ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Instanța de fond
1.Acțiunea
reclamantei
Prin acțiunea
formulată, reclamanta B.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul
României și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de
pensii de serviciu prevăzută la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind
stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării
H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii
s-a arătat că prin HG nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în
aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea
pensiei de serviciu a reclamantei, stabilită prin decizia de pensionare.
Reclamanta a arătat
că această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât
prevederilor art. 15 Constituția României, cât și prevederilor art. 1
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
S-a mai arătat de
către reclamantă că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, în condițiile
în care afectează drepturile patrimoniale stabilite anterior intrării sale în
vigoare.; că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse
anterior intrării sale în vigoare, urmând să afecteze pensia începând cu luna
septembrie 2010, însă acest fapt nu se datorează faptului că legea nu are
caracter retroactiv, ci a însăși naturii obligației pe care și-a asumat-o prin
art. 68 Legea nr. 567/2004.
În motivarea acțiunii
s-a mai arătat că pensia specială este o prestație periodică, lunară, pe care
statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare în
justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite, iar obligația
statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligații care pot fi
modificate de la lună la lună. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004
persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din
salariul avut, iar o normă care intervine ulterior și modifică acest cuantum este,
în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care
era deja stabilită.
Au fost dezvoltate
argumentele pentru care H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 15 Constituția
României, cât și prevederile art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
2.Apărările pârâtului
Pârâtul Guvernul
României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității
cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de
Guvernul României, invocându-se prevederile art. 7 Legea nr. 554/2004.
Apoi, s-a invocat
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, în raport de
prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale Legii nr. 554/2004
a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor existente,
prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul contestat, după cum nu
a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ
contestat și vătămarea invocată.
S-a ridicat și
excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere faptul că actul
administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil, astfel
încât cererea nu asigura reclamantei un folos practic.
Cu privire la petitul
de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că reclamanta
nici nu a menționat și, cu atât mai mult, nici nu a făcut dovada vreunui caz
bine justificat sau a pagubei iminente în legătură cu persoana sa (astfel cum
sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) Legea nr. 554/2004), care să
determine convingerea instanței în sensul că este mai oportună suspendarea
executării actului, decât aplicarea acestuia.
În privința anulării
a H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că hotărârea contestată a fost adoptată
de Executiv, iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile legale.
Astfel, în executarea
dispozițiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în
termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia
de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.
Reclamanta a depus la
dosar o precizare a cererii, arătând că își întemeiază pretențiile pe
dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării a formulat un punct de vedere în cauză.
3.Soluția instanței
de fond
Prin sentința nr. 166
din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru
neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare și a
respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta B.E., în contradictoriu
cu pârâtul Guvernul României și cu Consiliului Național pentru Combaterea
Discriminării.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Obiectul prezentei
cauze este reprezentat de suspendarea și anularea unui act administrativ cu
caracter normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h)
Legea nr. 119/2010.
Față de obiectul
cauzei, devin incidente prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și
completările ulterioare și implicit ale art. 7 Legea nr. 554/2004, potrivit
cărora persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să
se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 Legea
nr. 554/2004, autorității care a emis actul.
Instanța de fond a
reținut că partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii
procedurii administrative prealabile și potrivit art. 12 Legea nr. 554/2004 cu
modificările și completările ulterioare, să depună la dosarul cauzei copia
plângerii prealabile privind actul administrativ contestat, având înscrisă data
introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă, însă reclamanta
nu a reușit să facă dovada formulării plângerii prealabile.
S-a mai reținut în
considerentele sentinței atacate că nici suspendarea actului administrativ în
condițiile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004 nu se poate face decât după
sesizarea, în condițiile art. 7 din lege, a autorității emitente a actului,
astfel că, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea
procedurii prealabile, excepție invocată de pârât prin întâmpinare și a respins
cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, apreciindu-se că, față de
soluția dată excepției inadmisibilității, analiza celorlalte excepții și a
fondului cauzei este inutilă.
II.Instanța de recurs
1.Criticile
reclamantei
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta B.E., care a criticat-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat
metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care
s-a dispus anularea pensiei de serviciu a recurentei, stabilită prin decizia de
pensionare.
A susținut recurenta
că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 Constituția
României și art. 1 Protocolul I Anexa
Convenției Europene a Drepturilor Omului,
întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în
vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de 80% din salariul
avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, aspecte condamnate în
Deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15
februarie
2007
.
Recurenta a susținut că
respingerea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin Decizia
nr. 873/2010 a Curții Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece
potrivit art. 247 din Constituție numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea
unei legi produc efecte în plan juridic.
S-a învederat că raportarea
la sistemul contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale,
este complet eronată,
H.G. nr. 737/2010 încălcând și dispozițiile art. 68 Legea nr. 567/2004, dar și
art. 1 Protocolul nr. 1 Anexa CEDO , care se aplică cu prioritate, conform art.
20 alin. (2) din Constituție, în realitate privarea de proprietate discriminatorie
și lipsită de proporționalitate dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai
persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiției.
A mai arătat recurenta
că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității
actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt
pertinente și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului
atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G.
nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei recurentei, care constituie
unicul său mijloc de subzistență, solicitându-se admiterea recursului așa cum a
fost declarat.
2.Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Analizând sentința criticată
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont
de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea
și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:
Acțiunea reclamantei formulată
în contradictoriu cu Guvernul României viza atât anularea, cât și suspendarea executării
H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de
serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor
măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.Of. nr. 528/29.07.2010. Prin sentința
nr. 166 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins în întregime acțiunea
ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzută
de art. 7 Legea nr. 554/2004.
Toate criticile formulate
de recurenta reclamantă vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii
procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 Legea contenciosului
administrativ ca o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate în temeiul acestui
act normativ, prevăzută și de art. 12 Legea nr. 554/2004, dar și de art. 109
alin. (2) C. proc. civ..
3.Soluția instanței de
recurs
Constatând că sentința
atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute
de art. 304 C. proc. civ., prima instanță soluționând corect și cu prioritate excepția
inadmisibilității acțiunii formulate de pârâtul Guvernul României, conform art.
137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul
reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva sentinței
nr. 166 din 3 decembrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie
2011.