ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5960/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5960/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

deduse judecății

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții

S.A., T.M., B.M., B.R., B.C., A.E., T.R., D.I., S.V., P.V., R.S.I., M.A., T.M.,

M.M., J.E., M.M., S.A., F.V., S.F., Z.S., M.M., I.S., R.B., H.F., S.V., H.E.,

O.V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul

Național Pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 528 din 29

iulie 2010 și totodată, în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004,

suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au criticat, în esență, actul contestat pentru încălcarea

dispozițiilor art. 15 din Constituția României, prin faptul că este aplicat

retroactiv și ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, întrucât astfel îi este impusă o privare de proprietate

discriminatorie și lipsită de proporționalitate.

În ceea ce privește

cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr.

554/2004, reclamanții au susținut că aceasta are la bază un caz bine

justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și este

menită a preveni o pagubă iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din

aceeași lege.

La data de 12

octombrie 2010 au formulat cerere de intervenție în interes propriu P.E., P.E.,

B.S., V.M., admisă în principiu.

Ministerul Muncii

Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul

pârâtului Guvernul României, respinsă în principiu prin Încheierea din 9

decembrie 2010.

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în

raport cu dispozițiile O.G. nr. 137/2000, modificată și completată, iar în

cazul în care reclamanta își precizează acțiunea indicând exclusiv dispozițiile

Legii nr. 554/2004 invocă excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea

procedurii administrative prealabile privind actul contestat, excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților, susținând că aceștia nu sunt

titularii unui drept sau interes legitim vătămat și excepția lipsei de interes

a reclamanților, cu motivarea că actul administrativ ce se solicită a fi

suspendat/anulat a fost executat, producându-și deja efectele juridice, iar

măsurile solicitate de reclamantă apar ca ineficiente, neputând restabili

situația materială anterioară.

Pe fond, a solicitat

respingerea întregii acțiuni ca neîntemeiate, sub ambele capete de cerere,

respectiv anularea și suspendarea executării actului.

instanțe

Prin Sentința nr. 491

din 16 decembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea și

cererea de intervenție față de acesta ca fiind introduse împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, excepția inadmisibilității,

excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale

active și excepția lipsei de interes a reclamantei.

Prin aceeași

sentință, a admis acțiunea și cererea de intervenție, a anulat H.G. nr.

737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzut la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, suspendând executarea acestui act

administrativ până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanța a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru

Combaterea Discriminării, s-a apreciat că aceasta este întemeiată, deoarece nu

există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că

poate fi obligat în raportul juridic dedus judecății și care are ca obiect

anularea H.G. nr. 737/2010 emisă de Guvernul României.

În ce privește

excepția inadmisibilității cererii în raport de dispozițiile O.G. nr. 137/2000,

modificată și completată, s-a apreciat că temeiul juridic pe care și-a

întemeiat reclamanta demersul judiciar nu îl reprezintă acest act normativ,

motivele de nelegalitate invocate în legătură cu actul administrativ contestat

vizând neconformitatea lui cu principii constituționale și ale Convenției

pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Referitor la excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile, prima instanță a reținut că cererea

dedusă judecății este o acțiune în contencios administrativ și nu s-a făcut

dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile, însă se consacră în

art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 o excepție de la principiul

revocabilității, actul administrativ nemaiputând fi revocat când a intrat în

circuitul civil și a produs efecte juridice. S-a reținut astfel că dreptul de

acces la justiție consacrat de art. 21 din Constituția României și cel prevăzut

de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

nu este absolut însă trebuie să fie efectiv deoarece Convenția apără drepturi

concrete și efective nu drepturi teoretice și iluzorii.

Jurisprudența

constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului recunoaște că una dintre

limitările dreptului de acces la o instanță vizează reglementarea condițiilor

procedurale ale acțiunii în justiție prin stabilirea unor termene de efectuare

a diferitelor acte de procedură, termene de prescripție, de decădere, iar între

aceste restricții se regăsesc și dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004

referitoare la procedura prealabilă exercitării acțiunii în contencios

administrativ.

În ceea ce privește

excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și a lipsei

interesului, prima instanță a avut în vedere că, în condițiile în care

reclamanta a făcut dovada că potrivit Deciziei nr. 160989 din 9 septembrie 2008

a Casei locale de Pensii Sighetu Marmației primea o pensie de serviciu de 2.310

RON, iar aceasta a fost recalculată la data de 1 septembrie 2010, fiind

stabilită la 1.317 RON, acesta justifică legitimare procesuală activă într-un

litigiu de contencios administrativ, conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește alegația

conform căreia actul administrativ a fost executat material și a intrat în

circuitul civil, astfel încât prezenta cerere nu asigură părților reclamante un

folos practic, prima instanță a reținut că din raționamentul pârâtului s-ar

deduce că nu justifică interes nici o persoană care solicită efectuarea

controlului de legalitate sau întreruperea vremelnică a efectelor unui act

administrativ dacă acesta a fost executat, ceea ce ar duce la excluderea

cvasitotalității actelor administrative de la controlul instanței de contencios

administrativ, apărare ce nu poate fi primită.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că este discutabil în ce măsură

considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamanților, în condițiile

în care Curtea Europeană s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu

poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat, iar în aceste

condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul orice cetățean

ar fi și ele încălcate.

