ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4339/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta D.C., în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat instanței pronunțarea

unei hotărâri prin care să se dispună anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 pentru stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor.

În condițiile art. 15

din Legea nr. 554/2004 reclamanta au solicitat și suspendarea executării

actului administrativ atacat.

Referitor la cererea

de suspendare a apreciat reclamanta că sunt îndeplinite cerințele legale

prevăzute de art. 15 arătând că acțiunea în contencios administrativ reprezintă

o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare o

solicită arătând că criticile sunt pertinente, nu au un caracter pur formal și

sunt de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului

atacat.

A mai arătat

reclamanta că există și o pagubă iminentă motivat de faptul că executarea

actului implică o reducere de peste 75% a pensiei care constituie unicul mijloc

de subzistență al reclamantului.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de

suspendare.

Prin Încheierea din

11 mai 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanți,

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A dispus suspendarea

H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

A reținut prima

instanță că reclamanta are calitatea de pensionari urmând ca în condițiile H.G.

nr. 737/2010 să se procedeze în ceea ce îi privește la recalcularea pensiilor

de serviciu.

Potrivit art. 15

instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Instanța a apreciat

că cele două cerințe, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube sunt prezente în cauză.

Procedând la o

analiză sumară Curtea a apreciat că aspectele de nelegalitate invocate creează

o îndoială referitoare la legalitatea actului de natură a conduce la concluzia

necesității suspendării acestuia.

Referitor la cerința

prevenirii producerii unui prejudiciu Curtea de Apel a constatat că aplicarea

imediată a actului administrativ va determina reducerea substanțială a

veniturilor reclamantei, cu consecințe negative asupra nivelului de trai al

acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurentul Guvernul

România a criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:

Dispozițiile cuprinse

în H.G. nr. 737/2010, susține recurentul, se înscriu în finalitatea urmărită

prin reglementările din conținutul Legii nr. 119/2010, de a asigura, în raport

cu posibilitățile de finanțare ale bugetului asigurărilor sociale de stat,

sustenabilitatea acestuia, în corelație cu evoluția macroeconomică și

demografică din România, precum și simplificarea legislației referitoare la

pensiile publice. Împrejurările din speță nu erau de natură a crea o îndoială

serioasă asupra legalității H.G. nr. 737/2010, prin care a fost organizată

executarea normelor cu forță juridică superioară cuprinsă în Legea nr.

119/2010, în vigoare la data soluționării cererii de suspendare.

În ceea ce privește

aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1, s-a susținut că instanța trebuie să

aprecieze dacă există o pensie în sensul convenției, dacă a existat o ingerință

și dacă acea ingerință este sau nu justificată.

Recursul este

întemeiat.

Analizând actele și

lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile

legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat,

pentru următoarele considerente.

Potrivit prevederilor

art. 15, instanța poate dispune în condițiile prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Rezultă din

prevederile legale citate că măsura suspendării executării unui act

administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până

la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare. Rațiunea

acestei limitări este evidentă, constând în aceea că prin pronunțarea unei

soluții cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului

administrativ și, deci, punerea în executare devine necesară, fie se constată

nelegalitatea actului și se dispune desființarea acestuia iar suspendarea

executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speță, obiectul

acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea, până la rămânerea definitivă și

irevocabilă a soluției pronunțate pe fondul cauzei, a efectelor H.G. nr. 737

din 21 iulie 2010 privind „metodologia de recalculare a categoriilor de pensii

de serviciu prevăzute de art. 11 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, cu

cheltuieli de judecată.

Așa cum rezultă din

M.Of. nr. 457/30.06.2010 Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 59/2011 prin

care a fost abrogată H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010, astfel că, cererea de

suspendare a acestei hotărâri a rămas fără obiect.

Cum actul

administrativ a cărei executare s-a cerut a fi suspendată în cauză a fost

abrogat, cererea reclamantei rămânând fără obiect, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza I-a din C. proc. civ., recursul declarat va fi admis, iar încheierea

atacată va fi modificată în sensul respingerii cererii de suspendare ca rămasă

fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Guvernul României, împotriva Încheierii din 11 mai 2011 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot

încheierea atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei D.C. ca rămasă

fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 septembrie 2011.