ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2011

Prin cererea formulată la data de 12 aprilie 2011, reclamantul O.L.M. a solicitat instanței suspendarea H.G. nr. 737/2010, adoptată de pârâtul Guvernul României, până la pronunțarea instanței de fond. Reclamantul a arătat, în esență, că hotărârea atacată, prin care s-a aprobat metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, contravine principiului neretroactivității legii civile, adaugă la lege, fiind contrară și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În cauză a fost formulată o cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtului, de către intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Prin Sentința nr. 4180 din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, admis acțiunea reclamantului O.L.M., a suspendat executarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond și a respins cererea de intervenție accesorie a intervenientului Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale. Pentru a pronunța această soluție, s-a constatat că prin hotărârea a cărei suspendare se solicită s-a adoptat metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010. S-a reținut că prin recalcularea pensiilor, nu numai că se obține o reducere drastică a cuantumului acestora, dar și o schimbare radicală a regimului juridic al acestora, fără ca în cuprinsul hotărârii să se prevadă explicit necesitatea unui asemenea demers.

În atare situație, s-a apreciat că, cel puțin la nivel de aparență, H.G. nr. 737/2010 încalcă art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum corect a susținut și reclamantul, fiind în consecință îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004. În ce privește paguba iminentă, s-a constatat că aceasta este evidentă și constă în diferența dintre pensia de care reclamantul beneficia înainte de intrarea în vigoare a H.G. nr. 737/2010 și cea pe care o obține după recalculare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Guvernul României, solicitând, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul O.L.M., ca neîntemeiată.

Guvernul României a criticat sentința în temeiul art. 304 pct. 5, 7, 9 și art. 304 1 C. proc. civ., sub următoarele aspecte: - nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 iunie 2011, împrejurare care atrage nulitatea hotărârii, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., la care face trimitere motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; - judecătorul fondului nu s-a pronunțat asupra niciuneia dintre excepțiile invocate prin întâmpinări, nu a fost pusă în discuție cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împrejurare care, de asemenea, se încadrează în motivul de casare prevăzut în art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.; - hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, instanța a reținut în mod greșit că în speță erau îndeplinite cumulativ toate condițiile legale pentru a proceda la suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, motivând hotărârea pe o aparentă neconformitate a H.G. nr. 737/2010 și a Legii nr. 119/2010, în raport de Convenția europeană a drepturilor omului, aspecte care nu pot fi luate în considerare față de obiectul acțiunii în contencios administrativ ( art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale incidente în cauză, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

În speța de față, reclamantul O.L.M. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, invocând drept temei legal dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2001. Examinând aspectele invocate de autorul cererii de suspendare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” cât și „paguba iminentă”. Contrar celor reținute de către instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010. Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea unui act administrativ se poate dispune numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7 din aceeași lege. Art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 prevede că reprezintă „un caz bine justificat” orice împrejurare legată de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar „paguba iminentă” constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, conform art. 2 lit. ș) din același act normativ.

Prima instanță a reținut în mod greșit că în speță erau îndeplinite cumulativ toate condițiile legale pentru a proceda la suspendarea executării H.G. nr. 737/2010. În cauză nu s-a demonstrat nici o aparentă evidență de nelegalitate a actului administrativ cu caracter normativ atacat, H.G. nr. 737/2010 fiind emisă în executarea Legii nr. 119/2010, stabilind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor, prin această metodologie aplicându-se de fapt art. 4 din Legea pensiilor, act normativ cu forță juridică superioară. Astfel fiind împrejurările din cazul de față nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității H.G.

nr. 737/2010, argumentele invocate de reclamant vizând încălcarea dispozițiilor constituționale prevăzute de art. 15 cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției europene a drepturilor omului reținute în motivarea sentinței atacate, vizând în fapt fondul cauzei și fiind echivalente cu o prejudecare a cauzei. Chiar dacă reclamantul a dovedit o „pagubă iminentă” ce s-ar putea produce prin recalculare, constând în diminuarea pensiei de serviciu stabilită în baza Legii nr. 567/2004, în lipsa dovedirii „cazului bine justificat” astfel cum s-a arătat anterior, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 nu poate fi dispusă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiționând admiterea cererii de suspendare de îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe.

Având în vedere argumentele anterior prezentate din care rezultă faptul că hotărârea judecătorească recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Înalta Curte reține că, în speța de față, este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Așadar, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată va fi desființată și, rejudecând cauza, cererea de suspendare formulată de reclamantul O.L.M. va fi respinsă și admisă cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în interesul Guvernului României În raport cu soluția adoptată, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 4180 din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Respinge cererea de suspendare formulată de reclamant. Admite cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în interesul Guvernului României. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011. Procesat de GGC - DG