ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5962/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5962/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea introductivă, reclamantul O.N.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea H.G. nr.

737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României,

partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010 și suspendarea executării H.G. nr.

737/2010.

de Apel

Prin Sentința nr. 48

din 10 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins excepția de

inadmisibilitate a acțiunii și a lipsei de interes invocate de Guvernul

României și a admis acțiunea precizată a reclamantului, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii Familiei și

Protecției Sociale, în sensul că au fost anulate dispozițiile art. 8, 9 alin.

(3) și (4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

A fost respinsă

cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de

intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că reclamanții au îndeplinit procedura

prealabilă obligatorie și a respins excepția de inadmisibilitate pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția

privind lipsa de interes a reclamanților în formularea acțiunii, instanța a

reținut că reclamanții sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, fiindu-le recalculată pensia în temeiul

actului normativ atacat, astfel încât reclamanții au calitate procesuală activă

și justifică un interes legitim, născut, actual, personal și direct,

îndeplinind toate cerințele legale pentru a justifica sesizarea instanței.

Pe fondul cauzei

deduse judecății, instanța de fond a reținut că Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor reglementează recalcularea

pensiilor speciale, prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului

fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr.

19/2000, iar în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 a fost

emisă H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de

pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) în temeiul căreia

reclamanților li s-au recalculat pensiile de serviciu prevăzute de Legea nr.

567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Instanța a reținut că

este stabilit cu valoare de principiu că hotărârile de guvern sunt emise pentru

organizarea executării legilor sau ordonanțelor, bucurându-se de prezumția de

legalitate.

S-a constatat că

reclamantul au invocat încălcarea principiului neretroactivității, întrucât au

fost încălcate, la adoptarea H.G. nr. 737/2010, dispozițiile art. 15 din

Constituția României.

Instanța a reținut că

prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010, Curtea Constituțională a analizat

critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 15 alin. (2) din

Constituție și a constatat faptul că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt

constituționale. Instanța de fond a reținut că va examina numai respectarea, la

elaborarea hotărârii atacate, a limitelor stabilite de legea în executarea

căreia a fost emisă și a normelor de tehnică legislativă obligatorii.

Instanța a constatat

că H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în vederea executării Legii nr. 119/2010,

fiind avizată favorabil de Consiliul Legislativ. Prin urmare, întregul proces

de recalculare a pensiilor este supus normelor din Legea nr. 119/2000,

dispoziții care fac trimitere la prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul

public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Instanța a reținut că

procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare

a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este cea prevăzută de Legea

nr. 19/2000.

Conform dispozițiilor

cuprinse în Deciziile nr. 270/2005, nr. 707/2007 și nr. 120/2007 pronunțate de

Curtea Constituțională s-a reținut că în cazurile în care, din recalculare,

rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti aceasta, iar dacă noul

cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior

stabilită și aflată în plată fără a se aduce atingere drepturilor legal

câștigate anterior.

Astfel, instanța a

constatat că, pe de o parte, atâta timp cât în H.G. nr. 737/2010 nu se

precizează acordarea cuantumului pensiei mai avantajos, în urma recalculării,

se încalcă dispozițiile art. 180 din Legea nr. 19/2000, iar, pe de altă parte,

sunt nesocotite și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

dispoziții conform cărora actele normative date în executarea legilor,

ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit

normelor pe care le ordonă.

Însă, sub acest

aspect, instanța de fond a constatat că Legea nr. 119/2010 prevede în art. 3

alin. (3) elaborarea numai a metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzute

la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar procedura de acordare

și plată a pensiilor recalculate nu constituie obiect de reglementare al

hotărârii, în această privință procedura este stabilită de lege, conform art.

7.

De asemenea, instanța

a constatat că Legea nr. 119/2010 nu conține prevederi referitoare la pensiile

de serviciu al căror cuantum a fost stabilit în baza unor hotărâri

judecătorești, astfel că dispozițiile art. 11 din H.G. nr. 737/2010 exced

sferei de reglementare a legii în executarea căreia a fost adoptată.

Instanța a apreciat

că nu se poate completa un act normativ cu forță juridică superioară din

categoria legilor, printr-un act administrativ cu valoare juridică inferioară,

de tipul hotărârilor de guvern, concluzionând că actul administrativ normativ

atacat încalcă principiul ierarhiei normelor juridice și contravine

principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat.

