ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1299/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, reclamanții N.E., P.V., B.V., E.G. și G.H. au solicitat, în contradictoriu cu G.R., anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzută la art. l lit. c) - h), din Legea nr. 119/2010 și în baza dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 și suspendarea executării acestei hotărâri. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 119/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu.

Această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O. În ceea ce privește cererea de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanții au arătat că aceasta are la bază un caz bine justificat [(în sensul art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004)] și este menită a preveni o pagubă iminentă [(în sensul art. 2 alin. (l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004)]. Au susținut că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită, criticile sunt pertinente, și sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului atacat.

Reclamanții au învederat că și condiția pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere că executarea H.G. nr. 737/2010 implică o reducere substanțială a pensiei, care constituie unicul mijloc de subzistență. G.R. a depus la dosar întâmpinare, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiția cazului bine justificat și a pagubei iminente, reclamanții nemotivând sub nici un aspect cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 și cu atât mai mult nedovedind îndeplinirea celor două condiții. Și intervenientul M.M.F.P.S. a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ ca neîntemeiată. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea pronunțată la data de 9 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării H.G.

nr. 737/2010, formulată de reclamanții N.E., B.V., P.V., E.G. și G.H. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (12) din Legea nr. 554/2004. În speță, nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat” a apreciat prima instanță, deoarece din actele dosarului nu rezultă împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, în condițiile în care, în această etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de fond, iar motivarea acțiunii privește aspecte legate de fondul cauzei. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții N.E., B.V., P.V., E.G. și G.H.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul că pricina s-a judecat cu lipsa de procedură a reclamanților B.V. și E.G. care au fost citați greșit, I. în loc de E. și B. în loc de B. și pentru că instanța a respins cererea de amânare a judecății formulată de reprezentantul reclamanților. În subsidiar au solicitat modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

I. Î n ceea ce privește lipsa de procedură cu reclamantele B.V. și E.G., critica este nefondată având în vedere că la data dezbaterii pricinii, 8 noiembrie 2010, acestea au fost reprezentate de P.V., în calitate de vicepreședinte al F.N.S.J., eroarea privind numele celor două reclamante fiind îndreptată la acest termen de judecată, la cererea reprezentantului acestora. Nici critica vizând încălcarea dreptului la apărare invocată de recurenți nu este întemeiată. Verificând încheierea de dezbateri rezultă că reclamanții au fost reprezentați în instanță de P.V. și chiar dacă pricina nu a fost amânată pentru a se lua cunoștință de întâmpinare, având în vedere caracterul urgent al acesteia, pronunțarea hotărârii a fost amânată, instanța dând părților posibilitatea să-și complinească apărările până la data pronunțării prin formularea de concluzii scrise.

II. Pe fondul cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, deși recurenții reclamanți nu aduc critici pe acest aspect, instanța, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Constată că hotărârea atacată este temeinică și legală. Legea nr. 554/2004 modificată și completată stabilește, prin dispozițiile art. 14, condițiile în care instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act administrativ. Procedura suspendării actului administrativ este o excepție de la executarea din oficiu a actului și se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două ipoteze ale textului, și anume: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Îndeplinirea condiției cazului bine justificat presupune aprecierea cu deplină obiectivitate a aparenței de ilegalitate a actului administrativ.

Însăși Legea nr. 554/2004 modificată și completată definește cazul bine justificat în art. 2 alin. (l) lit. t) ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. Astfel, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care țin de legalitatea actului administrativ, deoarece acestea vizează fondul cauzei și pot fi analizate numai în cadrul soluționării acțiunii în anularea actului. Încălcarea principiului legalității în dreptul administrativ și a principiului priorității dreptului comunitar sau a drepturilor fundamentale ale cetățenilor pot fi analizate numai cu ocazia soluționării fondului pricinii.

În ceea ce privește încălcarea unor prevederi din Legea nr. 119/2010, instanța de recurs apreciază că motivele suspendării invocate de reclamanți nu reprezintă împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Elaborarea a două metodologii de recalculare a pensiilor materializată prin adoptarea a două acte administrative unilaterale cu caracter normativ, H.G. nr. 735/2010 și H.G. nr. 737/2010 nu conduce de plano la încălcarea prevederilor Legii nr. 119/2010. Însăși legea vorbește de două modalități de recalculare a pensiei, în raport de specificul pensiilor, militare sau de serviciu. H.G. nr. 737/2010 a recalculat pensiile de serviciu, cel puțin aparent conform Legii nr. 119/2010, în termenul și pe baza datelor stabilite în lege.

Însuși art. 3 din Legea nr. 119/ 2010 dispune în privința a două categorii de pensii, urmând ca prin metodologia de recalculare să se stabilească în concret modul de recalculare a pensiilor, ceea ce s-a și realizat prin dispozițiile art. 3 alin. (l) din H.G. nr. 737/2010. Deciziile de care face vorbire art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 sunt rezultatul aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 119/2010. Nu se poate aprecia că lipsa unor instrucțiuni de aplicare a H.G.

nr. 737/2010 ar duce la crearea unei îndoieli serioase asupra legalității actului, câtă vreme Legea nr. 119/2010 impune numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu, conform art. 3 alin. (3). Argumentul potrivit căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie extinsă de la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 și în raport de dispozițiile constituționale este pertinent numai în cadrul analizei pe fond a actului, deoarece neconstituționalitatea privește, în primul rând legea și care se extinde, în urma acestei constatări și la actul administrativ de rang subordonat legii. Actul administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate, fiind emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, iar pentru suspendarea executării sale, până la pronunțarea instanței de fond, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții menționate mai sus.

În cazul de față, dacă în privința pagubei iminente este evident că această condiție este îndeplinită, condiția cazului justificat nu este îndeplinită. Potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cazuri bine justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acrului administrativ. Astfel, așa cum s-a arătat, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu. În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative legalității actului și al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

În speță, nu este însă îndeplinită condiția privind „cazuri bine justificate”, așa cum este definită această sintagmă de lege, deoarece din actele dosarului, nu rezultă împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității actului atacat, în condițiile în care, în această etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de fond, iar motivarea acțiunii privește aspecte legate de fondul cauzei. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a Il-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de E.G., P.V., B.V., G.H. și N.E. împotriva încheierii din 9 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2011.