ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1305/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei a) Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanții D.M., A.L., P.V., S.E., O.E., M.L., M.M. și C.D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1, lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of., Partea I, nr. 528/2010, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivare, reclamanții au susținut că cererea de suspendare are la bază un caz bine justificat [în sensul art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004], criticând actul administrativ pentru retroactivitate, lipsa unei baze legale și încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și susținând că cererea este menită a preveni o pagubă iminentă [în sensul art. 2, alin. (1), lit. ș) din Legea nr. 554/2002], având în vedere că aplicarea acestei hotărâri înseamnă reducerea cu peste 75% a pensiei, unicul mijloc de existență a reclamanților. b) Sentința Curții de apel Prin încheierea din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în urma analizei sumare a dreptului pretins, fără prejudecarea fondului, există caz bine justificat, întrucât argumentele juridice susținute de reclamanți sunt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea hotărârii. Prin anularea pensiei speciale este afectat statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, reglementat de Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar având aceleași obligații și interdicții pe care le au magistrații, iar în privința magistraților Curtea Constituțională a decis că reducerea pensiilor de serviciu este neconstituțională, motivat de principiul independenței justiției, care apără această pensie ca parte integrantă a stabilității financiare a acestora.

S-a avut în vedere și atingerea adusă drepturilor legal câștigate, ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și caracterul discriminatoriu al măsurii de reducere, discriminare interzisă, de asemenea, de art. 14 din Convenție, gravitatea măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul reclamanților. Instanța de fond a mai apreciat că este întrunită și cea de-a doua condiție a pagubei iminente, prin recalcularea pensiilor reclamanții suferind un prejudiciu material, cert și previzibil, ce constă în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%. c) Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul Guvernul României a criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal aceasta nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de acest recurent, iar, pe fond, nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului. Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a susținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea judecătorească atacată nefiind motivată temeinic pe aceste aspecte. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate și vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: H.G. nr. 737/2010 stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor. Actele normative care reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public. Prin metodologia de recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea H.G.

nr. 737/2010. În ceea ce privește cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune un tratament juridic diferit. Este evident că prin formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi. Nu se poate reține o încălcare a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale. Prin urmare, în speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate. În ceea ce privește paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G.

nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Având în vedere cele expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica încheierea atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți și intervenientă ca neîntemeiată, fără a mai fi necesară examinarea celorlalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva încheierii din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică încheierea atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.