ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4635/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta T.M. în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a

solicitat anularea H.G. nr. 737/2010, privind metodologia de recalculare a

categoriilor de pensii de serviciu, prevăzute la art. 1 lit. c)-lit. h) din

Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum

și suspendarea executării actului normativ atacat, reținându-se în

considerentele acțiunii că H.G. nr. 737/2010 este nelegal, întrucât contravine

prevederilor art. 15 din Constituția României și prevederile art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și cuprinde

dispoziții care afectează drepturile patrimoniale născute anterior intrării

sale în vigoare.

Prin sentința civilă

nr. 6 din 11 ianuarie 2011 Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare

a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârât și, pe cale de

consecință, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond, având în vedere dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, a solicitat reclamantei să facă dovada, pentru termenul de

judecată din 11 ianuarie 2011, a îndeplinirii procedurii prealabile, anterior

sesizării instanței de judecată, respectiv să justifice împrejurarea că a

solicitat autorității publice emitente a actului atacat, revocarea în tot sau

în parte a acestuia.

Constatând că reclamanta

nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a respins acțiunea ca atare.

Împotriva hotărârii instanței

de fond reclamanta T.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că cererea pentru îndeplinirea procedurii prealabile a fost transmisă pârâtului

Guvernul României.

Se mai susține că a solicitat

instanței acordarea unui termen pentru a intra în posesia rezultatului și a-l depune

la instanță, însă s-a judecat cauza și s-a respins cererea, ca inadmisibilă.

Recurenta mai arată că

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul următor: sesizarea

instanței anterior primirii răspunsului din partea autorității competente, echivalează

cu îndeplinirea procedurii prealabile administrative, astfel consider că hotărârea

instanței este nelegală, nu a analizat corect excepția neîndeplinirii procedurii

prealabile administrative (Decizia nr. 4452/2007).

Recurenta consideră că

hotărârea instanței este nelegală deoarece nu a analizat corect excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile administrative.

Pe de altă parte, recurenta

menționează că decizia de pensionare este un act juridic civil și nu un act administrativ

pentru a fi necesară procedura prealabilă administrativă.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluția instanța a avut în vedere următoarele considerente.

Conform art. 7 alin. (

1

)

din

Legea nr. 554/2004, republicată: „

Înainte de a se adresa instanței

de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual

trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia”

, iar p

otrivit art. 7 alin. (1

1

):

„

În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă

poate fi formulată oricând”.

Din actele

și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că, în cauză, recurenta-reclamantă

nu și-a îndeplinit această obligație.

Prin urmare,

neîndeplinirea de către recurenta-reclamantă a acestei obligații a fost corect constatată

de către instanța de fond în soluționarea excepției invocate de pârât.

Înscrisurile

noi depuse, în recurs, nu constituie dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Petiția adresată

de recurenta-reclamantă autorității pârâte a fost înregistrată la data de 1 februarie

2011, ulterior datei la care a fost sesizată instanța de contencios administrativ

cu acțiunea în anulare, respectiv 27 septembrie 2010.

Susținerea

recurentei-reclamante potrivit căreia în cauză nu ar fi necesară procedura prealabilă

administrativă nu poate fi primită.

Din interpretarea

logico-juridică a textului legal sus citat rezultă că plângerea prealabilă trebuie

formulată anterior sesizării instanței de contencios administrativ.

Chiar denumirea

acesteia indică faptul că trebuie adresată emitentului actului „în prealabil”, deci,

înainte de introducerea acțiunii.

De altfel,

n-ar avea nicio rațiune să se formuleze o astfel de plângere în timpul procesului,

poate numai în încercarea de a se soluționa amiabil litigiul. Nici decizia Înaltei

Curți care este invocată ca jurisprudență nu este relevantă în cauză.

Astfel fiind,

Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate

și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală,

pe care o va menține.

În consecință,

pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de T.M., împotriva sentinței civile nr. 6 din 11 ianuarie 2011 a Curții de Apel

Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2011.