ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Obiectul cererii

de chemare în judecată

Prin acțiunea

formulată, reclamanții D.M., A.L., P.V., S.E., O.E., M.L., M.M. și C.D. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea

Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, suspendarea executării

H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute la art. 1, lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of., Partea I,

nr. 528/2010, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

În motivare,

reclamanții au susținut că cererea de suspendare are la bază un caz bine

justificat [în sensul art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004],

criticând actul administrativ pentru retroactivitate, lipsa unei baze legale și

încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, și susținând că cererea este menită a preveni o pagubă iminentă [în

sensul art. 2, alin. (1), lit. ș) din Legea nr. 554/2002], având în vedere că

aplicarea acestei hotărâri înseamnă reducerea cu peste 75% a pensiei, unicul

mijloc de existență a reclamanților.

b) Sentința Curții de

apel

Prin încheierea din

11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până

la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în urma analizei sumare a

dreptului pretins, fără prejudecarea fondului, există caz bine justificat,

întrucât argumentele juridice susținute de reclamanți sunt de natură a crea o

îndoială serioasă cu privire la legalitatea hotărârii. Prin anularea pensiei

speciale este afectat statutul personalului auxiliar de specialitate al

instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, reglementat de

Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar având aceleași obligații și interdicții

pe care le au magistrații, iar în privința magistraților Curtea Constituțională

a decis că reducerea pensiilor de serviciu este neconstituțională, motivat de

principiul independenței justiției, care apără această pensie ca parte

integrantă a stabilității financiare a acestora. S-a avut în vedere și

atingerea adusă drepturilor legal câștigate, ce contravine art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale, precum și caracterul discriminatoriu al măsurii de

reducere, discriminare interzisă, de asemenea, de art. 14 din Convenție,

gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul

reclamanților.

Instanța de fond a

mai apreciat că este întrunită și cea de-a doua condiție a pagubei iminente,

prin recalcularea pensiilor reclamanții suferind un prejudiciu material, cert

și previzibil, ce constă în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%.

c) Calea de atac

exercitată în cauză

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României și

intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul Guvernul

României a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal

aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de acest recurent,

iar, pe fond, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.

Recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut, în esență, că în cauză nu

sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 554/2004, hotărârea judecătorească atacată nefiind motivată temeinic pe

aceste aspecte.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate și

vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

H.G. nr. 737/2010

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia

de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai

pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se

stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului

public.

Prin metodologia de

recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din

Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în

elaborarea și adoptarea H.G. nr. 737/2010.

În ceea ce privește

cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal

magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și

de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o

discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea

aceleiași legi.

Nu se poate reține o

încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la

interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră

doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept

garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate

reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a

pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din

Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea

dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în

speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai

sus invocate.

În ceea ce privește

paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui

prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult

cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele

expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute

de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de

Casație și Justiție va admite recursurile declarate de Guvernul României și de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica încheierea

atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți

și intervenientă ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte

motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, împotriva încheierii din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierea

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3

martie

2011.