ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanții P.M., V.M., V.G., A.E.,

N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării,

anularea H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.

119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și

suspendarea executării acestui act normativ.

În motivarea cererii,

reclamanții au criticat, în esență, H.G. nr. 737/2010 pentru încălcarea

dispozițiilor art. 15 din Constituția României, în condițiile în care se aplică

drepturilor patrimoniale stabilite, prin lege specială și încă în vigoare,

anterior adoptării sale, precum și pentru ignorarea

prevederilor art. 1

al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se

aplică prioritar față de norma internă în temeiul art. 20 alin. (2) din

Constituție.

Reclamanții

au mai susținut că în speță sunt întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea

nr. 554/2004 raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din același act

normativ, instanța putând constata paguba iminentă și contestarea legalității

actului administrativ, care are caracter fundamentat și pertinent.

formulate în cauză

Prin întâmpinare,

pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile impusă de prevederile art.

7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, acest pârât

a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că H.G. nr. 737/2010

a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, cu avizul favorabil al

Consiliului legislativ, în executarea Legii nr. 119/2010, fără a se putea

reține încalcă principiului neretroactivității legii și principiul drepturilor

câștigate.

În cauză s-a formulat

cerere de intervenție, în favoarea pârâtului Guvernul României, de către

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând respingerea

cererii reclamanților ca nefondată.

Intervenientul a

invocat excepția nulității cererii pentru netimbrare, a solicitat respingerea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 pentru neîntrunirea condițiilor

prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și respingerea cererii

de anulare a actului administrativ menționat ca neîntemeiată.

instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 263/F-CONT din data de 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității cererii, dar și acțiunea formulată de către reclamanții P.M.,

V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. și a admis cererea de

intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a apreciat că însuși art. 1 lit. c) din Legea nr.

119/2010

impune recalcularea și conferă criteriul algoritmului de

calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, dispozițiile hotărârii atacate nedepășind

cadrul juridic impus de actul normativ în a cărui executare a fost emisă.

Constatând

că argumentele aduse de către reclamanți au în vedere practic “nelegalitatea”

actului cu forță juridică superioară, în speță

art. 1 lit. c) din

Legea nr. 119/2010, în raport cu reglementările supranaționale și cu

jurisprudența dezvoltată în aplicarea acestora, prima instanță a evocat,

arătând compatibilitatea acesteia cu normele de drept intern și jurisprudența

Curții Europene, considerentele Deciziei

nr. 873 din

25

iunie

2010

a Curții Constituționale a României și a mai arătat că Legea nr. 119/2010

modifică implicit actele normative anterioare.

Analizând

încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

Curtea a mai arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

când, din considerente obiective, măsura dispusă printr-o nouă reglementare determină

numai reducerea cuantumului valoric al dreptului de asigurări sociale, o asemenea

ipoteză nu reprezintă încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât noul nivel este determinat în funcție

de sistemul contributivității, iar, în aceste condiții, reducerea cuantumului unei

pensii speciale până la nivelul determinat de aplicarea principiului contributivității,

nu reprezintă nici o măsură nejustificată, nici o măsură care să depășească criteriile

cerute de jurisprudența CEDO, recunoscute și în art. 53 din Constituția României.

Curtea

a mai statuat că justificarea măsurii a fost reținută și de Curtea Constituțională,

prin decizia sus-menționată, iar prevederile Legii nr. 119/2010 se aplică în mod

uniform pentru toate categoriile de pensii speciale, cu excepția celor reținute

prin Decizia nr. 873 a Curții Constituționale, pentru care nu s-a identificat o

justificare rezonabilă care să respecte criteriile analizate.

Excepția inadmisibilității

acțiunii a fost respinsă cu motivarea că prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanții

fac dovada sesizării autorității pârâte pentru revocarea actului atacat.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs reclamanții P.M., V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F.

și G.I., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii lor.

Recurenții au susținut

că, prin hotărârea recurată, au fost privați, în mod nelegal, de drepturi câștigate

prin hotărâri judecătorești, că, față de specificul activității de grefier, se impunea

menținerea pensiei speciale și că pensiile de serviciu de care beneficiau recurenții

au fost reduse în mod abuziv.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Argumente de drept și

de fapt relevante

Recurenții–reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv

suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor

de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui

anulare/suspendare se solicită, recurenților-reclamanți, vizați de art. 1 lit. c)

ce se referă la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, li s-au diminuat

substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului

normativ menționat.

Examinând aspectele invocate

de către recurenți, prima instanță a ajuns la concluzia că nu poate fi reținută

nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare

face obiectul prezentei cauze.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

Practic, recurenții-reclamanți

critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de care beneficiau anterior

intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în

care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de

H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Înalta

Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă

a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu

care este învestită.

Într-adevăr,

H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată în temeiul

art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând

fi identificate elemente de nelegalitate în operațiunea elaborării și adoptării

sale.

De asemenea,

verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în

aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurenți, Înalta

Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se

la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ

cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către recurenții-reclamanți au fost preluate în

cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3

alin. (1): „

Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează

prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând

algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare,

încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea

prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, Înalta Curte

reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010

ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte,

acest act normativ cu forță juridică superioară

a făcut deja obiectul

controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de către reclamanți,

așa cum a detaliat și prima instanță.

Iar

nefiind, astfel, îndeplinită

condiția „cazului bine justificat”, respectiv

„împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, după cum indică

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării

H.G. nr. 737/2010 este, la rândul său, neîntemeiată.

instanței de recurs

Pentru aceste considerente,

apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin

(1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către P.M., V.M.,

V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. împotriva sentinței civile nr.

263/F-CONT din data de 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2011.