ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanții

P.L., A.L., V.V., F.N., M.I. și T.V.M. au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, suspendarea executării H.G nr. 735/2010 privind

metodologia de recalculare a pensiilor militare prevăzute la art. 1, pct. a din

Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

publicată în M.O., Partea I nr. 528/2010, în temeiul dispozițiilor art. 14 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt îndeplinite condițiile textului de lege sus

menționat, privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube,

pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ atacat.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii

prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

2.

Hotărârea primei instanțe

Prin încheierea din

9 decembrie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a admis cererea formulată și, în consecință, a dispus suspendarea executării

H.G. nr. 735/2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții au făcut

dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și

anume existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube

iminente.

În aprecierea

condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube,

prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unui

caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității hotărârii atacate, iar prin executarea acestei hotărâri s-ar

produce prejudicii reclamanților determinate de recalcularea pensiilor, astfel

că aceștia vor suferi un prejudiciu material, cert și previzibil. În plus,

recalcularea veniturilor acestora în funcție de datele obținute de la unitățile

unde și-au desfășurat activitatea înainte de a intra în rândul cadrelor

militare, necesită o activitate aproape imposibil de realizat fără erori în

timpul de prescripție acordat de Legea nr. 119/2010.

3.

Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei

încheieri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a declarat recurs

pârâtul Guvernul României, invocând motivele prevăzute de art. 304 punctele 7

și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a susținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra

excepției

inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea

cererii, invocată prin întâmpinare, arătând că reclamanții nu au urmat această

procedură obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

O altă critică adusă

de către recurent constă în aceea că obiectul cauzei îl reprezintă doar cererea

formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea privind anularea

actului administrativ atacat, așa cum menționează de altfel și reclamanții,

formează obiectul unui alt dosar, astfel că prima instanță a fost în eroare

atunci când a soluționat pricina prin încheiere și nu prin sentință, acordând

în mod greșit termen pentru soluționarea acțiunii în anulare, în această

pricină.

Pe fondul cauzei,

recurentul-pârât a arătat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și existența unei

pagube iminente, hotărârea primei instanțe fiind dată cu aplicarea greșită a

legii.

Totodată, a arătat că

suspendarea executării are caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii,

această măsură putând fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea

temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

În fine, recurentul a

arătat că din motivarea hotărârii atacate, rezultă că în mod netemeinic și

nelegal s-au antamat în această etapă procesuală chestiuni de fond, iar analiza

făcută de prima instanță excede cadrului procesual limitat al unei cereri de suspendare

provizorie a executării, ceea ce reprezintă în fapt o prejudecare a fondului,

contravenind dispozițiilor art. 14 din textul menționat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte

constată că recursul este lipsit de interes.

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Actul administrativ a

cărui suspendare de executare a fost dispusă de prima instanță în temeiul art. 14

din Legea nr. 554/2004 îl reprezintă H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010, privind recalcularea

pensiilor  stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a

pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

H.G. nr. 735/2010 a

fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de

31 ianuarie 2011.

Astfel cum s-a

cristalizat atât în doctrina de specialitate cât și în jurisprudență, una din condițiile

necesare pentru existența dreptului la acțiune este aceea ca reclamantul să

justifice în persoana sa interesul de a promova acțiune.

Prin urmare, interesul

constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară

nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare prin formularea cererii

de chemare în judecată, ci pe tot parcursul derulării procesului.

Interesul

trebuie să fie legitim, personal și direct și de asemenea să fie născut și

actual, sub acest ultim aspect deci să existe la momentul la care este formulată

cererea.

Cum în speță, H.G.

nr.

735/2010

a fost abrogată în mod expres prin O.G. nr. 1/2011

, în acest moment nu

mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de

apel, caz în care ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de

pârâtă.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de

Guvernul

României împotriva încheierii din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția

co

mercială, contencios

administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 martie 2011.