ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4452/2007

Asupra recursului de față;

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava sub nr. 6201 din 18

decembrie 2006 reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative,

Direcția Generala de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație

în toate statele Uniunii Europene pentru o perioada de cel mult trei ani, față de

pârâtul I.C.

S-a arătat în motivare că pârâtul a fost returnat din Irlanda, la data de 1 octombrie 2006, in baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această

țara, ratificat prin Legea nr. 80/2001.

În această situație, fata de dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005

modificata și completată ulterior, dreptul la libera circulație a pârâtului, se impune

a fi restrâns, întrucât România trebuie să-și probeze capacitatea de a stopa migrația ilegala, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare si ședere, a pârâtului ca și a altor persoane, aflate in situații similare, pe teritoriul unor state membre ale Uniunii Europene ar dovedi exact contrariul, cu

repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetățenilor romani, î

n materie de vize.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor romani in străinătate.

Prin sentința civila nr. 38 din 9 ianuarie 2007 Tribunalul Suceava a respins

acțiunea, ca nefondată cu motivarea că o atare măsura putea fi dispusă, prin

raportare la disp. art. 52 din aceeași lege doar pana la data de 1 ianuarie 2007 când

România a devenit stat membru al Uniunii Europene, încât solicitarea reclamantei

nu este posibil a fi primită.

Apelul declarat de reclamantul Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Direcția Generala de Pașapoarte împotriva hotărârii instanței de

fond a fost respins prin decizia nr. 41 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere că potrivit art.

4-6 din Directiva nr. 38 din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și

Consiliului Uniunii Europene, cetățenii acestei uniuni, prin urmare și cetățenii

romani cu începere de la 1 ianuarie 2007, au dreptul de a intra, de a rămâne timp de

trei luni și de a ieși de pe teritoriul unui alt stat membru, fără nici o condiționare

sau formalitate, alta decât aceea de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

Pe de altă parte s-a reținut că așa cum legislația comunitara prioritară în

speță nu permite restricționarea dreptului discutat decât în condițiile art. 27 din

Directiva, excluzând rațiuni de ordin economic, de imagine ori cu caracter preventiv ș

i cum simpla neîndeplinire de către pârât a formalităților privind intrarea ori șederea

în Irlanda neînsoțită de alte probe nu constituie, în sine, o conduita de natură să

afecteze ordinea și securitatea publica a acestui stat, soluția primei instanțe se

justifica.

În contra acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generala de Pașapoarte, criticând

soluția instanței de apel ca fiind nelegală, susținând, în esență că, dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 sunt aplicabile în cauză, întrucât pârâtul a fost

returnat din Irlanda la data de 1 octombrie 2006 în baza Acordului de Readmisie

încheiat de România cu această țară, urmare a măsurii de returnare dispusă de statul străin.

Critica recurentului-reclamant, a cărei dezvoltare permite încadrarea în cazul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este fondată pentru următoarele considerente:

- art. 27 din Directiva 2004/3 8/CE a Parlamentului European permite statelor

membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în primele două ipoteze respectă principiul

proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- potrivit art. 6 alin. (1) din aceeași directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate;

-

pârâtul a recunoscut, prin declarația olografă dată la returnarea în România,

că a locuit pe teritoriul Irlandei, fără forme legale de ședere, din august 2005 până

în 26 septembrie 2006, a fost reținut de autoritățile irlandeze, fiind returnat în

România la 1 octombrie 2006 (fila 4 - dosar fond).

-

față de împrejurarea că pârâtul a trecut fraudulos frontiera, fila 4 faptă ce este evident contrară ordinii publice și, ca atare, justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe timp de 6 luni, durată stabilită conform

criteriilor prevăzute de art. 27 alin. (2) din sus citata directivă;

-

măsura de interdicție care se va dispune va fi limitată însă, potrivit art. 52

din Legea nr. 248/2005, pe teritoriul Irlandei.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi

admis, în sensul casării ambelor hotărâri și, pe fond, admiterii cererii și restrângerii

exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Irlandei, timp de 6 luni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGE

DECIDE:

Admite recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 41 din 6 martie 2007 a Curții de Apel Suceava.

Casează decizia recurată, precum și sentința nr. 38 din 19 ianuarie 2007 a Tribunalului Suceava, secția civilă și rejudecând, admite cererea.

Dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a

pârâtului I.C., pe timp de 6 luni pe teritoriul Irlandei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2007.