ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1299/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, reclamanții N.E., P.V., B.V., E.G. și G.H. au

solicitat, în contradictoriu cu G.R., anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, prevăzută la art.

l lit. c) - h), din Legea nr. 119/2010 și în baza dispozițiilor art. 15 din

Legea nr. 554/2004 și suspendarea executării acestei hotărâri.

În

motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat

metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 119/2010, prin care

s-a dispus anularea pensiei de serviciu. Această hotărâre de Guvern este

nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția

României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.

În ceea ce

privește cererea de suspendare, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr.

554/2004, reclamanții au arătat că aceasta are la bază un caz bine justificat [(în

sensul art. 2 alin. (l) lit. t) din Legea nr. 554/2004)] și este menită a

preveni o pagubă iminentă [(în sensul art. 2 alin. (l) lit. ș) din Legea nr. 554/2004)].

Au

susținut că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare

serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită,

criticile sunt pertinente, și sunt de natură a pune sub semnul întrebării

legalitatea și temeinicia actului atacat.

Reclamanții au

învederat că și condiția pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere

că executarea H.G. nr. 737/2010 implică o reducere substanțială a pensiei, care

constituie unicul mijloc de subzistență.

G.R. a depus

la dosar întâmpinare, arătând că în cauză nu sunt îndeplinite condiția cazului

bine justificat și a pagubei iminente, reclamanții nemotivând sub nici un

aspect cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 și cu atât mai mult

nedovedind îndeplinirea celor două condiții.

Și

intervenientul M.M.F.P.S. a solicitat respingerea cererii de suspendare a

executării actului administrativ ca neîntemeiată.

Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

prin încheierea pronunțată la data de 9 noiembrie 2010, a respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, formulată

de reclamanții N.E., B.V., P.V., E.G. și G.H.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite, cumulativ,

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (12) din Legea nr. 554/2004.

În speță, nu

este îndeplinită condiția „cazului bine justificat” a apreciat prima instanță,

deoarece din actele dosarului nu rezultă împrejurări de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității actului atacat, în condițiile în care, în această

etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de fond, iar motivarea acțiunii

privește aspecte legate de fondul cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții N.E., B.V., P.V., E.G. și G.H. criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții

au solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru motivul că pricina s-a judecat cu lipsa de procedură a

reclamanților B.V. și E.G. care au fost citați greșit, I. în loc de E. și B. în

loc de B. și pentru că instanța a respins cererea de amânare a judecății

formulată de reprezentantul reclamanților.

În subsidiar

au solicitat modificarea hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii.

Curtea,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate precum

și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

I. Î

n ceea ce

privește lipsa de procedură cu reclamantele B.V. și E.G., critica este

nefondată având în vedere că la data dezbaterii pricinii, 8 noiembrie 2010,

acestea au fost reprezentate de P.V., în calitate de vicepreședinte al F.N.S.J.,

eroarea privind numele celor două reclamante fiind îndreptată la acest termen

de judecată, la cererea reprezentantului acestora.

Nici critica

vizând încălcarea dreptului la apărare invocată de recurenți nu este

întemeiată.

Verificând

încheierea de dezbateri rezultă că reclamanții au fost reprezentați în instanță

de P.V. și chiar dacă pricina nu a fost amânată pentru a se lua cunoștință de

întâmpinare, având în vedere caracterul urgent al acesteia, pronunțarea

hotărârii a fost amânată, instanța dând părților posibilitatea să-și

complinească apărările până la data pronunțării prin formularea de concluzii

scrise.

II. Pe fondul

cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, deși recurenții

reclamanți nu aduc critici pe acest aspect, instanța, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ. Constată că hotărârea atacată este temeinică și legală.

Legea nr. 554/2004

modificată și completată stabilește, prin dispozițiile art. 14, condițiile în

care instanța de contencios administrativ poate suspenda executarea unui act

administrativ.

Procedura

suspendării actului administrativ este o excepție de la executarea din oficiu a

actului și se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două

ipoteze ale textului, și anume: cazul bine justificat și prevenirea unei pagube

iminente.

