ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5247/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5247/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea formulată pe rolul

Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

la data de 13 septembrie 2010 reclamanta B.D. și alții au chemat în judecată pe

pârâtul Guvernul României, solicitând să se dispună anularea H.G. nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prev. la

art. 1 lit. c)-h) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, publicată în M.Of., Partea

I

nr.

528 din 29 iulie 2010.

Totodată reclamanții au solicitat și

suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a litigiului. Cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, intervenientul M.M.F.P.S. București a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin completarea de acțiune depusă la

data de 25 octombrie 2010, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la

plata unor daune materiale de 120.836 lei și a unor daune morale în cuantum de

225.000 Euro (7.500 Euro/persoană).

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat cu privire la

cererea de suspendare prin sentința nr. 284/ca din 25 octombrie 2010 prin care

a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes

a reclamanților invocate de Guvernul României și a admis cererea formulată de

reclamanții B.D. și alții dispunând suspendarea executării H.G. nr. 737/2010

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea

pagubei iminente.

In speță, cu privire la cazul bine

justificat, Curtea de Apel Oradea a constatat că reclamanții au solicitat

anularea H.G. nr. 737/2010 invocând încălcarea

prev. art. 15

din Constituția României și a prev. art.

1 din Protocolul nr. 1 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

A considerat Curtea că toate aceste

critici sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ, fiind astfel îndeplinită cerința existenței unui caz

bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului

administrativ.

Referitor la paguba iminentă, instanța

a apreciat că executarea actului administrativ a cărui suspendare se solicită

de către reclamanți este de natură a le provoca acestora pagube importante de

ordin material prin reducerea pensiilor cu mai multe procente, acest venit

constituind pentru reclamanți unicul mijloc de subzistență.

Prin sentința nr. 318/CA din 29

noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile, lipsei calității procesuale active și a

lipsei de interes a reclamanților, invocate de pârâtul Guvernul României.

A respins acțiunea reclamanților

privind anularea H.G. nr. 737/2010 ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță

a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile

prev. de

art. 7 din Legea 554/2004 a

contenciosului administrativ, invocată de pârâtul Guvernul României, instanța a

respins-o ca neîntemeiată cu motivarea că potrivit prev. art. 11 alin. (4) din

legea menționată mai sus, actele administrative cu caracter normativ (în speță

H.G. 737/2010) pot fi atacate oricând.

Referitor la excepțiile lipsei

calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților, invocate de

pârât, instanța a apreciat că există o identitate între persoanele

reclamanților și cei care ar fi titularii dreptului afirmat precum și un folos

practic urmărit de reclamanți prin promovarea prezentei acțiuni în contencios

administrativ ce derivă din împrejurarea că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat

metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii 119/2010 prin care s-a

dispus anularea pensiei de serviciu a reclamanților, stabilite prin deciziile

de pensionare.

Pe fondul cauzei prima instanță a

reținut că prin H.G. nr. 737 din 21 iulie 2010 s-a stabilit metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) –

h) din Legea 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și

că această hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României

republicată și a art. 3 alin. (3) din Legea 119/2010.

S-a reținut că hotărârea contestată a

fost adoptată de Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a

însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de M.M.F.P.S.,

organ de specialitate al administrației publice centrale cu atribuții și competențe

în domeniul administrației publice locale. De asemenea, proiectul a fost avizat

favorabil de Consiliul Legislativ cu Avizul nr. 921 din 19 iulie 2010 iar la

elaborarea actului au fost respectate prevederile Legii 24/2000 privind normele

de tehnică legislative pentru elaborarea actelor normative.

Totodată prima instanță a constatat că

pronunțându-se asupra obiecției de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii

119/2010, Curtea Constituțională prin Decizia 873/2010, a stabilit că sunt

constituționale dispozițiile privind recalcularea pensiilor de serviciu

prevăzute la art. 1 din lege, cu excepția pensiilor de serviciu ale

judecătorilor, procurorilor și judecătorilor, respectiv magistraților asistenți

ai Curții Constituționale, recalcularea acestora urmând a se realiza conform

prevederilor legale în vigoare.

Astfel, în executarea dispozițiilor

legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile

de la intrarea în vigoare a Legii 119/2010 metodologia de recalculare a

pensiilor prevăzute la art. 1.

Împotriva sentinței nr. 284/CA din 25

octombrie 2010 au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul

Ministerul Muncii familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Intervenientul a criticat sentința

atât sub aspectul respingerii cererii de intervenției cât și sub aspectul

neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru suspendarea executării actului administrativ contestat.

Guvernul României a susținut că prima

instanță a soluționat greșit atât excepțiile lipsei calității procesuale active

și a lipsei de interes a reclamantelor.

A arătat că soluția a fost dată cu

aplicarea greșită a legii având în vedere că reclamanții nu au prezentat date

referitoare la îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr. 318/CA din 29

noiembrie 2010 pronunțată în soluționarea cererii de anulare a H.G. nr. 737/2010

au declarat recurs reclamanții, care au criticat această hotărâre pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență, că în mod greșit prima

instanță a respins cererea de anulare a H.G. nr. 737/2010, rezumându-se la a-și

motiva hotărârea prin trimiterea la teoria și tehnica legislativă.

