ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3693/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanții P.M., V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării acestui act normativ. În motivarea cererii, reclamanții au criticat, în esență, H.G.

nr. 737/2010 pentru încălcarea dispozițiilor art. 15 din Constituția României, în condițiile în care se aplică drepturilor patrimoniale stabilite, prin lege specială și încă în vigoare, anterior adoptării sale, precum și pentru ignorarea prevederilor art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care se aplică prioritar față de norma internă în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituție. Reclamanții au mai susținut că în speță sunt întrunite cerințele art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din același act normativ, instanța putând constata paguba iminentă și contestarea legalității actului administrativ, care are caracter fundamentat și pertinent.

2. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile impusă de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, acest pârât a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținând că H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, cu avizul favorabil al Consiliului legislativ, în executarea Legii nr. 119/2010, fără a se putea reține încalcă principiului neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate. În cauză s-a formulat cerere de intervenție, în favoarea pârâtului Guvernul României, de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând respingerea cererii reclamanților ca nefondată.

Intervenientul a invocat excepția nulității cererii pentru netimbrare, a solicitat respingerea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 pentru neîntrunirea condițiilor prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 și respingerea cererii de anulare a actului administrativ menționat ca neîntemeiată. 3. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 263/F-CONT din data de 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității cererii, dar și acțiunea formulată de către reclamanții P.M., V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a apreciat că însuși art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 impune recalcularea și conferă criteriul algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, dispozițiile hotărârii atacate nedepășind cadrul juridic impus de actul normativ în a cărui executare a fost emisă. Constatând că argumentele aduse de către reclamanți au în vedere practic “nelegalitatea” actului cu forță juridică superioară, în speță art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, în raport cu reglementările supranaționale și cu jurisprudența dezvoltată în aplicarea acestora, prima instanță a evocat, arătând compatibilitatea acesteia cu normele de drept intern și jurisprudența Curții Europene, considerentele Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010 a Curții Constituționale a României și a mai arătat că Legea nr. 119/2010 modifică implicit actele normative anterioare.

Analizând încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a mai arătat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului când, din considerente obiective, măsura dispusă printr-o nouă reglementare determină numai reducerea cuantumului valoric al dreptului de asigurări sociale, o asemenea ipoteză nu reprezintă încălcarea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât noul nivel este determinat în funcție de sistemul contributivității, iar, în aceste condiții, reducerea cuantumului unei pensii speciale până la nivelul determinat de aplicarea principiului contributivității, nu reprezintă nici o măsură nejustificată, nici o măsură care să depășească criteriile cerute de jurisprudența CEDO, recunoscute și în art. 53 din Constituția României.

Curtea a mai statuat că justificarea măsurii a fost reținută și de Curtea Constituțională, prin decizia sus-menționată, iar prevederile Legii nr. 119/2010 se aplică în mod uniform pentru toate categoriile de pensii speciale, cu excepția celor reținute prin Decizia nr. 873 a Curții Constituționale, pentru care nu s-a identificat o justificare rezonabilă care să respecte criteriile analizate. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă cu motivarea că prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanții fac dovada sesizării autorității pârâte pentru revocarea actului atacat. 4. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții P.M., V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F.

și G.I., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii lor. Recurenții au susținut că, prin hotărârea recurată, au fost privați, în mod nelegal, de drepturi câștigate prin hotărâri judecătorești, că, față de specificul activității de grefier, se impunea menținerea pensiei speciale și că pensiile de serviciu de care beneficiau recurenții au fost reduse în mod abuziv. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare. Argumente de drept și de fapt relevante Recurenții–reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurenților-reclamanți, vizați de art. 1 lit. c) ce se referă la pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, li s-au diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat. Examinând aspectele invocate de către recurenți, prima instanță a ajuns la concluzia că nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze.

Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Practic, recurenții-reclamanți critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu de care beneficiau anterior intrării în vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Înalta Curte, la fel ca și prima instanță, nu a decelat elemente de nelegalitate evidentă a actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită. Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. nr. 528/29.07.2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, din examinarea înscrisurilor dosarului neputând fi identificate elemente de nelegalitate în operațiunea elaborării și adoptării sale.

De asemenea, verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, prin prisma motivelor invocate de recurenți, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către recurenții-reclamanți au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din chiar Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „ Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de către reclamanți, așa cum a detaliat și prima instanță. Iar nefiind, astfel, îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, respectiv „împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”, după cum indică art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a executării H.G.

nr. 737/2010 este, la rândul său, neîntemeiată. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru aceste considerente, apreciind că nu există motive de modificare a sentinței instanței de fond, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către P.M., V.M., V.G., A.E., N.M., T.E., L.M., C.E., C.F. și G.I. împotriva sentinței civile nr. 263/F-CONT din data de 19 noiembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.