ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4261/2011

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

1.Obiectul acțiunii

și hotărârea primei instanțe.

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 10937/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.M., în temeiul art. 14

alin. (1) Legea nr. 554/2004, republicată, a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României, suspendarea în tot a H.G. nr. 737/2010 privind

"metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute

la art. 11 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat, în esență, că suspendarea solicitată reprezintă o măsura

cu caracter de protecție provizorie, de excepție de la principiul executării

din oficiu a actului administrativ și caracterizată prin urgență și că,

deasemenea sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

Legea nr. 554/2004, referitoare la cazul bine justificat și existența pagubei

iminente.

A mai arătat

reclamantul că H.G. nr. 737/2010 încalcă principiul neretroactivității legii

civile în timp, consacrat de art. 15 alin. (2) Constituția României precum și

dispozițiile Legii nr. 119/2010.

Pârâtul Guvernul

României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes

în promovarea cererii de suspendare și excepția lipsei calității procesuale

active.

Pe fond, a solicitat

respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale, a formulat cerere de intervenție în interesul

Guvernului României.

Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

nr. 557 din 28 ianuarie 2011, a respins excepțiile lipsei de interes și a

lipsei calității procesuale active ca neîntemeiate.

A admis cererea formulată

de reclamantul E.M., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a

suspendat executarea H.G. nr. 737/2010, până la pronunțarea instanței de fond,

respectiv până la împlinirea termenului prevăzut de art. 14 alin. (1) teza a 2-a

Legea nr. 554/2004.

A respins cererea de

intervenție accesorie, formulată de intervenientul Ministerul Muncii, familiei

și Protecției Sociale ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente:

Potrivit art. 1 Legea

nr. 119/2010 pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele

categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în

înțelesul Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi

de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile

militare de stat; b) pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor; c)

pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor

judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; d) pensiile de serviciu

ale personalului diplomatic și consular; e) pensiile de serviciu ale

funcționarilor publici parlamentari; f) pensiile de serviciu ale deputaților și

senatorilor; g) pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant

profesionist din aviația civilă; h) pensiile de serviciu ale personalului

Curții de Conturi.

Prin H.G. nr. 737/2010

a fost aprobată metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu

prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor

măsuri în domeniul pensiilor.

Potrivit art. 2 din

același act normativ, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri, pensiile de serviciu, stabilite în baza legilor cu caracter

special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea

punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizându-se

algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de

pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările

ulterioare, și respectând metodologia din prezenta hotărâre.

De asemenea în

temeiul art. 11 și 12 din aceeași hotărâre de guvern, pensiile de serviciu care

au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și

irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de

Legea nr. 119/2010 și de prezenta hotărâre, iar pensiile recalculate conform

prevederilor Legii nr. 119/2010, precum și în baza prezentei hotărâri devin

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările

ulterioare, ale cărei reglementări le sunt aplicabile.

Cu privire la

excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, instanța

a reținut că sunt neîntemeiate, având în vedere că executarea actului

administrativ cu caracter normativ vizează aplicarea succesivă, respectiv plata

drepturilor de pensie către reclamant lunar, iar nu o singură dată, nefiind

finalizată aplicarea acestuia prin simpla emitere a deciziei prin care a fost

recalculată această pensie.

Pe de altă parte,

reclamantul a justificat calitatea procesuală activă atașând fotocopie a

deciziilor de pensionare, din care rezultă calitatea acestuia invocată prin

acțiunea introductivă, existând astfel o identitate între persoana

reclamantului și persoana care, în raport cu disp. art. 1 și 2 Legea nr.

554/2004 se poate considera persoană vătămată în raport cu actul administrativ

a cărui anulare a solicitat-o.

Cu privire la fondul

cauzei, Curtea a reținut că prin acțiunea de față reclamantul a invocat drept

motive de nelegalitate a acestei hotărâri de govern, posibila încălcare a

neretroactivității legii civile, a dreptului constituțional la asistență

socială și la proprietate, în acord cu dispozițiile Convenției Europene ale Drepturilor

Fundamentale ale Omului, împrejurări legate de starea de fapt și drept care

aparent constituie motive serioase de nelegalitate a actului a cărui suspendare

se solicită, urmând ca pe fondul cererii de anulare să fie analizate aceste

susțineri.

Astfel s-a considerat

ca fiind întrunită cerința unui caz temeinic justificat conform art. 2 lit. ș)

Legea nr. 554/2004, republicată.

