ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2005 și

precizată în cererile depuse la 29 septembrie 2005 și la 20 octombrie 2005,

reclamanta SC M. SRL Brașov a solicitat obligarea pârâților I.G.C.T.I., M.T.C.T.

și A.R.R. să-i atribuie și să-i elibereze licența de execuție pentru traseul

Hălchiu – Brașov, conform procedurii electronice de atribuire și a rezultatului

pe care l-a obținut în cadrul asociației, prin Metodologia de atribuire

înregistrată din 18 martie 2005, pentru programul de transport rutier de

persoane prin servicii regulate în trafic județean.

Reclamanta a solicitat ca

pârâții să fie obligați în solidar la plata de daune cominatorii de 500 RON pe

zi de întârziere, după rămânerea definitivă a soluției pronunțate și până la

îndeplinirea obligației care le revine.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în calitate de asociată, a participat la licitația

electronică organizată pentru atribuirea licenței de execuție pentru traseul

Hălchiu – Brașov și s-a calificat în finalul metodologiei de atribuire, la

egalitate de puncte cu un alt operator de transport rutier.

Reclamanta a învederat că,

potrivit pct. 6 din Anexa nr. 11 b a Ordinului M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, are

dreptul la acordarea în mod echitabil a licenței de execuție, dar pârâții au

respins cererea sa, motivând că neprezentarea sa la data de 13 iunie 2005,

anunțată pe internet pentru atribuirea licenței, reprezintă renunțare la

efectuarea traseului câștigat. Reclamanta a susținut că refuzul pârâților de

a-i atribui licența de execuție este lipsit de temei legal și vatămă dreptul

câștigat în procedura de licitație la care a participat.

La data de 29 noiembrie

2005, în temeiul art. 49 C. proc. civ., au formulat în interesul reclamantei

cereri de intervenție SC R. SRL Brașov și SC E.L. SRL Brașov, în calitate de

asociați în Asociația nr. 372 B și au solicitat admiterea acțiunii, pentru

motivele de fapt și de drept expuse de reclamantă.

Pârâții I.G.C.T.I. și M.T.C.T.

au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivând că nu au

atribuții de acordare a licențelor de transport și de execuție pentru

operatorii de transport.

Pârâta A.R.R. a invocat

excepțiile privind lipsa procedurii prealabile, tardivitatea și lipsa de obiect

a acțiunii, lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa

capacității procesuale a A.R.R.B.

Prin încheierea dată în

ședința publică de 23 ianuarie 2006 în Dosarul nr. 355/CA/2005, Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate

excepțiile invocate de pârâți.

Instanța de Fond a constatat

că I.G.C.T.I. și M.T.C.T. au calitate procesuală pasivă, având în vedere că

reprezentanții lor sunt numiți în Comisia de validare a atribuirii electronice

a traseelor, conform art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de

execuție pentru traseu.

Excepție lipsei plângerii

prealabile a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta s-a adresat cu reclamație

administrativă la I.G.C.T.I., unde își desfășoară activitatea Comisia de

validare, care nu are personalitate juridică.

Excepția tardivității

acțiunii a fost respinsă în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, constatându-se că a fost respectat termenul de 6 luni pentru

sesizarea Instanței de la repartizarea electronică a traseelor.

Excepția lipsei de obiect a

acțiunii a fost respinsă față de participarea reclamantei la licitația

electronică și de cererea acesteia de atribuire a ofertei de licență, cerere

care a fost respinsă de pârâți.

Referitor la excepția

privind lipsa calității procesuale active, Instanța de Fond a avut în vedere că

asociația nu este constituită ca persoană juridică și că asocierea are ca scop

participarea la atribuirea publică a traseelor și efectuarea acestora. Față de

obiectul și scopul contractului de asociere, s-a constatat că reclamanta, parte

în acest contract, are calitate procesuală activă.

Excepția lipsei capacității

procesuale a A.R.R.B. a fost respinsă, cu motivarea că A.R.R. este chemată în

judecată și nu reprezentanta acesteia în teritoriu.

Prin sentința nr. 109/ F din

17 aprilie 2006, Instanța de Fond a admis acțiunea și cererile de intervenție

formulate în interesul reclamantei, a obligat Comisia de validare, compusă din

reprezentanți ai autorităților pârâte, să repartizeze în mod echitabil oferta

pentru licența de traseu către reclamantă, conform Metodologiei de atribuire,

privind programul județean Brașov, traseu Hălchiu – Brașov, a obligat pârâta A.R.R.

să-i elibereze reclamantei licența de execuție pentru traseu, conform

Metodologiei și punctajului obținut și a obligat în solidar pârâții la plata

către reclamantă a daunelor de întârziere în cuantum de 500 RON, începând cu

data pronunțării sentinței și până la data executării.

