ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5962/2011

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea introductivă, reclamantul O.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M. Of. al României, partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010 și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 48 din 10 februarie 2011 Curtea de Apel Ploiești a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii și a lipsei de interes invocate de Guvernul României și a admis acțiunea precizată a reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, în sensul că au fost anulate dispozițiile art. 8, 9 alin. (3) și (4) și art. 11 din H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. A fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă obligatorie și a respins excepția de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii prealabile ca neîntemeiată. Cu privire la excepția privind lipsa de interes a reclamanților în formularea acțiunii, instanța a reținut că reclamanții sunt beneficiari ai pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010, fiindu-le recalculată pensia în temeiul actului normativ atacat, astfel încât reclamanții au calitate procesuală activă și justifică un interes legitim, născut, actual, personal și direct, îndeplinind toate cerințele legale pentru a justifica sesizarea instanței.

Pe fondul cauzei deduse judecății, instanța de fond a reținut că Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor reglementează recalcularea pensiilor speciale, prin delimitarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, iar în conformitate cu art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 a fost emisă H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) în temeiul căreia reclamanților li s-au recalculat pensiile de serviciu prevăzute de Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Instanța a reținut că este stabilit cu valoare de principiu că hotărârile de guvern sunt emise pentru organizarea executării legilor sau ordonanțelor, bucurându-se de prezumția de legalitate. S-a constatat că reclamantul au invocat încălcarea principiului neretroactivității, întrucât au fost încălcate, la adoptarea H.G. nr. 737/2010, dispozițiile art. 15 din Constituția României. Instanța a reținut că prin Deciziile nr. 871/2010 și nr. 873/2010, Curtea Constituțională a analizat critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție și a constatat faptul că dispozițiile Legii nr. 119/2010 sunt constituționale. Instanța de fond a reținut că va examina numai respectarea, la elaborarea hotărârii atacate, a limitelor stabilite de legea în executarea căreia a fost emisă și a normelor de tehnică legislativă obligatorii.

Instanța a constatat că H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în vederea executării Legii nr. 119/2010, fiind avizată favorabil de Consiliul Legislativ. Prin urmare, întregul proces de recalculare a pensiilor este supus normelor din Legea nr. 119/2000, dispoziții care fac trimitere la prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Instanța a reținut că procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.

Conform dispozițiilor cuprinse în Deciziile nr. 270/2005, nr. 707/2007 și nr. 120/2007 pronunțate de Curtea Constituțională s-a reținut că în cazurile în care, din recalculare, rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti aceasta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată fără a se aduce atingere drepturilor legal câștigate anterior. Astfel, instanța a constatat că, pe de o parte, atâta timp cât în H.G. nr. 737/2010 nu se precizează acordarea cuantumului pensiei mai avantajos, în urma recalculării, se încalcă dispozițiile art. 180 din Legea nr. 19/2000, iar, pe de altă parte, sunt nesocotite și dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, dispoziții conform cărora actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor pe care le ordonă.

Însă, sub acest aspect, instanța de fond a constatat că Legea nr. 119/2010 prevede în art. 3 alin. (3) elaborarea numai a metodologiei de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, iar procedura de acordare și plată a pensiilor recalculate nu constituie obiect de reglementare al hotărârii, în această privință procedura este stabilită de lege, conform art. 7. De asemenea, instanța a constatat că Legea nr. 119/2010 nu conține prevederi referitoare la pensiile de serviciu al căror cuantum a fost stabilit în baza unor hotărâri judecătorești, astfel că dispozițiile art. 11 din H.G. nr. 737/2010 exced sferei de reglementare a legii în executarea căreia a fost adoptată.

Instanța a apreciat că nu se poate completa un act normativ cu forță juridică superioară din categoria legilor, printr-un act administrativ cu valoare juridică inferioară, de tipul hotărârilor de guvern, concluzionând că actul administrativ normativ atacat încalcă principiul ierarhiei normelor juridice și contravine principiului constituțional al separației și echilibrului puterilor în stat. Raportat la soluția dată cererii principale, instanța a respins cererea de intervenție formulată în cauză. 3. Recursul declarat de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Recurentul Guvernul României a invocat, ca prim motiv de recurs, încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., indicând temeiul de drept al acestui motiv dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Astfel, recurentul a arătat că nu a fost comunicată încheierea de amânare a pronunțării din 3 februarie 2011, deși se menționează explicit că face parte integrantă din Sentința nr. 47 din 10 februarie 2011, fiind încălcate astfel dispozițiile imperative ale legii prin care sunt reglementate formele de procedură, cu violarea dreptului la apărare și încălcarea principiilor egalității armelor, a contradictorialității și procesului echitabil, recunoscute oricărui pârât. Recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea/aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. S-a arătat că a fost invocată excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile la instanța de fond, urmare a invocării acesteia, recurenții au urmat această procedură cu o altă instituție publică (Casa Națională de Pensii), nu cu emitentul actului atacat, iar instanța de fond a respins în mod neîntemeiat excepția invocată. Recurentul a arătat că în mod greșit instanța a soluționat și excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, precum și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, întrucât calitatea de reclamant în litigiile de contencios administrativ revine numai persoanei fizice sau juridice, care este vătămată printr-un act administrativ într-un drept recunoscut de lege, iar, în cauza dedusă judecății, reclamanții nu au făcut dovada drepturilor existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate de actul administrativ contestat.

