ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 286/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la 6 octombrie 2010 pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, reclamanta P.M.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României-partea I nr. 528 din 29 iulie 2010. A solicitat, de asemenea, ca în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea actului atacat până la soluționarea pe fond a acțiunii.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 80 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost respinsă cererea de suspendare a actului atacat și a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta P.M.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anularea H.G. nr. 737/2010. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii invocată atât de pârâtul Guvernul României cât și de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a constatat că reclamanta a precizat în mod expres că nu a parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și s-a adresat direct instanței.

Instanța a reținut că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd în mod expres faptul că procedura administrativ prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, iar neîndeplinirea acesteia atrage inadmisibilitatea acțiunii. Instanța reține că acțiunea reclamantei de anulare a H.G. nr. 737/2010 apare ca fiind inadmisibilă, întrucât nu a parcurs procedura obligatorie și prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ. În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de către reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanța reține că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamantă pentru motivele prevăzute la art. 14 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, iar condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare impun existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Instanța a constatat neîndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare, fiind respinsă ca atare cererea formulată. În legătură cu cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de către Ministerul Muncii, Familie și Protecției Sociale, instanța respingând acțiunea principală, în condițiile prevăzute de art. 49 C. proc. civ., a respins și cererea de intervenție în interesul pârâtului. 3. Recursul declarat de P.M.M. Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând pe larg faptul că H.G. nr. 737/2010, obiect al cauzei de față, a fost emisă cu nerespectarea principiului neretroactivității, precum și cu nerespectarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Recurenta–reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, considerându-se vătămată într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres această procedură, excepția fiind prevăzută în alin. (5) din textul invocat, respectiv în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile celor vătămați prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) și la art. 4, situație în care nu se afla reclamanta. Raportându-se la dispozițiile legale în vigoare la data introducerii acțiunii, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat faptul că reclamanta nu s-a adresat cu o plângere prealabilă autorității emitente a actului contestat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, precum și faptul că criticile formulate de recurentă nu sunt întemeiate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, menținând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.M.M. împotriva sentinței nr. 80 din 17 martie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș – secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2012.