ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4338/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată în 30 martie 2011 reclamanții D.C., T.L., D.M., S.M., K.G., T.M.,

C.M., H.D.L., S.E., H.F., R.M., R.I., K.E.E., K.E., T.M., C.A.V., A.V., S.C., N.L.G.,

L.M., B.V., R.A., M.L.L., D.A., P.C., F.A., M.M., M.M.A., L.I., V.F., M.S., M.L.,

D.L., M.I. și M.M.B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au

solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 pentru

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

În condițiile art. 15

din Legea nr. 554/2004 reclamanții au solicitat și suspendarea executării

actului administrativ atacat.

Referitor la cererea

de suspendare au  apreciat reclamanții că sunt îndeplinite cerințele legale

prevăzute de art. 15 arătând că acțiunea în contencios administrativ reprezintă

o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare o

solicită arătând că criticile sunt pertinente, nu au un caracter pur formal și

sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului

atacat.

Au mai arătat

reclamanții că există și o pagubă iminentă motivat de faptul că executarea

actului implică o reducere de peste 75% a pensiei care constituie unicul mijloc

de subzistență al reclamanților.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de

suspendare - fila 56.

S-a formulat în cauză

și o cerere de intervenție a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

în interesul pârâtului - fila 71, intervenientul accesoriu solicitând, de

asemenea, respingerea cererii de suspendare.

Prin Încheierea din

12 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanți, în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A dispus suspendarea

H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

A reținut prima instanță

că reclamanții au calitatea de pensionari urmând ca în condițiile H.G. nr.

737/2010 să se procedeze în ceea ce îi privește la recalcularea pensiilor de

serviciu.

Potrivit art. 15

instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Instanța a apreciat

că cele două cerințe, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube sunt prezente în cauză.

Procedând la o

analiză sumară Curtea a apreciat că aspectele  de nelegalitate invocate creează

o îndoială referitoare la legalitatea actului de natură a conduce la concluzia

necesității suspendării acestuia.

Referitor la cerința

prevenirii producerii unui prejudiciu Curtea de apel a constatat că aplicarea

imediată a actului administrativ va determina reducerea substanțială a

veniturilor reclamanților, cu consecințe negative asupra nivelului de trai al

acestora.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții Guvernul României și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 punctul 9 și art. 304

1

din Codul de

procedură civilă.

Recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale în recursul declarat, a susținut

următoarele critici:

Instanța de fond a

pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu a ținut cont de

dispozițiile art.14 și 15 din Legea nr. 554/2004, care prevăd imperativ că,

suspendarea executării actului administrativ se poate face numai în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Or, din motivarea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 nu rezultă care ar fi paguba iminentă

sau cazul bine justificat.

Recurentul Guvernul

România a criticat soluția instanței de fond în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ. sub următoarele aspecte:

Astfel, dispozițiile

cuprinse în H.G. nr. 737/2010, susține recurentul, se înscriu în finalitatea

urmărită prin reglementările din conținutul Legii nr. 119/2010, de a asigura,

în raport cu posibilitățile de finanțare ale bugetului asigurărilor sociale de

stat, sustenabilitatea acestuia, în corelație cu evoluția macroeconomică și

demografică din România, precum și simplificarea legislației referitoare la

pensiile publice. Împrejurările din speță nu erau de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității H.G. nr. 737/2010, prin care a fost organizată

executarea normelor cu forță juridică superioară cuprinsă în Legea nr.119/2010,

în vigoare la data soluționării cererii de suspendare.

În ceea ce privește

aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1, s-a susținut că instanța trebuie să

aprecieze dacă există o pensie în sensul convenției, dacă a existat o ingerință

și dacă acea ingerință este sau nu justificată.

Recursurile declarate

de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, vor

fi admise, în sensul modificării acestor hotărâri și a respingerii cererii de

suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 ca rămasă fără obiect, pentru

următoarele considerente:

Analizând actele și

lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile

legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor

art. 15, instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Rezultă din

prevederile legale citate că măsura suspendării executării unui act

administrativ este  limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare. Rațiunea

acestei limitări este evidentă, constând în aceea că prin pronunțarea unei

soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului

administrativ și, deci, punerea în executare devine necesară, fie se constată

nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea

executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul

acțiunii reclamanților îl constituie suspendarea, până la rămânerea definitivă

și irevocabilă a soluției pronunțate pe fondul cauzei, a efectelor H.G. nr. 737

din 21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute de art.11 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

Așa cum rezultă din M.O.

nr. 457 la data de 30 iunie 2010 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 59/2011

prin care a fost abrogat H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, astfel că, cererea de

suspendare a acestei hotărâri a rămas fără obiect.

Cum actul

administrativ a cărei executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost abrogat,

cererea reclamanților rămânând fără obiect, în temeiul art.312 alin.(1) teza

I-a din Codul de procedură civilă, recursurile declarate vor fi admise, iar

încheierea atacată va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare

ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, împotriva Încheierii din 12 mai 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot

încheierea atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2011.