Recurentul a indicat și motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., arătând că hotărârea contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale. Recurentul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând faptul că în mod greșit instanța a respins cererea de intervenție în interesul Guvernului României, argumentat de faptul că cererea de intervenție este justificată de calitatea de inițiator al actului normativ privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, aprobată prin H.G. nr. 737 din 29 iulie 2010. Pe fondul cauzei, recurentul a precizat că reclamanții nu au făcut dovada încălcării vreunui drept prin hotărârea atacată și nu au justificat vătămarea produsă de Metodologia de recalculare a categoriilor de pensii prevăzute de lege, precizând că H.G.

nr. 737/2010 a fost emisă în temeiul Legii nr. 119/2010, lege care a fost declarată ca fiind conformă cu constituția. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile și, rejudecând cauza pe fond, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează: Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de anulare, respectiv suspendare a executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Ca urmare a aplicării metodologiei aprobate de Guvernul României prin actul administrativ normativ a cărui anulare/suspendare se solicită, recurenților-reclamanți li s-au diminuat substanțial drepturile de pensie stabilite anterior intrării în vigoare a cadrului normativ menționat. Examinând criticile formulate de recurenți, Înalta Curte a constatat că instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în raport de actele și lucrările dosarului, nu poate fi reținută nelegalitatea actului administrativ cu caracter normativ a cărui anulare/suspendare face obiectul prezentei cauze.

Critica privind necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării deciziei, nu poate fi reținută de Înalta Curte, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanță a fost comunicată, iar considerentele, motivele acestei sentințe sunt cuprinse în hotărârea comunicată, nefiind prejudiciat în nici un mod recurentul-pârât. Cu privire la criticile formulate pe aspectul soluționării excepțiilor privind lipsa plângerii prealabile, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate, reținând că instanța de fond a soluționat legal excepțiile invocate, urmând ca această motivare pe excepții să fie menținută de instanța de control judiciar. Înalta Curte reține că, prin acțiunea introductivă, intimatul-reclamant critică reducerea cuantumului pensiilor de serviciu, de care beneficiau anterior intrării în vigoare a H.G.

nr. 737/2010, în urma recalculării, în condițiile în care criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută de H.G. nr. 737/2010 sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010. Înalta Curte, din analiza actelor normative incidente cauzei, nu a reținut elemente de nelegalitate evidente ale actului administrativ normativ, care să poată fi valorificate în procedura cu care este învestită. Într-adevăr, H.G. nr. 737/2010, publicată în M. Of. al României nr. 528 din 29 iulie 2010, a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 3 alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Verificând concordanța actului administrativ cu Legea nr. 119/2010, în baza și în aplicarea căreia a fost emis, Înalta Curte constată că H.G.

nr. 737/2010 îndeplinește numai o funcție tehnică, rezumându-se la a stabili instrumentele procedurale care să permită aplicarea actului normativ cu forță juridică superioară, în acord cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă.

În realitate, prevederile legale criticate de către reclamanți au fost preluate în cuprinsul actului administrativ din Legea nr. 119/2010, respectiv art. 3 alin. (1): „Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare” și art. 7 alin. (1) „Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare”.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu există argumente valide care să conducă la concluzia că H.G. nr. 737/2010 ar fi depășit cadrul normativ fixat prin Legea nr. 119/2010, iar, pe de altă parte, acest act normativ cu forță juridică superioară a făcut deja obiectul controlului de constituționalitate sub aspectele criticate de reclamant. Văzând soluția dată pe fondul acțiunii introductive, Înalta Curte va admite cererea de intervenție în interesul Guvernului României, formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în temeiul art. 49 alin. (3) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată și va admite cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Guvernul României și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 47 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului O.N., ca nefondată. Admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2011. Procesat de GGC - LM