Hotărând astfel, Instanța de

Fond a reținut că pârâții au refuzat nejustificat să-i atribuie reclamantei

licența de execuție, având în vedere că aceasta a obținut punctaj egal cu un

alt participant la licitația electronică, iar neprezentarea la termenul anunțat

pentru atribuirea licenței nu constituie un motiv de decădere a asociației din

dreptul câștigat pentru acordarea în mod echitabil a licenței.

Instanța de Fond a avut în

vedere că la data de 13 iunie 2005, anunțată public pe internet de pârâte

pentru atribuirea licenței, reprezentantul reclamantei a fost în imposibilitate

de a se prezenta și că în mod nelegal a fost considerată această neprezentare

ca fiind o renunțare la efectuarea traseului câștigat, deși nu există nici un

temei legal pentru sancțiunea decăderii din termenul de valorificare a

rezultatelor obținute la licitația electronică.

Nelegalitatea refuzului de

atribuire a licenței a fost constatată și față de împrejurarea că procesul - verbal

de validare nu a fost comunicat reclamantei pentru a afla că a obținut un

punctaj egal cu un alt participant, iar data de 13 iunie 2005 nu este cuprinsă

în calendarul și procedura de solicitare electronică a traseelor, fiind

prevăzută eliberarea licențelor în perioada 15 – 30 iunie 2005.

Reținând că reclamanta a

fost prejudiciată prin refuzul de acordare a licenței și culpa autorităților pârâte

în producerea acestui prejudiciu, Instanța de Fond a admis cererea de daune și

conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a obligat în solidar pârâții la

plata de daune de întârziere.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ. și pe fond, respingerea acțiunii și a cererilor de

intervenție ca neîntemeiate.

Recurenții au susținut că Instanța

de Fond a interpretat eronat Normele metodologice de autorizare și efectuare a

transporturilor rutiere și a activităților conexe, aprobate prin Ordinul

M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 și a constatat greșit nelegalitatea sancțiunii

stabilită de Comisia de validare în caz neprezentare a solicitanților la data

anunțată pentru împărțirea echitabilă a unui traseu.

Cu referire la normele

metodologice adoptate prin Ordinul nr. 1842/2001, cu modificările și

completările ulterioare, recurenții au arătat că sancțiunea a fost prevăzută de

Comisia de validare în exercitarea atribuțiilor sale legale și pentru

respectarea termenelor și condițiilor stabilite expres în Metodologia de

atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din programul de transport

rutier de persoane.

Conform calendarului aprobat

la nivel național în această Metodologie, recurenții au precizat că la data de

14 iunie 2005 urmau să fie afișate rezultatele definitive ale atribuirii

electronice, astfel încât s-a impus convocarea prealabilă a solicitanților cu

punctaje egale pentru împărțirea echitabilă a traseului. Din acest motiv,

Comisia de validare a procedat la informarea solicitanților din data de 6 iunie

2005 pe pagina de internet că au obligația de a se prezenta în ziua de 13 iunie

2005 la sediul central I.G.C.T.I.

Considerând că obligația lor

de informare a fost îndeplinită, recurenții au susținut că societatea intimată

este singura culpabilă pentru neprezentare la data anunțată public și că în mod

greșit a fost respinsă de Instanța de Fond această apărare, dovedită cu

înscrisurile depuse la dosar. Cum nu a existat acordul expres și neechivoc al

intimatei pentru repartizarea echitabilă a licenței, deși acordul său era

absolut necesar, nefiind prezumat, recurenții au considerat greșită concluzia Instanței

de Fond privind existența dreptului câștigat la efectuarea unei părți din

cursele pe traseul Hălchiu – Brașov.

Stabilirea obligației de

plată a daunelor de întârziere, de la pronunțarea sentinței pentru prejudiciul

suportat de societatea intimată, a fost criticată de recurenții I.G.C.T.I. și A.R.R.,

cu motivarea că Instanța de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că daunele cominatorii au fost

prevăzute ca mijloc de constrângere pentru executarea unei hotărâri irevocabile

a Instanței de contencios administrativ și nu pentru repararea unui prejudiciu.

Recurentul M.T.C.T. a

solicitat să fie casată și soluția de respingere a excepțiilor privind lipsa

calității sale procesuale pasive și neîndeplinirea procedurii prealabile,

arătând că nu are atribuții de acordare a licențelor de transport și de

execuție pentru operatorii de transport și, anterior chemării sale în judecată,

nu a fost sesizat de intimata - reclamantă cu plângere prealabilă, conform art.

7 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate aspectele,

potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile

pentru următoarele considerente:

În urma derulării aplicației

electronice de alocare a traseelor din Programul național de transport din 3

iunie 2005, asociația, constituită din societatea reclamantă și intervenientele

în cauză, a obținut punctaj egal cu un alt participant.

