ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I.

Circumstantele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, reclamanta C.A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României

și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii de

Guvern nr. 737 din 21 iulie 2010 privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea

nr. 119/2010, precum și suspendarea executării actului normativ atacat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că actul atacat este nelegal, întrucât contravine prevederilor art. 15

din Constituția României și prevederilor art. l din Protocolul nr. l la

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cuprinde dispoziții care afectează

drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare, invocând

Deciziile nr. 57/2006 și 120/2007 ale Curții Constituționale, prin s-a statuat

că normele juridice care conduc la reducerea pensiilor sunt în vădită

contradicție cu legea fundamentală.

În privința cererii de suspendare a

executării actului atacat, a susținut că sunt îndeplinite cerințele cazului

bine justificat și existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul

României a invocat excepția inadmisibilității, dintr-o dublă perspectivă, în

raport de dispozițiile O.U.G nr. 137/2000, modificată și completată și pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, excepția lipsei calității

procesuale active și excepția lipsei de interes.

Pe fond, a cerut respingerea acțiunii.

Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării, fiind citat în cauză, și-a exprimat punctul de vedere, invocând

dispozițiile art. 2 alin. (1), (3) și (4), art. 1 alin. (2) din O.G. nr.

137/2000, precum și art. 6 din același act normativ.

Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul Guvernului.

Prin sentința civilă nr. 22 din 1

februarie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată

de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a respins acțiunea formulată de

reclamant, ca inadmisibilă.

A respins cererea de intervenție

formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca rămasă fără

obiect.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii prealabile conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr.

554/2004, în sensul de a solicita autorității publice emitente a actului

atacat, anterior sesizării instanței, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Necercetând fondul cauzei, prima

instanță a apreciat că cererea de intervenție accesorie nu mai are obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta C.A.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta -

reclamantă a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe, aducând

critici ce vizează fondul cauzei și a precizat că i s-a părut de prisos

efectuarea procedurii prealabile atâta vreme cât acest act administrativ

privește mii de persoane.

Astfel, recurenta a susținut că H.G.

nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituția

României și art. l din Protocolul I Anexa Convenției Europene a Drepturilor

Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării

sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de 80% din

salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, invocând

deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15

februarie 2007.

În opinia recurentei, respingerea excepției

de neconstituționalitate a Legii nr. 113 din 2010 prin decizia 873/2010 a Curții

Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit art. 247 din

Constituție numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi

produc efecte în plan juridic.

Totodată, a arătat că raportarea la sistemul

contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată, H.G. nr. 737/2010

încalcă dispozițiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar și art. 1 din Protocolul

nr. 1 Anexa CEDO , care se aplică cu prioritate, conform art. 20 alin. (2) din Constituție,

în realitate privarea de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate

dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte

din aparatul auxiliar al justiției.

În fine, recurenta a susținut că acțiunea

în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității actului

administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt pertinente

și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului atacat,

paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G. nr. 737/2010

implică o reducere de peste 60% a pensiei sale, care constituie unicul său mijloc

de subzistență, solicitând admiterea recursului.

Prin întâmpinare, intimatul-intervenient

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea recursului,

ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța

de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează atât anularea cât și suspendarea

executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de

pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind

stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și cu acestui act administrativ, nefăcând

însă dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de

art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a

acțiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2)

din C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente

se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite

de acea lege.

Dovada îndeplinirii procedurii prealabile

se va anexa la cererea de chemare în judecată", iar art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 arată că „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ

competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un

interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității

publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen

de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a

acestuia."

În speță, recurenta-reclamantă nu a depus

dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, obligatorie față de obiectul cererii

cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, Legea

nr. 554/2004 permite derogări de la condiția sus-menționată, în cazul acțiunilor

introduse de Prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a

Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin

ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere

referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu

răspunde solicitantului în termenul legal, precum și situația în care se invocă

excepția de nelegalitate a unui act administrativ, însă recurenta-reclamantă nu

se încadrează în nici una din aceste categorii.

recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304

1

din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.A.A., împotriva sentinței civile nr. 22 din 1 februarie 2011

a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2011.