ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4802/2011

Asupra recursurilor de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării actului normativ atacat, pe motiv că această hotărâre este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și cuprinde dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat și al existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei în contradictoriu cu Guvernul României, cu citarea Consiliului național pentru combaterea discriminării și ca lipsită de obiect cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în raport cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, acțiunea este inadmisibilă.

Curtea a reținut, totodată că întrucât reclamanta a înțeles să stabilească cadrul procesual prin chemarea în judecată doar a Guvernului României, nu se poate pronunța asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie. 2. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Reclamanta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins ca iandmisibilă acțiunea întrucât, după sesizarea instanței a trimis cererea Guvernului României pentru îndeplinirea procedurii prealabile, cu toate acestea instanța nu i-a acordat un nou termen pentru a intra în posesia rezultatului demersului întreprins.

A mai susținut recurenta că decizia de pensionare reprezintă un act juridic civil, iar nu un act administrativ, astfel că nu este necesară procedura prealabilă. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând actele și lucrările dosarului constată că în mod correct prima instanță a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă pentru nerespectarea prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Potrivit acestor dispoziții „ Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Plângerea se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”. Respectarea termenului și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă o cerință specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din dreptul de a sesiza instanța de judecată. În cauza de față reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 fără să facă dovada efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de judecată. Formularea plângerii după sesizarea instanței echivalează cu neîndeplinirea obligației prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinței nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.