În caz de egalitate de

puncte, art. 6 din Anexa nr. 11 b la Metodologia de atribuire a licențelor de execuție, a prevăzut că licența de execuție pentru traseu sau grupă de trasee

se acordă în mod echitabil solicitanților.

Conform Calendarului și

procedurii aprobate în Anexa B la Metodologia de atribuire pentru ședința de atribuire din 3 iunie 2005, la data de 14 iunie 2005 Comisia de validare

trebuia să afișeze rezultatul definitiv al atribuirii licențelor de execuție,

urmând ca în perioada 15 - 30 iunie 2005 să fie eliberate licențele de execuție

pentru traseu, pe baza rezultatelor finale ale atribuirii electronice.

În calendarul aprobat și

comunicat participanților la licitația electronică nu s-au prevăzut data de 13

iunie 2005 pentru atribuirea în mod echitabil a licenței de execuție și nici

obligația de prezentare a solicitanților, sub sancțiunea decăderii lor din

dreptul câștigat.

Comisia de validare a

comunicat aceste informații numai prin anunțul din 9 iunie 2005 publicat pe

pagina de Internet.

Instanța de Fond a constatat

corect că anunțul comisiei de validare este nelegal, pentru că nu există un

temei legal în baza căruia neprezentarea unui solicitant să poată fi echivalată

cu renunțarea la efectuarea traseului, iar comisia nu avea atribuția să

instituie sancțiunea decăderii din dreptul câștigat.

Competențele Comisiei de

validare cu privire la respectarea calendarului și procedurii de atribuire a

licențelor de execuție nu implicau și atribuția de reglementare, asumată în mod

nelegal de aceasta prin conținutul anunțului publicat pe pagina de Internet la

9 iunie 2005.

În consecință, Comisia de

validare a stabilit în mod nelegal sancțiunea decăderii, fără a exista

dispoziții legale referitoare la competența sa de reglementare și de a prevedea

asemenea consecințe juridice pentru dreptul câștigat prin punctajul obținut la

aplicația electronică din 3 iunie 2005.

Față de nelegalitatea

anunțului din 9 iunie 2005, Instanța de Fond a reținut corect că neprezentarea

reclamantei la data de 13 iunie 2005 nu poate constitui un motiv pentru

decăderea asociației din dreptul câștigat și că, pentru valorificarea acestuia,

s-a adresat Comisiei de validare în termenul legal, potrivit calendarului

aprobat, în care eliberarea licențelor a fost prevăzută pentru perioada 15 - 30

iunie 2005.

Recurenții au susținut

neîntemeiat că societatea intimată este singura culpabilă pentru decăderea din

dreptul câștigat și Instanța de Fond a înlăturat corect aceste apărări, având

în vedere atât nelegalitatea sancțiunii, cât și imposibilitatea de prezentare a

reprezentantului asociației la data de 13 iunie 2005.

Concluzia Instanței de Fond

este conformă prevederilor Metodologiei de atribuire a licențelor de execuție,

potrivit cărora asociația de operatori de transport fără personalitate juridică

poate fi reprezentată numai de persoana nominalizată în contractul de asociere;

în atare situație, nu se poate reține culpa asociației, care nu a desemnat o

altă persoană să-i reprezinte interesele la data de 13 iunie 2005, care nu

figura în calendarul aprobat și la care reprezentantul nominalizat în

contractul său de asociere se afla în imposibilitate de prezentare.

Motivele de recurs privind

lipsa calității procesuale pasive a M.T.C.T. și neîndeplinirea procedurii

prealabile cu acte minister vor fi respinse ca nefondate, întrucât

reprezentantul Ministerului face parte din Comisia de validare a atribuirii

electronice a traseelor și reclamația administrativă a fost adresată Comisiei

conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. De altfel, componența și atribuțiile Comisiei

de validare au fost aprobate de Ministerul recurent, prin actul din 11 mai 2005

emis de secretarul de stat, astfel încât sunt lipsite de temei excepțiile

reiterate în recurs sub aspectul legitimării procesuale și condițiilor de

exercitare a acțiunii.

Recursurile sunt întemeiate

și vor fi admise în privința obligației de plată a daunelor de întârziere,

constatându-se că Instanța de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004.

Daunele cominatorii

solicitate de intimata - reclamantă sunt datorate în cazul refuzului

autorității publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă

pronunțată de Instanța de contencios administrativ.

Reținând că A.R.R. are

competența să acorde licențe de transport și de execuție pentru operatorii de

transport, hotărârea Instanței de Fond va fi modificată în parte, în sensul că

numai această autoritate va fi obligată la plata daunelor de întârziere și cu

începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței, urmând a fi menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de I.G.C.T.I., de A.R.R. și de M.T.C.T. împotriva sentinței civile nr. 109/ F

din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că obligă la plata daunelor de întârziere stabilite numai pe

pârâta A.R.R., cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.