ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5179/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.I. a

solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea/revocarea

în tot a H.G. nr. 737/2010 privind "metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.

119/2010", cu cheltuieli de judecată.

Reclamantul a arătat

că cererea de suspendare a H.G. nr. 737/2010 întrunește condițiile prevăzute de

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin sentința civilă

nr. 2898 din 12 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a

admis acțiunea

formulată de reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,

și intervenientul accesoriu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

a dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la pronunțarea instanței de fond, a

respins cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii

Familiei și Protecției Sociale și a obligat pârâtul și intervenientul, în

solidar, la 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluția instanța de fond a reținut că prin normele metodologice se reglementează

o procedură de recalculare a pensiei unor categorii de persoane în condițiile în

care pensionarea s-a produs la o dată anterioară. Existând incertitudine cu privire

la posibilitatea statului de a recalcula drepturi conferite la momentul pensionării

și, întrucât actul este de natură să producă prejudicii iminente persoanelor ale

căror pensii sunt recalculate, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile

impuse de art. 14 din Legea 554/2004, motiv pentru care a admis acțiunea așa cum

a fost formulată, respingând cererea de intervenție accesorie.

Totodată, în baza

art. 274 din C. proc. civ. a obligat pârâtul și intervenientul accesoriu la plata

cheltuielilor de judecată avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

I. Recurentul Guvernul

României a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal au fost

respinse excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantului.

Pe fond, recurentul a

arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.

II. Motivele de recurs

formulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, vizează greșita

soluționare a cererii de intervenție formulată, susținând că acest minister este

inițiatorul actului normativ a cărui suspendare se solicită.

Pe fondul cauzei recurentul

susține că, H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în executarea Legii nr. 119/2010, iar

reclamantul nu aduce niciun argument cu privire la modalitatea în care metodologia

de recalculare a pensiilor ar fi neconformă cu Legea nr. 119/2010.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

din Codul de procedură civilă, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul acțiunii formulate

de reclamant îl constituie suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia

de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)–h)

din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, temeiul

de drept invocat fiind dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui

suspendare se solicită, intimatului-reclamant, care se încadrează în dispozițiile

art. 1 lit. c) referitoare la „pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de

specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea”,

i s-a diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare

a cadrului normativ menționat.

Examinând aspectele invocate

în cererea de suspendare, prima instanță în mod greșit a ajuns la concluzia că s-a

dovedit îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”, prevăzut de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, pentru a

se putea dispune măsura suspendării executării unui act administrativ, măsură excepțională

în contextul în care acesta beneficiază de prezumția de legalitate, trebuie dovedită,

într-o situație concretă, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții „cazul bine

justificat”și „paguba iminentă”, prevăzute de dispozițiile legale sus menționate.

Înalta Curte constată

că în cauza de față intimatul-reclamant a dovedit numai îndeplinirea celei de-a

doua condiții, deoarece, într-adevăr, ca efect al recalculării pensiilor, drepturile

stabilite sunt cu aproximativ 70% mai mici decât cele anterioare, așa cum corect

a reținut și prima instanță.

Această situație nu este,

însă, de natură a conduce la o altă soluție decât cea de respingere a cererii de

suspendare.

Instanța de control judiciar

apreciază că nu există elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ

normativ contestat, care să poată conduce la aprecierea că este îndeplinită condiția

referitoare la „cazul bine justificat”.

Este adevărat că H.G.

nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată

în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pe baza unei ample note de

fundamentare, având avizul favorabil al Consiliului Legislativ, astfel că nu pot

fi identificate elemente de nelegalitate aparentă în operațiunea elaborării și adoptării

sale.

De asemenea, verificând

sumar concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea

căreia a fost emis, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai

o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită

aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile

art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind

nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile

legale criticate au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea

nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1), conform căruia „Pensiile prevăzute la

art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau

aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a

cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea

nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare” și art. 7 alin. (1), potrivit

căruia „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr.

19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Înalta Curte are în vedere

Decizia nr. 871/2010, prin care Curtea Constituțională, analizând Legea privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din perspectiva prevederilor și principiilor

constituționale și comunitare, a statuat că dispozițiile acesteia sunt constituționale.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurenților sunt întemeiate, iar instanța

de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală pe care o va modifica.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) din

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va modifica sentința recurată

și pe cale de consecință va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva

sentinței civile nr. 2898 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge

cererea de suspendare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie

2011.