ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3726/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 iulie 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, revizuentele I.L.A. și B.M.C.G. au solicitat revizuirea deciziei nr. 5179 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuentele au prezentat pe larg situația de fapt, evoluția procesului și au criticat modul în care instanțele de judecată au soluționat cauza în fazele procesuale ce s-au derulat în timp.

Au arătat revizuentele că prin decizia de casare nr. 4853/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat irevocabil, în mod corect, să li se restituie o suprafață de teren totală de 3.700 m.p., conform procesului-verbal de preluare abuzivă din 1951 și dispoziției emise de Primarul din Costești, în baza Legii nr. 10/2001, însă instanța de apel nu a respectat această decizie. Revizuentele au susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut prin cererea de chemare în judecată, respectiv să se constate că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin simplu proces-verbal din 1951, odată cu terenul arabil. Revizuentele au criticat soluția instanței, prin prisma actelor și înscrisurilor aflate la dosar, precum și a probelor administrate în cauză, inclusiv expertiza, arătând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, mai mult decât suprafețele efectiv ocupate, încălcându-se Legea nr. 10/2001.

De asemenea, au susținut că le-a fost încălcat dreptul la apărare, că există 3 rapoarte de expertiză contrarii, întocmite în 2007, 2008 și 2010 și nu este corect ca instanța să se bazeze numai pe ultimul și că s-a încălcat principiul non reformatio in pejus. Au mai arătat revizuentele că instanța ar fi trebuit să le acorde cel puțin un drept de trecere și că, potrivit raportului de expertiză din 2008, câștigat cauzei, Primăria Costești trebuia să le restituie în natură diferența de teren în suprafață de 595,16 m.p. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe de recurs, legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei. Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.

Cu alte cuvinte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese dată până la cel moment. Or, în speță, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele I.L.A. și B.M.C.G. , astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât, respingând recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului pricinii, ci numai a analizat motivele de casare invocate de recurente.

Așa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de dispozițiile art. 322 C. proc. civ. și anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situație în raport de care analizarea altor condiții specifice reglementate de cazurile de revizuire devine inutilă. Față de considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuentele I.L.A. și B.M.C.G. este inadmisibilă și se va respinge în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 5179 din 15 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, formulată de revizuentele I.L.A. și B.M.C.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2012.