ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4729/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării actului normativ atacat, reținându-se în considerentele acțiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și cuprinde dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, și ca lipsită de obiect cererea de intervenție accesorie formulată în interesul pârâtului de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, și a pus în vedere reclamantei să facă dovada, pentru termenul de judecată din 11 ianuarie 2011, a îndeplinirii procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, respectiv să justifice împrejurarea că a solicitat autorității publice emitente a actului atacat, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Neîndeplinindu-și această obligație procedurală instituită în sarcina sa de către instanță, Curtea de Apel a apreciat că, în prezenta cauză, reclamantul nu este în măsură să justifice îndeplinirea cerinței legale instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel încât soluția care se impune a fi adoptată așadar, este respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, ca urmare a admiterii excepției invocate de pârât.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de judecată, putea în baza rolului activ pe care trebuie să-l manifeste în cadrul judecății, să încerce să înlăture excepția inadmisibilității acțiunii, chiar dacă nu a îndeplinit procedura prealabilă. Totodată recurentul consideră că este un motiv de ordine publică faptul că prin decizia nr. 38 din 07 ianuarie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a suspendat actul administrativ individual - H.G. nr. 735/2010 de recalculare a pensiilor militarilor, categorie inclusă în aceeași lege specială - Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Cele două hotărâri de guvern H.G. nr. 735/2010 respectiv H.G. nr. 737/2010 reglementează aceleași aspecte, fiind de fapt norme de aplicare a Legii nr. 119/2010. Deci, ar fi o discriminare evidentă și o practică judiciară neuniformă ca pentru o categorie de persoane inclusă în aceeași lege să se respecte normele de aplicare și pentru altă categorie nu. Recurentul mai arată că prin cererea scrisă însoțită de Confirmarea de primire A1. din februarie 2011 a solicitat Guvernului României să suspende și să anuleze H.G. nr. 737/2010 ca fiind nelegală și discriminatorie ca urmare a prevederilor de retroactivitate și de încălcare a principiilor dreptului internațional și a jurisprudenței C.E.D.O. în cazul recalculării pensiilor.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerente în continuare arătate. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, trebuie să solicite autorității publice emitente, revocarea în tot sau în parte a actului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. În cauză, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri. Așadar, neîndeplinirea de către recurent a acestei cerințe procedurale a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârâți.

Recurentul a avut cunoștință de această excepție de procedură, prin întâmpinarea depusă de pârâți și a cărei copie i-a fost comunicată. Cu toate acestea, recurentul nu a formulat apărări și nu a prezentat dovezi privind îndeplinirea procedurii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora: „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege”. Astfel fiind, Înalta Curte constată că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței civile nr. 10 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2011.