ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4337/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4337/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâții Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, anularea Hotărârii de Guvern nr. 737/2010 privind metodologia de
recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h)
din Legea nr. 119/2010, precum și suspendarea executării actului normativ
atacat.
În motivarea
acțiunii, reclamanta a arătat că actul atacat este nelegal, întrucât contravine
prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederilor art. 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cuprinde
dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării
sale în vigoare, invocând deciziile nr. 57/2006 și nr. 120/2007 ale Curții
Constituționale, prin s-a statuat că normele juridice care conduc la reducerea
pensiilor sunt în vădită contradicție cu legea fundamentală.
În privința cererii
de suspendare a executării actului atacat, a susținut că sunt îndeplinite
cerințele cazului bine justificat și existenței unei pagube iminente ce se
impune a fi prevenită.
Prin întâmpinare,
pârâtul a invocat excepția inadmisibilității, dintr-o dublă perspectivă, în
raport de dispozițiile O.U.G nr. 137/2000, modificată și completată și pentru
neîndeplinirea procedurii administrative prealabile; excepția lipsei calității
procesuale active și excepția lipsei de interes. Pe fond, a cerut respingerea
acțiunii.
Consiliul Național
pentru Combaterea Discriminării, fiind citat în cauză, și-a exprimat punctul de
vedere, invocând dispozițiile art. 2 alin. (1), (3) și (4), art. 1 alin. (2)
din O.G. nr. 137/2000, precum și art. 6 din același act normativ
Hotărârea Curții
de apel
Prin sentința civilă
nr. 452 din 25 noiembrie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității
acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României și, în consecință, a respins
acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut
dovada îndeplinirii procedurii prealabile conform dispozițiilor art. 7 din
Legea nr. 554/2004, în sensul de a solicita autorității publice emitente a
actului atacat, anterior sesizării instanței, revocarea în tot sau în parte a
acestuia.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta B.A., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În motivarea căii de
atac, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele invocate în fața primei
instanțe, aducând critici ce vizează fondul cauzei și a precizat că i s-a părut
de prisos efectuarea procedurii prealabile atâta vreme cât acest act
administrativ privește mii de persoane.
Astfel, recurenta a
susținut că H.G. nr. 737/2010 este nelegală, deoarece contravine art. 15 din
Constituția României și art. 1 din Protocolul I Anexa Convenției Europene a
Drepturilor Omului, întrucât afectează drepturi patrimoniale stabilite anterior
intrării sale în vigoare, având caracter retroactiv, respectiv indemnizația de
80% din salariul avut de persoanele pensionate în baza Legii nr. 567/2003, invocând
Deciziile Curții Constituționale nr. 57 din 26 ianuarie 2006 și nr. 120 din 15
februarie 2007.
În opinia recurentei,
respingerea excepției de neconstituționalitate a Legii nr. 113/2010 prin Decizia
873/2010 a Curții Constituționale nu poate conduce la altă concluzie, deoarece potrivit
art. 247 din Constituție numai deciziile prin care se constată neconstituționalitatea
unei legi produc efecte în plan juridic.
Totodată, a arătat că
raportarea la sistemul contribuțiilor, în cazul pensiilor speciale, este complet
eronată, H.G. nr. 737/2010 încalcă dispozițiile art. 68 din Legea nr. 567/2004,
dar și art. 1 din Protocolul nr. 1 Anexa C.E.D.O. , care se aplică cu prioritate,
conform art. 20 alin. (2) din Constituție, în realitate privarea de proprietate
discriminatorie și lipsită de proporționalitate dispusă prin acest act normativ
aplicându-se numai persoanelor care au făcut parte din aparatul auxiliar al justiției.
În fine, recurenta a susținut
că acțiunea în contencios administrativ reprezintă o contestare serioasă a legalității
actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, criticile formulate sunt
pertinente și de natură a pune sub semnul întrebării legalitatea și temeinicia actului
atacat, paguba iminentă fiind de netăgăduit, întrucât punerea în executare a H.G.
nr. 737/2010 implică o reducere de peste 60% a pensiei sale, care constituie unicul
său mijloc de subzistență, solicitând admiterea recursului.
4.Apărările formulate
în cauză
Prin întâmpinare, intimatul-pârât
Guvrenul României a solicitat respingerea recursului.
II.Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum
și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumentele de fapt
și de drept relevante.
Recurenta-reclamantă a
învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune ce vizează atât anularea
cât și suspendarea executării H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare
a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea
nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și cu acestui
act administrativ, nefăcând însă dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative,
reglementată de art. 7 din Legea contenciosului administrativ, ca o condiție de
admisibilitate a acțiunii.
Potrivit dispozițiilor
art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., „în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea
instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile,
în condițiile stabilite de acea lege.
Dovad
a îndeplinirii procedurii
prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată”, iar art. 7 alin. (1)
din Legea nr. 554/2004 arată că „
înainte de a se adresa
instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată
într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual
trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,
dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,
în tot sau în parte, a acestuia.”
În speță,
recurenta-reclamantă nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile,
obligatorie față de obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de contencios
administrativ.
Înalta Curte
reține că, într-adevăr, Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiția sus-menționată,
în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public,
Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc cererile persoanelor
vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, refuzul nejustificat de a
rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz,
faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal, precum și situația în
care se invocă excepția de nelegalitate a unui act administrativ, însă recurenta-reclamantă
nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304
1
din C. proc.
civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de B.A., împotriva Sentinței civile nr. 452 din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie
2011.