ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.L., A.L., V.V., F.N., M.I. și T.V.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G nr. 735/2010 privind metodologia de recalculare a pensiilor militare prevăzute la art. 1, pct. a din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.O., Partea I nr. 528/2010, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt îndeplinite condițiile textului de lege sus menționat, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii. 2. Hotărârea primei instanțe Prin încheierea din 9 decembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată și, în consecință, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 735/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. 3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii atacate, iar prin executarea acestei hotărâri s-ar produce prejudicii reclamanților determinate de recalcularea pensiilor, astfel că aceștia vor suferi un prejudiciu material, cert și previzibil. În plus, recalcularea veniturilor acestora în funcție de datele obținute de la unitățile unde și-au desfășurat activitatea înainte de a intra în rândul cadrelor militare, necesită o activitate aproape imposibil de realizat fără erori în timpul de prescripție acordat de Legea nr. 119/2010.

3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei încheieri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, invocată prin întâmpinare, arătând că reclamanții nu au urmat această procedură obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

O altă critică adusă de către recurent constă în aceea că obiectul cauzei îl reprezintă doar cererea formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea actului administrativ atacat, așa cum menționează de altfel și reclamanții, formează obiectul unui alt dosar, astfel că prima instanță a fost în eroare atunci când a soluționat pricina prin încheiere și nu prin sentință, acordând în mod greșit termen pentru soluționarea acțiunii în anulare, în această pricină. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența unei pagube iminente, hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Totodată, a arătat că suspendarea executării are caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii, această măsură putând fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia. În fine, recurentul a arătat că din motivarea hotărârii atacate, rezultă că în mod netemeinic și nelegal s-au antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond, iar analiza făcută de prima instanță excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare provizorie a executării, ceea ce reprezintă în fapt o prejudecare a fondului, contravenind dispozițiilor art. 14 din textul menționat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ a cărui suspendare de executare a fost dispusă de prima instanță în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 îl reprezintă H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010, privind recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011. Astfel cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune. Prin urmare, interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării procesului. Interesul trebuie să fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și actual, sub acest ultim aspect deci să existe la momentul la care este formulată cererea.

Cum în speță, H.G. nr. 735/2010 a fost abrogată în mod expres prin O.G. nr. 1/2011 , în acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, caz în care ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de pârâtă. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva încheierii din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția co mercială, contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.