ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin acțiunea formulată, reclamantul

S.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu citarea Consiliului

Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art.

1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în

domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza

art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În

motivarea cererii s-a arătat că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia

de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus

anularea pensiei de serviciu a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare

din 31 august 2010.

Reclamantul

a arătat că această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât

prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a

mai arătat că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, în condițiile în care

afectează drepturile patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare;

că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior

intrării sale în vigoare, urmând să afecteze pensia începând cu luna septembrie

2010, însă acest fapt nu se datorează împrejurării că legea nu are caracter

retroactiv, ci a însăși naturii obligației pe care și-a asumat-o prin art. 68

din Legea nr. 567/2004.

În

motivarea acțiunii s-a mai arătat că pensia specială este o prestație

periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați

în serviciile auxiliare în justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte

normative diferite, iar obligația statului este unică, cu executare periodică,

nu o sumă de obligații care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit

dispozițiilor Legii nr. 567/2004 persoanele pensionate au dreptul de a primi

lunar o indemnizație de 80% din salariul avut, iar o normă care intervine

ulterior și modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se

aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită.

Au

fost dezvoltate argumentele pentru care H.G. nr. 737/2010 contravine atât art. 15

din Constituția României, cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

pârâtului

Pârâtul

Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția

inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative

prealabile față de Guvernul României, invocându-se prevederile art. 7 din Legea

nr. 554/2004.

Apoi,

s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, în

raport de prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale Legii nr.

554/2004 a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor

existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul contestat,

după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre actul

administrativ contestat și vătămarea invocată.

S-a

ridicat și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere faptul că

actul administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil,

astfel încât cererea nu asigura reclamantei un folos practic.

Cu

privire la petitul de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, pârâtul a

arătat că reclamanta nici nu a menționat și, cu atât mai mult, nici nu a făcut

dovada vreunui caz bine justificat sau a pagubei iminente în legătură cu

persoana sa (astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din

Legea nr. 554/2004), care să determine convingerea instanței în sensul că este

mai oportună suspendarea executării actului, decât aplicarea acestuia.

În

privința anulării a H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că hotărârea contestată

a fost adoptată de Executiv, iar la elaborarea actului au fost respectate

dispozițiile legale.

Astfel, în

executarea dispozițiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin

hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010,

metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1.

Reclamantul

a depus la dosar o precizare a cererii, arătând că își întemeiază pretențiile

pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării a formulat un punct de vedere în cauză.

instanței de fond

Prin sentința nr. 15 din 14 ianuarie

2011, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea

procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamantul S.Ș., în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României și cu Consiliului Național pentru Combaterea

Discriminării.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Obiectul

prezentei cauze este reprezentat de suspendarea și anularea unui act

administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind

metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art.

1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.

Față de

obiectul cauzei, devin incidente prevederile Legii nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare și implicit ale art. 7 din Legea nr. 554/2004,

potrivit cărora persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ

trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art.

7 din Legea nr. 554/2004, autorității care a emis actul.

Instanța de

fond a reținut că partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii

procedurii administrative prealabile și potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, să depună la dosarul cauzei copia

plângerii prealabile privind actul administrativ contestat, având înscrisă data

introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă, însă reclamanta

nu a reușit să facă dovada formulării plângerii prealabile.

S-a mai

reținut în considerentele sentinței atacate că nici suspendarea actului

administrativ în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se

poate face decât după sesizarea, în condițiile art. 7 din lege, a autorității

emitente a actului, astfel că, instanța a admis excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție invocată de

pârât prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată, ca

inadmisibilă, apreciindu-se că, față de soluția dată excepției

inadmisibilității, analiza celorlalte excepții și a fondului cauzei este

inutilă.

II. Instanța

de recurs

reclamantului

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul S.Ș., care a criticat-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, arătând că prin H.G. nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de

punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea

pensiei de serviciu a recurentei, stabilită prin Decizia de pensionare.

A susținut recurenta că H.G. nr. 737/2010

este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituția României și art. 1

din Protocolul I Anexa Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât

afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare,

având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de 80% din salariul avut de

persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, aspecte condamnate în

deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15

februarie 2007.

Recurentul a susținut că respingerea

excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin decizia nr.

873/2010 a Curții Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit

art. 247 din Constituție numai deciziile prin care se constată

neconstituționalitatea unei legi produc efecte în plan juridic.

S-a învederat că raportarea la

sistemul contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată,

H.G. nr. 737/2010 încălcând și dispozițiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar

și art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa C.E.D.O., care se aplică cu prioritate, conform

art. 20 alin. (2) din Constituție, în realitate privarea de proprietate

discriminatorie și lipsită de proporționalitate dispusă prin acest act normativ

aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al

justiției.

A mai arătat recurenta că acțiunea

în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității

actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate

sunt pertinente și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia

actului atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în

executare a H.G. nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei

recurentei, care constituie unicul său mijloc de subzistență, solicitându-se

admiterea recursului așa cum a fost declarat.

Recurentul a anexat la dosar un

înscris, intitulat ,,cerere de efectuare a procedurii prealabile,, datat 08

februarie 2011, fără dovadă de înregistrare de la autoritatea emitentă.

asupra recursului

Analizând sentința criticată prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Acțiunea reclamantului formulată în

contradictoriu cu Guvernul României viza atât anularea, cât și suspendarea

executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor

de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010,

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.O. partea

I nr. 528 din 29 iulie 2010. Prin sentința nr. 166 din 3 decembrie 2010 Curtea

de Apel Târgu Mureș a respins în întregime acțiunea ca inadmisibilă, pentru

neîndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din

Legea nr. 554/2004.

Toate criticile formulate de

recurentul - reclamant vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii

procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea

contenciosului administrativ ca o condiție de admisibilitate a acțiunii

formulate în temeiul acestui act normativ, prevăzută și de art. 12 din Legea nr.

554/2004, dar și de art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

Plângerea prealabilă anexată cererii

de recurs

(f.7-10 dosar)

nu poate fi luată în

considerare având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dovedit că această

cerere a fost înregistrată la Guvernul României, anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum se impune

prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Constatând că sentința atacată nu

este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., prima instanță soluționând corect și cu prioritate

excepția inadmisibilității acțiunii formulate de pârâtul Guvernul României,

conform art. 137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.Ș.

împotriva sentinței nr. 15 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 octombrie 2011.