ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4802/2011

Asupra recursurilor

de față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

și hotărârea primei instanțe.

Prin acțiunea

formulată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta P.L. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a

solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum

și suspendarea executării actului normativ atacat, pe motiv că această hotărâre

este nelegală, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituția

României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, și cuprinde dispoziții care afectează drepturile

patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare.

Referitor la cererea

de suspendare, reclamanta a arătat că sunt îndeplinite cerințele cazului bine

justificat și al existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.

Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 8

din 11 ianuarie 2011 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de

pârâtul Guvernul României și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantei în

contradictoriu cu Guvernul României, cu citarea Consiliului național pentru

combaterea discriminării și ca lipsită de obiect cererea de intervenție

accesorie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că în raport cu prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 și cu împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada efectuării

procedurii prealabile, anterior sesizării instanței de judecată, acțiunea este

inadmisibilă.

Curtea a reținut,

totodată că întrucât reclamanta a înțeles să stabilească cadrul procesual prin

chemarea în judecată doar a Guvernului României, nu se poate pronunța asupra

admisibilității în principiu a cererii de intervenție accesorie.

în cauză.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta P.L., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Reclamanta a

susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a respins ca iandmisibilă

acțiunea întrucât, după sesizarea instanței a trimis cererea Guvernului

României pentru îndeplinirea procedurii prealabile, cu toate acestea instanța

nu i-a acordat un nou termen pentru a intra în posesia rezultatului demersului

întreprins.

A mai susținut

recurenta că decizia de pensionare reprezintă un act juridic civil, iar nu un

act administrativ, astfel că nu este necesară procedura prealabilă.

II. Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând

actele și lucrările dosarului constată că în mod correct prima instanță a

respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă pentru nerespectarea prevederilor

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit acestor

dispoziții „

Înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la

data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Plângerea

se poate adresa în egală măsură organului ierarhic superior, dacă acesta există”.

Respectarea

termenului și condițiilor impuse de lege pentru procedura prealabilă reprezintă

o cerință specială de existență a dreptului la acțiune pe calea contenciosului

administrativ și încălcarea acestora determină decăderea reclamantului din

dreptul de a sesiza instanța de judecată.

În cauza de față

reclamanta a solicitat anularea H.G. nr. 737/2010 fără să facă dovada

efectuării procedurii prealabile înainte de a se adresa instanței de judecată.

Formularea plângerii după sesizarea instanței echivalează cu neîndeplinirea

obligației prevăzute de lege având în vedere textul neechivoc al art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Față de

considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de

modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.L. împotriva sentinței nr. 8 din 11 ianuarie 2011 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.