Îndeplinirea

condiției cazului bine justificat presupune aprecierea cu deplină obiectivitate

a aparenței de ilegalitate a actului administrativ.

Însăși Legea nr.

554/2004 modificată și completată definește cazul bine justificat în art. 2 alin.

(l) lit. t) ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ”.

Astfel,

cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte care

țin de legalitatea actului administrativ, deoarece acestea vizează fondul

cauzei și pot fi analizate numai în cadrul soluționării acțiunii în anularea

actului.

Încălcarea

principiului legalității în dreptul administrativ și a principiului priorității

dreptului comunitar sau a drepturilor fundamentale ale cetățenilor pot fi

analizate numai cu ocazia soluționării fondului pricinii.

În ceea

ce privește încălcarea unor prevederi din Legea nr. 119/2010, instanța de

recurs apreciază că motivele suspendării invocate de reclamanți nu reprezintă

împrejurări de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ.

Elaborarea

a două metodologii de recalculare a pensiilor materializată prin adoptarea a

două acte administrative unilaterale cu caracter normativ, H.G. nr. 735/2010 și

H.G. nr. 737/2010 nu conduce de plano la încălcarea prevederilor Legii nr. 119/2010.

Însăși

legea vorbește de două modalități de recalculare a pensiei, în raport de

specificul pensiilor, militare sau de serviciu.

H.G. nr.

737/2010 a recalculat pensiile de serviciu, cel puțin aparent conform Legii nr.

119/2010, în termenul și pe baza datelor stabilite în lege.

Însuși art. 3

din Legea nr. 119/ 2010 dispune în privința a două categorii de pensii, urmând

ca prin metodologia de recalculare să se stabilească în concret modul de

recalculare a pensiilor, ceea ce s-a și realizat prin dispozițiile art. 3 alin.

(l) din H.G. nr. 737/2010.

Deciziile de

care face vorbire art. 9 alin. (2) din H.G. nr. 737/2010 sunt rezultatul

aplicării dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 119/2010.

Nu se poate

aprecia că lipsa unor instrucțiuni de aplicare a H.G. nr. 737/2010 ar duce la

crearea unei îndoieli serioase asupra legalității actului, câtă vreme Legea nr.

119/2010 impune numai elaborarea metodologiei de recalculare a pensiilor de serviciu,

conform art. 3 alin. (3).

Argumentul

potrivit căruia verificarea legalității actului administrativ normativ trebuie

extinsă de la raportarea lui la cuprinsul Legii nr. 119/2010 și în raport de

dispozițiile constituționale este pertinent numai în cadrul analizei pe fond a

actului, deoarece neconstituționalitatea privește, în primul rând legea și care

se extinde, în urma acestei constatări și la actul administrativ de rang

subordonat legii.

Actul

administrativ în discuție se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate,

fiind emis în aplicarea Legii nr. 119/2010, iar pentru suspendarea executării

sale, până la pronunțarea instanței de fond, este necesară îndeplinirea

cumulativă a celor două condiții menționate mai sus.

În cazul de

față, dacă în privința pagubei iminente este evident că această condiție este

îndeplinită, condiția cazului justificat nu este îndeplinită.

Potrivit art. 2

lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cazuri bine

justificate reprezintă împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care

sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității acrului

administrativ. Astfel, așa cum s-a arătat, actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, trăsături care

constituie fundamentul caracterului executoriu.

În

considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative

legalității actului și al executării acestuia din oficiu, suspendarea

executării constituie o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai

în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

În speță, nu

este însă îndeplinită condiția privind „cazuri bine justificate”, așa cum este

definită această sintagmă de lege, deoarece din actele dosarului, nu rezultă

împrejurări de natură a crea o îndoială asupra legalității actului atacat, în

condițiile în care, în această etapă procesuală, nu se pot antama aspecte de

fond, iar motivarea acțiunii privește aspecte legate de fondul cauzei.

Față de aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a Il-a C. proc. civ. și art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de E.G., P.V., B.V., G.H. și N.E. împotriva încheierii din 9

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 martie 2011.