ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta D.C., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 reclamanta au solicitat și suspendarea executării actului administrativ atacat.

Referitor la cererea de suspendare a apreciat reclamanta că sunt îndeplinite cerințele legale prevăzute de art. 15 arătând că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită arătând că criticile sunt pertinente, nu au un caracter pur formal și sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului atacat. A mai arătat reclamanta că există și o pagubă iminentă motivat de faptul că executarea actului implică o reducere de peste 75% a pensiei care constituie unicul mijloc de subzistență al reclamantului. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.

Prin Încheierea din 11 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. A dispus suspendarea H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. A reținut prima instanță că reclamanta are calitatea de pensionari urmând ca în condițiile H.G. nr. 737/2010 să se procedeze în ceea ce îi privește la recalcularea pensiilor de serviciu. Potrivit art. 15 instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Instanța a apreciat că cele două cerințe, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt prezente în cauză.

Procedând la o analiză sumară Curtea a apreciat că aspectele de nelegalitate invocate creează o îndoială referitoare la legalitatea actului de natură a conduce la concluzia necesității suspendării acestuia. Referitor la cerința prevenirii producerii unui prejudiciu Curtea de Apel a constatat că aplicarea imediată a actului administrativ va determina reducerea substanțială a veniturilor reclamantei, cu consecințe negative asupra nivelului de trai al acesteia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ. Recurentul Guvernul România a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte: Dispozițiile cuprinse în H.G.

nr. 737/2010, susține recurentul, se înscriu în finalitatea urmărită prin reglementările din conținutul Legii nr. 119/2010, de a asigura, în raport cu posibilitățile de finanțare ale bugetului asigurărilor sociale de stat, sustenabilitatea acestuia, în corelație cu evoluția macroeconomică și demografică din România, precum și simplificarea legislației referitoare la pensiile publice. Împrejurările din speță nu erau de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității H.G. nr. 737/2010, prin care a fost organizată executarea normelor cu forță juridică superioară cuprinsă în Legea nr. 119/2010, în vigoare la data soluționării cererii de suspendare. În ceea ce privește aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1, s-a susținut că instanța trebuie să aprecieze dacă există o pensie în sensul convenției, dacă a existat o ingerință și dacă acea ingerință este sau nu justificată.

Recursul este întemeiat. Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente. Potrivit prevederilor art. 15, instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Rezultă din prevederile legale citate că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.

Rațiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că prin pronunțarea unei soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ și, deci, punerea în executare devine necesară, fie se constată nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect. În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a soluției pronunțate pe fondul cauzei, a efectelor H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 11 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată.

Așa cum rezultă din M.Of. nr. 457/30.06.2010 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 59/2011 prin care a fost abrogată H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, astfel că, cererea de suspendare a acestei hotărâri a rămas fără obiect. Cum actul administrativ a cărei executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost abrogat, cererea reclamantei rămânând fără obiect, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I-a din C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, iar încheierea atacată va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva Încheierii din 11 mai 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot încheierea atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.C. ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2011.