Au arătat recurenții că au solicitat

anularea articolelor la care face instanța referire din cadrul H.G. nr. 737/2010,

pe motivul nelegalității lor, acestea venind în contradicție atât cu normele

legale interne cât și cu normele comunitare.

Il. Considerentele Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Recursul reclamanților este nefondat

pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit prevederilor art. 3

alin. (3) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul

pensiilor, „în

termen de 15 zile de la data

intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează

metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute

la art.

2, care se aprobă prin

hotărâre

a Guvernului".

În temeiul acestor prevederi legale,

precum și al dispozițiilor art. 108 din Constituția României, Guvernul României

a adoptat Hotărârea nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea

nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Așa cum o arată și titlul actului

administrativ normativ contestat, prin conținutul acestuia se reglementează

„metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor", constituind normele procedurale efective de punere în

executare a dispozițiilor legale în temeiul cărora a fost emis actul

administrativ în discuție.

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 nu

conține, așadar, principii sau norme de drept substanțial referitoare la

pensii, acestea fiind reglementate de Legile nr. 19/2000 și nr. 119/2010,

dispozițiile acestui din urmă act normativ constituind și temeiul legal al

emiterii actului administrativ contestat.

Aceasta rezultă din însuși conținutul

actului administrativ contestat, raportat la prevederile art. 3 alin. (3) din

Legea nr. 119/2010, care definesc în mod explicit rolul și sfera de

reglementare a actului emis în temeiul și aplicarea acestei legi, respectiv

acela de a se constitui într-o sumă de procedee tehnice, practice, pe baza

cărora să se realizeze operațiunea de transformare a pensiilor de serviciu în

pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000; H.G. nr. 737/2010 îndeplinește, deci, o

simplă funcție metodologică (tehnică), iar nu un rol creator sau modificator de

drepturi, de natura celor invocate de intimata-reclamantă, care prin criticile

aduse vizează, în realitate, Legea nr. 119/2010, criticile neputând fi, însă,

transpuse în procedura de control a legalității actului administrativ

contestat.

Rolul H.G. nr. 737/2010, precum și

sfera de aplicare a acesteia, se rezumă la stabilirea instrumentelor de ordin

procedural, practic, care să permită aplicarea dispozițiilor actului legislativ

cu forță juridică superioară, care este Legea nr. 119/2010, pentru a cărei

executare a fost emis actul administrativ contestat și ale cărei dispoziții nu

le încalcă.

Or, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie

2010, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile Legii privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale, instanța

constituțională analizând legea respectivă inclusiv din perspectiva

prevederilor și principiilor constituționale și comunitare invocate în speța de

față, după cum urmează: art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituției,

a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) referitor la

neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în

drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47

referitor la nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea

exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația

statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității

vieții, precum și prevederile art. 20 din Constituție prin raportare la

următoarele acte internaționale: Primul Protocol adițional la Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume art. 1

referitor la proprietate; Declarația Universală a Drepturilor Omului, și anume

art. 17 cu privire la dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 cu privire la

dreptul la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1

privind dreptul la un nivel de trai decent; Carta drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene, și anume art. 1 privind demnitatea umană, art. 17 alin. (1)

privind dreptul de proprietate, art. 25 privind drepturile persoanelor în

vârstă, art. 34 alin. (1) privind securitatea socială și asistența socială și art.

52 alin. (1) privind întinderea și interpretarea drepturilor și principiilor.

Față de cele prezentate se va reține

că, prin criticile de nelegalitate formulate, reclamanta își manifestă

nemulțumirea, în realitate, față de dispozițiile de ordin substanțial cuprinse

în Legea nr. 119/2010, ce constituie temeiul emiterii de către Guvern a actului

administrativ contestat, iar nu față de normele pur tehnice, de aplicare a legii,

conținute de acest din urmă act.

Așa fiind, constatându-se că actul

administrativ contestat nu încalcă prevederile legale pentru a căror executare

a fost emis, Înalta Curte va respinge recursul reclamanților ca neîntemeiat.

În ceea ce privește recursul pârâtului

Guvernul României și al intervenientului Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, Înalta Curte reține că acesta este întemeiat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin sentința nr. 284/CA din 25

octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrative și

fiscal, a dispus suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 pe motiv că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

privind existența cazului bine justificat și a prevenirii pagubei iminente.

Cazul bine justificat este definit de

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca o îndoială serioasă în

privința legalității actului. Or, în cauză, având în vedere că prin sentința

nr. 318/CA/2010 pronunțată de aceiași instanță în același dosar instanța de

fond a constatat legalitatea H.G. nr. 737/2010, este evident că nu mai subzistă

nici un motiv pentru menținerea măsurii suspendării executării actului

administrativ atacat.

Față de cele arătate, Înalta Curte

urmează să admită recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale și să modifice sentința nr. 284/Ca/2010,

în sensul respingerii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.D., ș.a.,

împotriva Sentinței nr. 318/CA/2010-PI din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de

Guvernul României și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

împotriva sentinței nr. 284/CA din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea atacată în sensul

respingerii cererii de suspendare ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 noiembrie 2011.