ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3960/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 5 februarie 2007, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC H. SRL

a chemat în judecată pe pârâtele A.R.R. și A.R.R. - Agenția Râmnicu Vâlcea,

solicitând anularea actelor administrative reprezentate de adresele din 4

decembrie 2006 și din 16 ianuarie 2007 și suspendarea executării actelor

administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, sentința civilă nr. 31/ F/ C din 20 martie 2006 nu îi

este opozabilă, din dispozitivul hotărârii nu rezultă anularea rezultatului

Contestației pentru atribuirea licenței de execuție pentru traseul Bărbătești -

Râmnicu Vâlcea și retur, dar și a licenței propriu - zise de execuție pentru

acest traseu este vădit nelegală eliberarea unei a doua licențe de execuție, în

contextul în care și reclamanta deține în mod valabil licență de execuție

pentru traseu.

Prin sentința civilă nr. 884

din 27 martie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 742/2/2007, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția

inadmisibilității, a admis cererea de intervenție accesorie în interesul

pârâtei formulată de SC S.C. SRL, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a obligat

reclamanta la plata sumei de 200 RON către intervenientă, reprezentând

cheltuieli de judecată (admise în parte).

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea de Apel București a reținut că, adresa care conține invitația

reprezentanților societății comerciale de a se prezenta la sediul autorității

(în scopul punerii în executare a sentinței) reprezintă o operațiune

administrativă, un act ce pregătește emiterea unui act de autoritate și care nu

dă naștere prin el însuși la drepturi și obligații.

În ceea ce privește adresa

din 16 ianuarie 2007, Instanța de Fond a considerat că aceasta reprezintă

răspunsul la plângerea prealabilă împotriva adresei din 4 decembrie 2006.

Totodată, s-a considerat că

adresa reprezintă o manifestare de voință a autorității în sensul nașterii în

sarcina reclamantei a obligației de a face.

Conform art. 7 din Legea nr.

554/2004, reclamanta are obligația de a solicita după primirea actului

administrativ și înainte de sesizarea Instanței cu revocarea acesteia.

Plângerea prealabilă

împotriva manifestării de voință a autorității cu privire la cele două

obligații nu a fost formulată de reclamantă din cauza calificării greșite a

primei adrese ca act administrativ.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs reclamanta, pentru motivele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ.

Se arată că Instanța de Fond

în mod eronat a apreciat că reclamanta a calificat greșit cele două adrese și a

respins acțiunea ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.

În realitate, în speță nu se

impune efectuarea plângerii prealabile.

Intimata - pârâtă A.R.R. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Invitația din 4 decembrie

2006 reprezintă un act premergător, astfel că numai actul din 16 ianuarie 2007

este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

Reclamanta avea obligația să

efectueze procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Recursul declarat de

reclamantă este fondat.

Recursul este întemeiat și

din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv de recurs invocat din oficiu de către Instanță.

Astfel, potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „înainte de a se adresa Instanței de contencios

administrativ, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau

într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să

solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data

comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

Art. 8 din Legea nr. 554/2004

prevede că „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulțumit de

răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice emitente

sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4),

poate sesiza Instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita

anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate și,

eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa Instanței

de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al

său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a cererii”.

Din analiza celor două texte

rezultă în mod clar că procedura prealabilă este obligatorie numai în cazul în

care se solicită anularea unui act administrativ, ipoteza prevăzută de art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pentru ipotezele prevăzute

de art. 2 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 554/2004, nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri și refuzul nejustificat de a soluționa o cerere,

procedura prealabilă obligatorie nu este cerută.

Instanța de Fond a

considerat că adresa din 4 decembrie 2006 este un act premergător emiterii actului

administrativ, ce este reprezentat de adresa din 16 ianuarie 2007.

Adresa din 16 ianuarie 2007

este însă un act administrativ asimilat reprezentând refuz de soluționare a

unei cereri.

În acest caz procedura

prealabilă nu este obligatorie.

Sunt îndeplinite motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Instanța de Fond aplicând greșit art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

competența de soluționare a cauzei, se va constata că aceasta aparține

Tribunalului Vâlcea.

Actele atacate sunt emise de

Agenția Vâlcea, iar calitatea procesuală pasivă în acțiunile din contencios

administrativ aparține emitentului actului.

Calitatea procesuală pasivă

în contencios administrativ este diferită de aceeași calitate în procesele

civile de drept comun, deoarece nu este necesară existența personalității

juridice.

Autoritatea publică emitentă

are capacitate de drept public și răspunde în Instanță pentru actele emise.

Față de considerentele

arătate, ținând seama de prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat.

Se va casa sentința atacată

și se va trimite cauza la Tribunalul Vâlcea spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

SC H. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 884 din 27 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în

contradictoriu cu A.R.R. și A.R.V. a A.R.R., SC S.C.F. SRL Bărbătești, Județul

Vâlcea.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la Tribunalul Vâlcea, spre competentă soluționare.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2007.