De asemenea a

considerat că nu este îndeplinită nici cerința existenței unui just echilibru,

reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și

exorbitantă, care nu poate fi justificată în nici un mod.

Faptul că Legea nr.

119/2010 a fost declarată constituțională nu are relevanță sub aspectul

posibilității atacării hotărârii dată în executarea acesteia. Controlul de

constituționalitate realizat pe calea rezolvării excepției de neconstituționalitate

este un control de conformitate, dar unul de strictă conformare a unor

dispoziții legale la normele constituționale a căror încălcare se invocă.

Cu privire la cererea

de suspendare, prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, pentru motive încadrate în drept în prevederile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul a susținut, în esență, următoarele:

3.1. O primă critică

privește nesocotirea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

prevăzute de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

întrucât, deși instanța a rămas în pronunțare la data de 9 decembrie 2010,

totuși sentința recurată a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, fără

ca Guvernului României să-i fie comunicată încheierea de amânare a pronunțării

în care au fost consemnate dezbaterile.

3.2. A altă critică

se referă la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

arătând că hotărârea primei instanței a fost dată cu încălcarea/aplicarea

greșită a legii.

În speță, prima

instanță a încălcat dispozițiile imperative ale prevederilor art. 7 din Legea

nr. 554/2004, modificată și completată, coroborate cu cele ale art. 109 C.

proc. civ.

Astfel, prin

apărările formulate a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, iar soluția instanței de

respingere a acestei excepții este nelegală și netemeinică, atât prin raportare

la dispozițiile legale care reglementează materia contenciosului administrativ,

dar și în contextul juridic constituțional și al Curții Europene a Drepturilor

Omului.

De asemenea, a arătat

recurentul că prima instanță a făcut o greșită soluționare și a celorlalte

excepții invocate: excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,

care, în raport de prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale

Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada

drepturilor existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul

contestat, după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre

actul administrativ contestat și vătămarea invocată, și excepția lipsei de

interes a reclamantei, care avea obligația de a justifica acel interes personal

legitim, direct și actual în promovarea acțiunii.

În privința fondului

cauzei, recurentul a criticat sentința recurată în raport cu dispozițiile art.

304 punctul 9 și art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că

la elaborarea H.G. nr. 737/2010 au fost respectate dispozițiile legale în

vigoare.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul este fondat, însă

pentru motivul expus la pct. I.3.2 din decizia de față.

și de drept relevante

1.1. Analiza

motivului referitor la neîndeplinirea procedurii administrative prealabile

Intimații-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează atât

anularea, cât și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia

de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzut la art. 1 lit. c)

- h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Instanța de control

judiciar constată însă că, în cauză, nu s-a depus dovada îndeplinirii

procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea

contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Potrivit dispozițiilor

art. 109 alin. (2) C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege,

sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei

proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii

procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, iar art.

7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ

individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității

ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

În speță,

intimații-reclamanți și intimații-intervenienți nu au depus dovada îndeplinirii

acestei proceduri prealabile, obligatorie față de obiectul cererii cu care a

fost învestită instanța de contencios administrativ, înscrisul depus la dosarul

de recurs, datat 29 iunie 2011, putând atesta cel mult situația că o plângere

prealabilă s-a depus mult după sesizarea instanței de contencios administrativ

(20 septembrie 2010).

Instanța de control

judiciar nu împărtășește punctul de vedere al judecătorului fondului exprimat

în motivarea respingerii acestei excepții, jurisprudența Convenției fiind

constantă în a considera că „instituirea unui termen pentru efectuarea

diferitelor acte de procedură, .. sau sancțiunile pentru nerespectarea acestora

nu sunt de natură a încălca art. 6 parag. 1 din Convenție, acestea fiind

restricții admise atâta timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în

substanța sa”.

Înalta Curte reține

că, într-adevăr, Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiția prevăzută

de art. 7 alin. (1), în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul

Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al

celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții

din ordonanțe, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un

drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde

solicitantului în termenul legal, precum și situația în care se invocă excepția

de nelegalitate a unui act administrativ, însă reclamanții și intervenienții nu

se încadrează în nici una din aceste categorii.

În acest context,

față de soluția pronunțată asupra fondului cauzei, urmează a fi respinsă și

cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul formulat, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge

acțiunea formulată de reclamanți și cererea de intervenție ca inadmisibile și,

în consecință, va respinge și cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 491 din 16 decembrie 2010

a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea

atacată în sensul că respinge acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, precum și

cererea de intervenție în interes propriu.

Respinge cererea de

suspendare a executării H.G nr. 737/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM