ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4337/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii de Guvern nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010, precum și suspendarea executării actului normativ atacat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că actul atacat este nelegal, întrucât contravine prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cuprinde dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării sale în vigoare, invocând deciziile nr. 57/2006 și nr. 120/2007 ale Curții Constituționale, prin s-a statuat că normele juridice care conduc la reducerea pensiilor sunt în vădită contradicție cu legea fundamentală. În privința cererii de suspendare a executării actului atacat, a susținut că sunt îndeplinite cerințele cazului bine justificat și existenței unei pagube iminente ce se impune a fi prevenită.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității, dintr-o dublă perspectivă, în raport de dispozițiile O.U.G nr. 137/2000, modificată și completată și pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes. Pe fond, a cerut respingerea acțiunii. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, fiind citat în cauză, și-a exprimat punctul de vedere, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1), (3) și (4), art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 6 din același act normativ 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința civilă nr. 452 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul de a solicita autorității publice emitente a actului atacat, anterior sesizării instanței, revocarea în tot sau în parte a acestuia. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe, aducând critici ce vizează fondul cauzei și a precizat că i s-a părut de prisos efectuarea procedurii prealabile atâta vreme cât acest act administrativ privește mii de persoane.

Astfel, recurenta a susținut că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din Constituția României și art. 1 din Protocolul I Anexa Convenției Europene a Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de 80% din salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, invocând Deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15 februarie 2007. În opinia recurentei, respingerea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 113/2010 prin Decizia 873/2010 a Curții Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit art. 247 din Constituție numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unei legi produc efecte în plan juridic.

Totodată, a arătat că raportarea la sistemul contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet eronată, H.G. nr. 737/2010 încalcă dispozițiile art. 68 din Legea nr. 567/2004, dar și art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa C.E.D.O. , care se aplică cu prioritate, conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în realitate privarea de proprietate discriminatorie și lipsită de proporționalitate dispusă prin acest act normativ aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiției. În fine, recurenta a susținut că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt pertinente și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G.

nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei sale, care constituie unicul său mijloc de subzistență, solicitând admiterea recursului. 4.Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Guvrenul României a solicitat respingerea recursului. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează atât anularea cât și suspendarea executării H.G.

nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și cu acestui act administrativ, nefăcând însă dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii. Potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Dovad a îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, iar art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.” În speță, recurenta-reclamantă nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile, obligatorie față de obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiția sus-menționată, în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, precum și situația în care se invocă excepția de nelegalitate a unui act administrativ, însă recurenta-reclamantă nu se încadrează în nici una din aceste categorii. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 1 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A., împotriva Sentinței civile nr. 452 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.