare aspectele de nelegalitate

dezvoltate în cererea de anulare a H.G. nr. 737/2010.

de intimați

Intimatul Guvernul României

a invocat excepția lipsei de obiect a cererii reclamantei-recurente, în condițiile

în care H.G. nr. 737/2010 a fost abrogat ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2011

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h)

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Pe fondul cererii de suspendare,

acest intimat a susținut că nu s-au dovedit împrejurări care să creeze o îndoială

puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, în contextul în care actul

administrativ a fost emis în executarea Legii nr. 119/2010, fără a excede acestui

cadru normativ

La rândul său, intimatul

Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a invocat aceeași excepție a rămânerii

fără obiect a cererii reclamantei, reiterând motivele expuse de către intimatul

Guvernul României, iar, în ceea ce privește fondul recursului, a arătat că reclamanta

nu a demonstrat îndeplinirea ambelor condiții impuse de art. 14 alin. (1) Legea

nr. 554/2004.

A mai susținut că măsura

recalculării pensiilor, pe care o contestă de fapt recurenta-reclamantă, a fost

prevăzută de Legea nr. 119/2010, în a cărei executare a fost adoptată HG nr. 737/2010,

fără a se putea reține elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Argumente de fapt și de

drept relevante

Recurenta-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor, invocând, în drept, dispozițiile art. 14 și art. 15

Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui

suspendare se solicită, recurentei-reclamante, vizată de art. 1 lit. c) ce se referă

la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, i s-au diminuat substanțial

drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ

menționat.

Examinând aspectele invocate

de autoarea cererii de suspendare, prima instanță a ajuns la concluzia că nu s-a

dovedit îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, respectiv că nu au fost

identificate „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură

să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ” după

cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) Legea nr. 554/2004.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune măsura suspendării

executării unui act administrativ, măsură excepțională în contextul în care acesta

beneficiază de prezumția de legalitate, trebuie dovedită, într-o situație concretă,

îndeplinirea cumulativă a celor două condiții „cazul bine justificat” și „paguba

iminentă”.

În cauza

de față, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a dovedit numai îndeplinirea

celei de-a doua condiții, întrucât, într-adevăr, ca efect al recalculării pensiilor,

drepturile stabilite sunt cu aproximativ 60% mai mici decât cele anterioare.

Cuantumul pensiei rezultat

în urma recalculării nu poate însă constitui prin el însuși un motiv suficient pentru

a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru

recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite

prin Legea nr. 119/2010.

Înalta

Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă

a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura sumară

cu care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată în temeiul

art. 108 Constituție și al art. 3 alin. (3) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând

fi identificate elemente de nelegalitate aparentă în operațiunea elaborării și adoptării

sale.

De asemenea,

verificând sumar concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza

și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurentă,

Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică,

rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului

normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5)

Constituție și art. 4 alin. (3) Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către recurenta-reclamantă au fost preluate în cuprinsul

actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1):

„

Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor

legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin

determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând

algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, în limitele

procedurii de față, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă

la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea

nr. 119/2010.

Argumentele

ample invocate de către reclamanta-recurentă sub capătul de cerere privind anularea

H.G. nr. 737/2010 exced, pe de o parte, limitelor în care se poate desfășura analiza

admisibilității cererii de suspendare a executării unui act administrativ, iar,

pe de altă parte, vizează, în fapt, dispozițiile Legii nr. 119/2010, act normativ

ce a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aceste aspecte.

În ceea ce privește jurisprudența

instanțelor în materia examinată, Înalta Curte observă că la nivelul instanței supreme

ea s-a orientat către aceeași soluție ca cea pronunțată în prezenta cauză, iar,

pe de altă parte, împrejurarea că pe parcursul soluționării cauzei de față, s-a

pronunțat sentința nr. 491 din 16 decembrie 2010 de către Curtea de Apel Cluj prin

care s-a anulat H.G. nr. 737/2010 nu este aptă, prin ea însăși, să conducă la o

altă soluție.

Sentința menționată nu

privește ipoteza reglementată de art. 14 sau 15 alin. (4) Legea nr. 554/2004, și,

de asemenea, nu este irevocabilă.

Referitor la excepția

lipsei de obiect invocată de către intimați, Înalta Curte apreciază că, chiar dacă

prin O.U.G. nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute

la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor a fost abrogată H.G.nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, acest act a intervenit ulterior

pronunțării sentinței recurate și în condițiile în care H.G. nr. 737/2010 a produs

efecte până la momentul abrogării, efecte supuse cenzurii instanței de contencios

administrativ.

instanței de recurs

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către V.V. împotriva

încheierii din 30 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie

2011.