Cu privire la

existența unei pagube iminente, instanța a constatat că și această condiție

este îndeplinită, având în vedere faptul că urmare a aplicării acestui act

administrative, cuantumul pensiei stabilită anterior reclamantului a fost mult

mai scăzut, fiind lipsit pentru viitor de drepturile bănești esențiale pentru

asigurarea traiului acestuia.

Având în vedere

soluția asupra cererii principale, precum și faptul că intervenția a fost

formulată în interesul pârâtului, instanța a dispus respingerea cererii de

intervenție în interes accesoriu formulată de către Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale ca neîntemeiată.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Guvernul României și

intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Un prim motiv de

recurs al recurentului Guvernul României se referă la nesocotirea formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., pentru motivul că judecătorul care a pronunțat fondul a fost eliberat din

funcție la data de 8 aprilie 2011 iar hotărârea a fost redactată la data de 17

mai 2011, încălcându-se astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ..

Recurentul Guvernul

României a mai criticat sentința instanței de fond arătând că în mod nelegal au

fost respinse excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a

reclamantului.

Pe fond, recurentul a

arătat că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 Legea

nr. 554/2004, instanța efectuând, în cauză, o prejudecare a fondului.

În ceea ce privește

recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

criticile vizează greșita soluționare a cererii de intervenție formulată de Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru că acest minister este inițiatorul

actului normativ a cărui suspendare se solicită.

Pe fondul cererii

reclamantului, acest recurent a arătat că, în privința cazului bine justificat,

Decizia nr. 871/2010 a Curții Constituționale a stabilit că dispozițiile Legii

nr. 119/2010 sunt constituționale, iar H.G. nr. 737/2010 a fost emisă în

executarea Legii nr. 119/2010, iar reclamantul nu aduce niciun argument cu

privire la modalitatea în care metodologia de recalculare a pensiilor ar fi

neconformă cu Legea nr. 119/2010.

II.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurenții-pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că cele două recursuri sunt întemeiate și

vor fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

H.G. nr. 737/2010

stabilește metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu ale

personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al

parchetelor.

Actele normative care

reglementează pensiile de serviciu instituie un regim special, în metodologia

de recalculare utilizându-se calculul prevăzut de Legea nr. 19/2000 tocmai

pentru protejarea drepturilor de pensie câștigate, doar cuantumul pensiei se

stabilește în condiții identice cu ale celorlalți participanți ai sistemului

public.

Prin metodologia de

recalculare a pensiilor de serviciu se aplică de fapt prevederile art. 4 Legea

nr. 119/2010, Înalta Curte neconstatând elemente de nelegalitate în elaborarea

și adoptarea H.G. nr. 737/2010.

În ceea ce privește

cazul bine justificat se poate reține că cele două categorii de personal

magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt în situații diferite și

de aceea se impune un tratament juridic diferit.

Este evident că prin

formularea cererii de suspendare a H.G. nr. 737/2010, recurenții urmăresc

menținerea cuantumului pensiilor de serviciu, susținându-se că se creează o

discriminare prin adoptarea a două hotărâri de Guvern pentru aplicarea

aceleiași legi.

Nu se poate reține o

încălcare a art. 14 Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitor la

interzicerea discriminării, întrucât în sfera de protecție a acestui text intră

doar drepturile și libertățile recunoscute de convenție, nu orice drept

garantat de legislație internă.

Desigur nu se poate

reține nici producerea unei perturbări grave a funcționării unei autorități

prin stabilirea prin H.G. nr. 737/2010 a metodologiei de recalculare a

pensiilor categoriilor de pensii de serviciu prevăzut de art. 1 lit. c)-h)

Legea nr. 119/2010, această recalculare neavând drept consecință suprimarea

dreptului la pensie, ci reducerea cuantumului pensiilor speciale.

Prin urmare, în

speță, cazul bine justificat nu este o condiție îndeplinită față de cele mai

sus invocate.

În ceea ce privește

paguba iminentă, cuantumul pensiei rezultat al recalculării, nu poate constitui

prin el însuși un motiv suficient pentru a se admite acțiunea, cu atât mai mult

cu cât criteriile avute în vedere pentru recalculare prin metodologia prevăzută

de H.G. nr. 737/2010, sunt cele stabilite prin Legea nr. 119/2010.

Având în vedere cele

expuse, se apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile expres prevăzute

de art. 14 și 15 Legea nr. 554/2004, motiv pentru care Înalta Curte de Casație

și Justiție va admite recursurile declarate de Guvernul României și de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, va modifica hotărârea

atacată în sensul că va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale împotriva sentinței nr. 557 din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și respinge cererea

de suspendare ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22

septembrie 2011.