ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4141/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
de chemare în judecată
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ
și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul
României, cu introducerea în cauză a Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării, anularea H.G. nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a
categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) Legea nr.
119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în M.
Of. nr. 528/29.07.2010 și totodată, în baza dispozițiilor art. 15 Legea nr.
554/2004, suspendarea executării H.G. nr. 737/2010.
În motivarea cererii,
reclamanta a criticat, în esență, actul contestat pentru încălcarea
dispozițiilor art. 15 Constituția României, prin faptul că este aplicat
retroactiv, și ale art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor
Omului, întrucât astfel îi este impusă o privare de proprietate discriminatorie
și lipsită de proporționalitate.
În ceea ce privește
cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 Legea nr. 554/2004,
reclamanta a susținut că aceasta are la bază un caz bine justificat, prin
prisma argumentelor anterior dezvoltate, iar existența pagubei iminente este de
netăgăduit, având în vedere că executarea H.G. nr. 737/2010 implică o reducere
de peste 70 procente a pensiei, care constituie unicul mijloc de subzistență al
reclamantei.
Apărările fomulate
în cauză
Pârâtul Guvernul
României, în întâmpinarea depusă, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii
pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile privind actul
contestat, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, susținând
că aceasta nu este titulara unui drept sau interes legitim vătămat și excepția
lipsei de interes a reclamantei, cu motivarea că actul administrativ ce se
solicită a fi suspendat/anulat a fost executat, producându-și deja efectele
juridice, iar măsurile solicitate de reclamantă apar ca ineficiente, neputând
restabili situatia materială anterioară.
Pe fond, a solicitat
respingerea întregii acțiuni ca nefondată.
Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale a formulat cerere de intervenție în interesul
Guvernului României, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și invocând
și excepția netimbrării acțiunii de către reclamantă.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința civilă
nr. 402 din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în
consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de către reclamanta B.A.
împotriva pârâtului Guvernul României și intervenientului Ministerul Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, și ca formulată împotriva unei persoane lipsite
de calitate procesuală pasivă acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acestei
soluții, instanța de fond a constatat că reclamanta nu a depus la dosar dovada
îndeplinirii procedurii prealabile, nefăcând în acest sens dovada că s-a
adresat emitentului actului cu solicitarea de revocare a H.G. nr. 737/2010.
Referitor la
calitatea procesuală a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării,
Curtea a reținut că acesta poate fi chemat în justiție numai în condițiile
formulării acțiunii în temeiul art. 27 O.G. nr. 37/2000, doar în acest caz
judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliului, în vederea
stabilirii caracterului discriminatoriu al faptei.
Excepția nelegalei
timbrări a fost respinsă cu motivarea că reclamanta a atașat, la dosarul
cauzei, dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar pentru ambele
capete de cerere.
Pentru a respinge
excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a
reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, instanța de fond a arătat că
reclamanta, beneficiară a unei pensii de serviciu ca urmare a deținerii, până
la pensionare, a funcției de personal auxiliar în cadrul Ministerului Public,
pretinde o vătămare ca urmare a recalculării, în baza H.G. nr. 737/2010, a
drepturilor sale de asigurări sociale, existând astfel identitate între
titulara unui drept subiectiv pretins încălcat și titulara dreptului la
acțiune, iar folosul practic urmărit de către reclamantă este evident și constă
în recuperarea diferenței dintre pensia de serviciu, anterior plătită și pensia
de asigurări sociale, acordată în prezent.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs reclamanta B.A., solicitând modificarea acesteia în
sensul admiterii cererii sale și reluând argumentele dezvoltate în cererea cu
care a fost învestită instanța de fond.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând actele și
lucrările dosarului, în raport de legislația incidentă în speță, Înalta Curte
constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Potrivit
dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., „în
cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face
numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de
acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea
de chemare în judecată”, iar art. 7 alin. (1) Legea nr. 554/2004 arată că „
înainte
de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care
se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim
printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice
emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de
30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a
acestuia”.
Or, în
speță, recurenta nu a depus dovada îndeplinirii acestei proceduri prealabile,
obligatorie față de obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de
contencios administrativ.
Este
adevărat că Legea nr. 554/2004 permite derogări de la condiția sus-menționată,
în cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul
Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, al celor care privesc
cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe,
refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un
interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în
termenul legal, precum și situația în care se invocă excepția de nelegalitate a
unui act administrativ, dar recurenta-reclamantă nu se încadrează în nici una
din aceste categorii.
Pentru
aceste considerente, hotărârea instanței de fond este legală și va fi
menținută.
Având în
vedere soluția adoptată, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea
chestiunii tardivității recursului formulat în privința soluției date cererii
de suspendare a executării H.G. nr. 737/2010.
2.
Soluția instanței de recurs
Pentru aceste motive,
în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 raportat la art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, în
integralitatea sa, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de către B.A. împotriva sentinței civile nr. 402 din 27 octombrie 2010
a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16
septembrie 2011.