Raportat la soluția

dată cererii principale, instanța a respins cererea de intervenție formulată în

cauză.

de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Recurentul Guvernul

României a invocat, ca prim motiv de recurs, încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

indicând temeiul de drept al acestui motiv dispozițiile art. 304 pct. 5 C.

proc. civ.

Astfel, recurentul a

arătat că nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării din 3

februarie 2011, deși se menționează explicit că face parte integrantă din

Sentința nr. 47 din 10 februarie 2011, fiind încălcate astfel dispozițiile

imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu

violarea dreptului la apărare și încălcarea principiilor egalității armelor, a

contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât.

Recurentul a arătat

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea/aplicarea greșită a

legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a arătat că a fost

invocată excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile la instanța de fond, urmare

a invocării acesteia, recurenții au urmat această procedură cu o altă

instituție publică (Casa Națională de Pensii), nu cu emitentul actului atacat,

iar instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția invocată.

Recurentul a arătat

că în mod greșit instanța a soluționat și excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamanților, precum și excepția lipsei de interes în

promovarea acțiunii, întrucât calitatea de reclamant în litigiile de contencios

administrativ revine numai persoanei fizice sau juridice, care este vătămată

printr-un act administrativ într-un drept recunoscut de lege, iar, în cauza

dedusă judecății, reclamanții nu au făcut dovada drepturilor existente,

prevăzute de lege și care să fi fost vătămate de actul administrativ contestat.

Recurentul a indicat

și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., arătând că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea

dispozițiilor legale.

Recurentul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a criticat hotărârea instanței de fond

ca netemeinică și nelegală, arătând faptul că în mod greșit instanța a respins

cererea de intervenție în interesul Guvernului României, argumentat de faptul

că cererea de intervenție este justificată de calitatea de inițiator al actului

normativ privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de

serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, aprobată prin

H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010.

Pe fondul cauzei,

recurentul a precizat că reclamanții nu au făcut dovada încălcării vreunui

drept prin hotărârea atacată și nu au justificat vătămarea produsă de

Metodologia de recalculare a categoriilor de pensii prevăzute de lege,

precizând că H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, lege

care a fost declarată ca fiind conformă cu constituția.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile și, rejudecând

cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea

reclamanților ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Recurenții-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare,

respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) -

h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării

metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a

cărui anulare/suspendare se solicită, recurenților-reclamanți li s-au diminuat

substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a

cadrului normativ menționat.

Examinând criticile

formulate de recurenți, Înalta Curte a constatat că instanța a pronunțat o

hotărâre nelegală, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în raport de actele și

lucrările dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ

cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze.

Critica privind

necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării deciziei, nu poate fi

reținută de Înalta Curte, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanță a

fost comunicată, iar considerentele, motivele acestei sentințe sunt cuprinse în

hotărârea comunicată, nefiind prejudiciat în nici un mod recurentul-pârât.

Cu privire la

criticile formulate pe aspectul soluționării excepțiilor privind lipsa

plângerii prealabile, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de

interes Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate, reținând că instanța de

fond a soluționat legal excepțiile invocate, urmând ca această motivare pe

excepții să fie menținută de instanța de control judiciar.

Înalta Curte reține

că, prin acțiunea introductivă, intimatul-reclamant critică reducerea

cuantumului pensiilor de serviciu, de care beneficiau anterior intrării în

vigoare a H.G. nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care

criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de

H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Înalta Curte, din

analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de

nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi

valorificate în procedura cu care este învestită.

Într-adevăr, H.G. nr.

737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost

adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Verificând

concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în

aplicarea căreia a fost emis, Înalta Curte constată că H.G. nr. 737/2010

îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele

procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică

superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate,

prevederile legale criticate de către reclamanți au fost preluate în cuprinsul

actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1):

„Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul

de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare,

recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei

legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare”.

Așa fiind, Înalta

Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G.

nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar,

pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja

obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de

reclamant.

Văzând soluția dată pe

fondul acțiunii introductive, Înalta Curte va admite cererea de intervenție în

interesul Guvernului României, formulată de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale în temeiul art. 49 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursurile formulate și va modifica în parte sentința atacată în sensul

respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată și va admite cererea de

intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva Sentinței nr. 47 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel

Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului O.N., ca

nefondată.

Admite cererea de

intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM