ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea
înregistrată la 6 octombrie 2010 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș,
reclamanta P.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României
anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a
categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.
Of. al României-partea I nr. 528 din 29 iulie 2010.
A solicitat, de
asemenea, ca în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună
suspendarea actului atacat până la soluționarea pe fond a acțiunii.
Hotărârea Curții
de Apel
Prin sentința nr. 80
din 17 martie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă cererea de
suspendare a actului atacat și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea
formulată de reclamanta P.M.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,
având ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța examinând cu prioritate excepția inadmisibilității
acțiunii invocată atât de pârâtul Guvernul României cât și de intervenientul
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a constatat că reclamanta a
precizat în mod expres că nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de art.
7 din Legea nr. 554/2004 și s-a adresat direct instanței.
Instanța a reținut că
dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres faptul că procedura
administrativ prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la
acțiune, iar neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii.
Instanța reține că acțiunea
reclamantei de anulare a H.G. nr. 737/2010 apare ca fiind inadmisibilă,
întrucât nu a parcurs procedura obligatorie și prealabilă sesizării instanței
de contencios administrativ.
În ceea ce privește
cererea de suspendare formulată de către reclamantă în temeiul dispozițiilor art.
15 din Legea nr. 554/2004, instanța reține că suspendarea executării actului
administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamantă pentru motivele
prevăzute la art. 14 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei,
iar condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare impun existența unui
caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Instanța a constatat
neîndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, fiind
respinsă ca atare cererea formulată.
În legătură cu
cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de către Ministerul
Muncii, Familie și Protecției Sociale, instanța respingând acțiunea principală,
în condițiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ., a respins și cererea de
intervenție în interesul pârâtului.
Recursul declarat
de P.M.M.
Recurenta a criticat
hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând pe larg faptul
că H.G. nr. 737/2010, obiect al cauzei de față, a fost emisă cu nerespectarea
principiului neretroactivității, precum și cu nerespectarea dispozițiilor art. 1
din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat
pentru considerentele ce urmează:
Recurenta–reclamantă
a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare,
respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) –
h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,
considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma
procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004
privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.
Dispozițiile art. 7
din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepția fiind
prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor
introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională
a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin
ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2
alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamanta.
Raportându-se la
dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că
reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a
actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
554/2004, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Văzând că nu sunt
motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, precum și faptul
că criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, Înalta Curte în temeiul
art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, menținând hotărârea
instanței de fond ca nelegală și netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de P.M.M. împotriva sentinței nr. 80 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 ianuarie 2012.