ÎCCJ, decizie (scj.ro #85053)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85053) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Recurs grațios. Sesizarea instanței anterior
primirii răspunsului din partea autorității emitente. Procedura
prealabilă îndeplinită.
Legea nr. 554/2004,
art. 7
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Acțiune în contencios administrativ
Autoritate emitentă
Lege.
Interpretare excesivă.
Procedură prealabilă
Răspuns
Îndeplinirea procedurii prealabile constituie o
condiție esențială a declanșării etapei judiciare de
contestare actului administrativ nelegal, legiuitorul prin impunerea acestei
cerințe, intenționând să-l protejeze pe cel care se
consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, prin
evitarea unui eventual proces în fața instanței de judecată, în
cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă ar
proceda la revocarea propriului act.
Faptul
că autoritatea emitentă a trimis răspunsul la contestația
administrativă cu depășirea termenului prevăzut de art. 2
alin. (1) lit. g) din Legea nr. 554/2004, face ca cerința îndeplinirii
procedurii prealabile să fie considerată îndeplinită și în
situația în care cel ce se considera vătămat prin actul
administrativ contestat a înțeles să se adreseze instanței de
judecată înainte de a primi răspunsul autorității emitente
la contestația sa.
Î.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4452 din 20
noiembrie 2007
Prin sentința civilă nr. 300 din 9 februarie
2006, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a respins ca tardiv formulată acțiunea
reclamantului MV în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care s-a solicitat constatarea
nulității absolute a Deciziei nr. 18/4336/25.06.2003 emisă de
autoritatea pârâtă.
Împotriva
acestei prime sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia nr.
430 din 24.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal
s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei
spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că
soluția de respingere a acțiunii ca fiind tardiv formulată este
greșită și întrucât prima instanță nu s-a
pronunțat pe fondul cauzei.
Cauza a fost
reînregistrată la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal sub nr.2093/2/2006.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar în al 2-lea ciclu procesual autoritatea pârâtă a
invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepție pe
care instanța de fond a analizat-o cu prioritate.
Prin sentința
civilă nr.1397 din 24 mai 2007, Curtea de Apel București -
Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis
excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile invocată
de pârâtul Guvernul României – Secretariatul de Stat pentru problemele
Revoluționarilor din Decembrie 1989 și a respins acțiunea
formulată de reclamantul MV ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a
făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile potrivit
dispozițiilor art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004, deși
instanța i-a solicitat administrarea unei probe în acest sens.
Împotriva acestei
sentințe, a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie, întrucât în fond după casare, instanța în loc
să analizeze fondul cauzei, a admis altă excepție față
de cea de tardivitate inițial invocată și anume neîndeplinirea
procedurii administrative prealabile.
Recurentul a arătat
prin motivele de recurs că a formulat o plângere la organul emitent al
actului administrativ contestat, de îndată ce a luat
cunoștință de conținutul acestuia, în condițiile
și la termenele reținute și de către Înalta Curte,
formulând apoi și acțiune la instanța de fond întrucât organul
emitent pârât nu a rezolvat plângerea sa în termenul prevăzut de lege.
S-a mai susținut de
către recurent că existența plângerii administrative prealabile
cerută de lege este demonstrată implicit și prin adresa
nr.18/621/21.02.2005, anexată și la cererea de recurs, prin care Guvernul
României Secretariatul de Stat pentru problemele Revoluționarilor din
Decembrie 1989 a răspuns contestației sale, transmise
autorității, împotriva deciziei nr.18/4336/25.06.2003.
Recursul este fondat.
Decizia nr.18/4336 din 25
iunie 2003 emisă de intimatul – pârât, contestată de
recurentul-reclamant prin acțiunea formulată la data de 07.12.2005, a
anulat o serie de adeverințe eliberate persoanelor care nu se încadrau în
prevederile art.10 alin. (1) lit.n) din Legea nr-.42/1990, republicată,
printre care se află și reclamantul, adeverințe pe baza
cărora s-a obținut scutirea de la plata taxei vamale în cazul
procurării unui autoturism din afara țării.
Prin decizia de casare
irevocabilă, cu nr.430/2007, obligatorie pentru judecătorii fondului
în ceea ce privește problemele de drept dezlegate, conform art.315
C.proc.civ. Înalta Curte a stabilit că respingerea cererii
reclamantului-recurent ca fiind tardiv formulată este greșită.
Primind cauza spre
rejudecare instanța de fond a apreciat de astă dată că este
întemeiată excepția neîndeplinirii procedurii administrative
prealabile invocată de pârâtul intimat, obligatorie potrivit art.7 alin.1
din Legea nr.554/2004.
Înalta Curte
apreciază, contrar celor reținute de instanța de fond, că
se impunea respingerea ca neîntemeiată a excepției invocate de
intimatul-pârât și drept urmare soluționarea pe fond a cauzei, în
condițiile în care prin chiar întâmpinarea aceluiași pârât,
depusă încă din primul ciclu procesual se critica faptul că
reclamantul-recurent, deși a înaintat autorității emitente a
actului contestat o adresă (nr.9228/2005) nu a mai așteptat
răspuns și a trecut direct la sesizarea instanței de
judecată.
Această susținere
se coroborează cu probele administrate în cauză și cu
înscrisrile depuse în fața instanței de recurs, respectiv adresa
Guvernului României, cu nr.18/621/21.02.2005, ce face o expresă și
neechivocă trimitere la contestația primită de la
recurentul-reclamant, împotriva deciziei nr.18/433/25.06.2003, ca și copia
contestației propriu-zise, chiar fără dovada expedierii sale la
organul emitent.
În materia contenciosului
administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată
de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a
actului a cărui anulare se cerere, intenția legiuitorului fiind
evident și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră
vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de
a evita eventual un proces în fața instanței de judecată, în
cazul în care în cadrul procedurii prealabile autoritatea emitentă ar
proceda la revocarea propriului act.
În măsura în care
însă cel ce se consideră vătămat printr-un act
administrativ înțelege să se adreseze instanței de judecată
chiar înainte de a primi răspunsul autorității emitente,
după cum susține această din urmă parte, că a procedat
recurentul-reclamant, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că
procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, așa cum a stabilit
instanța de fond, cu atât mai mult cu cât prin textele de lege incidente,
sus arătate, legiuitorul a urmărit prin normele edictate, să îi
sprijine pe cei ce se consideră vătămați în drepturile lor
prin acte administrative și în considerarea faptului că
prima
facie
, în lipsa unor dovezi suplimentare, rezultă că
răspunsul trimis recurentului – reclamant față de
contestația sa a fost expediat cu depășirea termenului
prevăzut de art.2 alin. (1) lit.g) din Legea nr.554/2004.
În concluzie, în considerarea celor mai sus
arătate, Înalta Curte a apreciat că în cauza de față a fost
îndeplinită procedura prealabilă, și admițând recursul
reclamantului-recurent, a casat sentința atacată și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.