ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5653/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5653/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia nr. 3888
din 6 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de Guvernul României
împotriva sentinței civile nr. 3811 din 8 octombrie 2010 și a încheierii de
ședință din 15 octombrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a
VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
A admis recursul declarat
de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva încheierii de ședință
din 15 octombrie 2010.
A modifică sentința și
încheierea atacată, în sensul că a respins cererea de suspendare a executării H.G.
nr. 737/2010 ca fiind rămasă fără obiect, precum și cererea de îndreptare eroare
materială.
A admis cererea de intervenție
accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
A respins ca tardiv recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței
civile nr. 3811 din 8 octombrie 2010.
Pentru a pronunța această
soluție, Înalta Curte a reținut că obiectul acțiunii formulate de reclamanți vizează
suspendarea efectelor H.G. nr. 737/2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor
de pensii de serviciu prevăzute de art. 11 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010,
până la pronunțarea instanței de fond.
Așa cum rezultă din M.
Of. nr. 457/30.06.2011 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 59/2011, prin care
a fost abrogat H.G. nr. 737/2010, astfel că, cererea de suspendare a acestei hotărâri
a rămas fără obiect.
Cu privire la recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Înalta Curte a constatat
că sentința a fost comunicată pârâtului la data de 13 decembrie 2010 iar recursul
a fost declarat la data de 30 martie 2010, cu depășirea termenului legal, prevăzut
de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Cererea de revizuire
Împotriva deciziei
nr. 3888 din 6 iulie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 7142/2/2010, în temeiul
art. 327 din C. proc. civ. au formulat cerere de revizuire reclamanții, solicitând
admiterea acesteia, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii
recursurilor formulate de Guvernul României și intervenientul în interesul acestuia,
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței civile
nr. 3811 din 8 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ
și fiscal.
În motivarea cererii de
revizuire, în esență, se susține că decizia a cărei revizuire se solicită a fost
pronunțată la 6 zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 59/2011, publicată în
M. Of. nr. 457/30.06.2011 prin care a fost abrogată H.G. nr. 737/2010 privind metodologia
de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-lit.
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
reținându-se că cererea de suspendare formulată de reclamanți în ceea ce privește
executarea H.G. nr. 737/2010 a rămas fără obiect, însă, acest aspect nou legat de
adoptarea ordonanței nu a fost pus în discuția părților.
De asemenea, se arată
că s-au admis recursurile formulate și s-a respins cererea reclamanților ca rămasă
fără obiect, deși în recurs nu s-a dezvoltat un asemenea motiv de nelegalitate.
A fost invocată și practica judiciară pronunțată de instanțele de recurs, fiind
depus în acest sens certificatul emis în Dosarul nr. 11803/2/2010 al Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației
în anulare ca nefondată, deși obiectul cererii supuse judecății îl constituie cererea
de revizuire.
Înalta Curte, analizând
cererea de revizuire în raport de motivele invocate, apreciază că aceasta este nefondată
pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art. 322
alin. (1) din C. proc. civ., revizuirea unei hotărârea dată de o instanță de recurs
atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1-pct. 9,
însă, din cuprinsul cererii de revizuire formulată nu se observă că revizuenții
au indicat în concret care sunt dispozițiile legale din articolul menționat, pe
care își întemeiază cererea, făcând o referire generică la art. 322 și urm. din
C. proc. civ.
Motivele invocate de revizuenți
ca temei al cererii de revizuire, nu pot fi reținute.
Pronunțarea soluției de
instanța de recurs a fost amânată la 6 iulie 2011 pentru a se da posibilitatea apărătorului
intimaților-reclamanți de a depune concluzii scrise, astfel cum rezultă din Încheierea
de ședință din 29 iunie 2011. Au fost depuse concluzii scrise din partea intimaților-reclamanți
prin care se solicită respingerea recursurilor declarate în cauză ca lipsite de
obiect, întrucât a fost adoptată O.U.G nr. 59/2011 prin care a fost abrogată H.G.
nr. 737/2010, învederându-se că recursul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției
Sociale a fost tardiv motivat.
Prin urmare, chiar revizuenții
prin concluziile scrise, au solicitat soluționarea recursului în raport de situația
legislativă determinată de adoptarea O.U.G. nr. 59/2011, astfel că și-au exercitat
dreptul la apărare inclusiv din această perspectivă avută în vedere de instanța
de recurs la pronunțarea deciziei a cărei revizuire se solicită.
Faptul că recurenții nu
au motivat recursul și nu au depus concluzii scrise în care să învedereze situația
legislativă nu poate constitui motiv de revizuire, cu atât mai mult cu cât recursul
la instanța de contencios administrativ se analizează și în raport de art. 304
1
din C. proc. civ.
De altfel, prin revizuirea
formulată, revizuenții tind în realitate la o nouă judecată a recursului situație
inadmisibilă față de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor
omului și libertăților fundamentale, cu referire la respectarea principiului securității
raporturilor juridice.
În mod constant, în jurisprudența
sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește faptul că nici o parte a unui
proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil,
numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația
unui „apel-recurs deghizat” ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe
esențiale și imperative. O cale extraordinară de atac nu poate fi admisă pentru
simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele
sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental”. De asemenea Curtea,
permanent subliniază că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea
principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive
și irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6
din Convenție (cauza Mitrea vs.România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).
Față de temeiul juridic
al căii de atac exercitate și considerentele expuse, se constată că este lipsită
de relevanță și susținerea revizuentei privind soluțiile diferite pronunțate de
instanța de recurs în alte cauze.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Asociația
Națională a Pensionarilor din Serviciul auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor împotriva deciziei nr. 3888 din 6 iulie 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie
2011.