ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții A.I., D.M.,

P.E., T.F., F.E., V.C., G.H., C.M., S.P., J.I. și E.G. au solicitat suspendarea

executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de

pensii de serviciu prevăzute la art. 1, lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. Partea I nr. 528/2010,

în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea cererii de

suspendare reclamanții au susținut că cererea de suspendare are la bază un caz bine

justificat (în sensul art. 2, alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004) și este

menită a preveni o pagubă iminentă (în sensul art. 2, alin. (1), lit. ș) din Legea

nr. 554/2002).

Reclamanții au mai susținut

că și existența pagubei iminente este de netăgăduit, având în vedere că executarea

H.G. nr. 737/2010 implică o reducere de peste 75% din procentajul pensiei, care

constituie unicul mijloc de subzistență al reclamanților.

Prin încheierea din 18

noiembrie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, în urma analizei sumare a dreptului pretins,

fără prejudecarea fondului, există caz bine justificat, întrucât argumentele juridice

susținute de reclamanți sunt de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la

legalitatea hotărârii. Prin anularea pensiei speciale este afectat statutul personalului

auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă

acestea, reglementat de Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar având aceleași obligații

și interdicții pe care le au magistrații, iar în privința magistraților Curtea Constituțională

a decis că reducerea pensiilor de serviciu este neconstituțională, motivat de principiul

independenței justiției, care apără această pensie ca parte integrantă a stabilității

financiare a acestora. S-a avut în vedere și atingerea adusă drepturilor legal câștigate,

ce contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și caracterul discriminatoriu al măsurii

de reducere, discriminare interzisă, de asemenea, de art. 14 din Convenție, gravitatea

măsurii și efectele particulare ale acestei măsuri în cazul reclamanților.

Instanța de fond a mai

apreciat că este întrunită și cea de-a doua condiție a pagubei iminente, prin recalcularea

pensiilor reclamanții suferind un prejudiciu material, cert și previzibil ce constă

în diminuarea veniturilor acestora cu aproximativ 70%.

Pentru aceleași considerente,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

prin încheierea din 9 decembrie 2010 a admis cererea formulată de intervenienta

D.M. privind suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 în ceea ce o privește.

Împotriva încheierii din

18 noiembrie 2010 și a încheierii din 9 decembrie 2010 ale Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Guvernul României

și intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale au declarat

recurs, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a precizat în motivele

de recurs că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii

întrucât nu au fost întrunite condițiile cumulative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004,

cazul bine justificat și paguba iminentă.

Guvernul României a declarat

recurs împotriva aceleiași hotărâri judecătorești apreciind că nu au fost îndeplinite

condițiile cumulative ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, hotărârea judecătorească

atacată nefiind motivată temeinic pe aceste aspecte.

Recursurile sunt întemeiate

și vor fi admise.

Examinând actele dosarului

și vis-a-vis de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține următoarele:

Art. 14 din Legea nr.

554/2004 și art. 15 prevăd că suspendarea actului administrativ se poate face doar

dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții – cazul bine justificat și paguba

iminentă.

H.G. nr. 737/2010, stabilește

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale personalului

auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia de

recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai pentru protejarea

drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se stabilește în condiții

identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului public.

Prin metodologia de recalculare

a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 din Legea nr. 119/2010,

neexistând elemente de nelegalitate în elaborarea și adoptarea hotărârii nr. 737

și Legii nr. 119/2010.

În ceea ce privește cazul

bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal magistrații și

personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și de aceea se impune

un tratament juridic diferit.

Este evident că prin formularea

cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010 recurenții urmăresc menținerea cuantumului

pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o discriminare prin adoptarea

a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea aceleiași legi.

Nu se poate reține o încălcare

a art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la interzicerea

discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră doar drepturile

și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate reține

nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități prin stabilirea

prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a pensiilor categoriilor de

pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010, această

recalculare neavând drept consecință suprimarea dreptului la pensie, ci reducerea

cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în speță,

cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai sus invocate.

În ceea ce privește paguba

iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui prin el

însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult cu cât criteriile

avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010,

sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele expuse,

se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute de art. 14

și 15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție

va admite recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, va modifica încheierile atacate în sensul că va respinge

cererea de suspendare formulată de reclamanți și intervenientă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva

încheierilor din 18 noiembrie 2010 și din 9 decembrie 2010 ale Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică încheierile atacate

în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanți și intervenientă,

ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.