ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4908/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1. Acțiunea reclamantului Prin acțiunea formulată, reclamantul S.Ș. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de calculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzută la art. 1 lit. c) – h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004. În motivarea cererii s-a arătat că prin H.G.
nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a reclamantului, stabilită prin Decizia de pensionare din 31 august 2010. Reclamantul a arătat că această hotărâre de Guvern este nelegală, întrucât contravine atât prevederilor art. 15 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. S-a mai arătat că H.G. nr. 737/2010 este o normă retroactivă, în condițiile în care afectează drepturile patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare; că norma juridică nouă nu afectează pensia pentru lunile scurse anterior intrării sale în vigoare, urmând să afecteze pensia începând cu luna septembrie 2010, însă acest fapt nu se datorează împrejurării că legea nu are caracter retroactiv, ci a însăși naturii obligației pe care și-a asumat-o prin art. 68 din Legea nr. 567/2004.
În motivarea acțiunii s-a mai arătat că pensia specială este o prestație periodică, lunară, pe care statul s-a angajat să o plătească foștilor angajați în serviciile auxiliare în justiție, nu o sumă stabilită lunar prin acte normative diferite, iar obligația statului este unică, cu executare periodică, nu o sumă de obligații care pot fi modificate de la lună la lună. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004 persoanele pensionate au dreptul de a primi lunar o indemnizație de 80% din salariul avut, iar o normă care intervine ulterior și modifică acest cuantum este, în mod inevitabil, o normă care se aplică retroactiv, modificând o valoare care era deja stabilită. Au fost dezvoltate argumentele pentru care H.G.
nr. 737/2010 contravine atât art. 15 din Constituția României, cât și prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 2. Apărările pârâtului Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de Guvernul României, invocându-se prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Apoi, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, care, în raport de prevederile art. 52 din Constituția României și de cele ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nu a făcut dovada drepturilor existente, prevăzute de lege și care să fi fost vătămate prin actul contestat, după cum nu a făcut nici dovada legăturii de cauzalitate dintre actul administrativ contestat și vătămarea invocată.
S-a ridicat și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere faptul că actul administrativ a fost executat material și a intrat în circuitul civil, astfel încât cererea nu asigura reclamantei un folos practic. Cu privire la petitul de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010, pârâtul a arătat că reclamanta nici nu a menționat și, cu atât mai mult, nici nu a făcut dovada vreunui caz bine justificat sau a pagubei iminente în legătură cu persoana sa (astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004), care să determine convingerea instanței în sensul că este mai oportună suspendarea executării actului, decât aplicarea acestuia. În privința anulării a H.G.
nr. 737/2010, pârâtul a arătat că hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv, iar la elaborarea actului au fost respectate dispozițiile legale. Astfel, în executarea dispozițiilor legale, Guvernul a fost abilitat să aprobe prin hotărâre, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 119/2010, metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1. Reclamantul a depus la dosar o precizare a cererii, arătând că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat un punct de vedere în cauză.
3. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 15 din 14 ianuarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocată de pârât prin întâmpinare și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul S.Ș., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele: Obiectul prezentei cauze este reprezentat de suspendarea și anularea unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010.
Față de obiectul cauzei, devin incidente prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și implicit ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana care se consideră vătămată prin actul administrativ trebuie să se adreseze în prealabil, în termenele și condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, autorității care a emis actul. Instanța de fond a reținut că partea reclamantă este obligată să facă dovada îndeplinirii procedurii administrative prealabile și potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, să depună la dosarul cauzei copia plângerii prealabile privind actul administrativ contestat, având înscrisă data introducerii și numărul de înregistrare la autoritatea pârâtă, însă reclamanta nu a reușit să facă dovada formulării plângerii prealabile.
S-a mai reținut în considerentele sentinței atacate că nici suspendarea actului administrativ în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu se poate face decât după sesizarea, în condițiile art. 7 din lege, a autorității emitente a actului, astfel că, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție invocată de pârât prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă, apreciindu-se că, față de soluția dată excepției inadmisibilității, analiza celorlalte excepții și a fondului cauzei este inutilă. II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantului Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S.Ș., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin H.G.
nr. 737/2010 s-a aprobat metodologia de punere în aplicare a prevederilor Legii nr. 113/2010, prin care s-a dispus anularea pensiei de serviciu a recurentei, stabilită prin Decizia de pensionare. A susținut recurenta că H.G.
nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Anexa Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de 80% din salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, aspecte condamnate în deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15 februarie 2007. Recurentul a susținut că respingerea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin decizia nr. 873/2010 a Curții Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit art. 247 din Constituție numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte în plan juridic.
S-a învederat că raportarea la sistemul contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată, H.G. nr. 737/2010 încălcând și dispozițiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar și art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa C.E.D.O., care se aplică cu prioritate, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în realitate privarea de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiției. A mai arătat recurenta că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt pertinente și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G.
nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei recurentei, care constituie unicul său mijloc de subzistență, solicitându-se admiterea recursului așa cum a fost declarat. Recurentul a anexat la dosar un înscris, intitulat ,,cerere de efectuare a procedurii prealabile,, datat 08 februarie 2011, fără dovadă de înregistrare de la autoritatea emitentă. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Guvernul României viza atât anularea, cât și suspendarea executării H.G.
nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.O. partea I nr. 528 din 29 iulie 2010. Prin sentința nr. 166 din 3 decembrie 2010 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins în întregime acțiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Toate criticile formulate de recurentul - reclamant vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ ca o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate în temeiul acestui act normativ, prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004, dar și de art. 109 alin. (2) C. proc.
civ. Plângerea prealabilă anexată cererii de recurs (f.7-10 dosar) nu poate fi luată în considerare având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dovedit că această cerere a fost înregistrată la Guvernul României, anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel cum se impune prin dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. 3. Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prima instanță soluționând corect și cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii formulate de pârâtul Guvernul României, conform art. 137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de S.Ș. împotriva sentinței nr. 15 din 14 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.