ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 737/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 septembrie 2005 și precizată în cererile depuse la 29 septembrie 2005 și la 20 octombrie 2005, reclamanta SC M. SRL Brașov a solicitat obligarea pârâților I.G.C.T.I., M.T.C.T. și A.R.R. să-i atribuie și să-i elibereze licența de execuție pentru traseul Hălchiu – Brașov, conform procedurii electronice de atribuire și a rezultatului pe care l-a obținut în cadrul asociației, prin Metodologia de atribuire înregistrată din 18 martie 2005, pentru programul de transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean. Reclamanta a solicitat ca pârâții să fie obligați în solidar la plata de daune cominatorii de 500 RON pe zi de întârziere, după rămânerea definitivă a soluției pronunțate și până la îndeplinirea obligației care le revine.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de asociată, a participat la licitația electronică organizată pentru atribuirea licenței de execuție pentru traseul Hălchiu – Brașov și s-a calificat în finalul metodologiei de atribuire, la egalitate de puncte cu un alt operator de transport rutier. Reclamanta a învederat că, potrivit pct. 6 din Anexa nr. 11 b a Ordinului M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, are dreptul la acordarea în mod echitabil a licenței de execuție, dar pârâții au respins cererea sa, motivând că neprezentarea sa la data de 13 iunie 2005, anunțată pe internet pentru atribuirea licenței, reprezintă renunțare la efectuarea traseului câștigat. Reclamanta a susținut că refuzul pârâților de a-i atribui licența de execuție este lipsit de temei legal și vatămă dreptul câștigat în procedura de licitație la care a participat.

La data de 29 noiembrie 2005, în temeiul art. 49 C. proc. civ., au formulat în interesul reclamantei cereri de intervenție SC R. SRL Brașov și SC E.L. SRL Brașov, în calitate de asociați în Asociația nr. 372 B și au solicitat admiterea acțiunii, pentru motivele de fapt și de drept expuse de reclamantă. Pârâții I.G.C.T.I. și M.T.C.T. au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivând că nu au atribuții de acordare a licențelor de transport și de execuție pentru operatorii de transport. Pârâta A.R.R. a invocat excepțiile privind lipsa procedurii prealabile, tardivitatea și lipsa de obiect a acțiunii, lipsa calității procesuale active a reclamantei și lipsa capacității procesuale a A.R.R.B.

Prin încheierea dată în ședința publică de 23 ianuarie 2006 în Dosarul nr. 355/CA/2005, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondate excepțiile invocate de pârâți. Instanța de Fond a constatat că I.G.C.T.I. și M.T.C.T. au calitate procesuală pasivă, având în vedere că reprezentanții lor sunt numiți în Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor, conform art. 9 din Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu. Excepție lipsei plângerii prealabile a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta s-a adresat cu reclamație administrativă la I.G.C.T.I., unde își desfășoară activitatea Comisia de validare, care nu are personalitate juridică.

Excepția tardivității acțiunii a fost respinsă în raport de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constatându-se că a fost respectat termenul de 6 luni pentru sesizarea Instanței de la repartizarea electronică a traseelor. Excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost respinsă față de participarea reclamantei la licitația electronică și de cererea acesteia de atribuire a ofertei de licență, cerere care a fost respinsă de pârâți. Referitor la excepția privind lipsa calității procesuale active, Instanța de Fond a avut în vedere că asociația nu este constituită ca persoană juridică și că asocierea are ca scop participarea la atribuirea publică a traseelor și efectuarea acestora. Față de obiectul și scopul contractului de asociere, s-a constatat că reclamanta, parte în acest contract, are calitate procesuală activă.

Excepția lipsei capacității procesuale a A.R.R.B. a fost respinsă, cu motivarea că A.R.R. este chemată în judecată și nu reprezentanta acesteia în teritoriu. Prin sentința nr. 109/ F din 17 aprilie 2006, Instanța de Fond a admis acțiunea și cererile de intervenție formulate în interesul reclamantei, a obligat Comisia de validare, compusă din reprezentanți ai autorităților pârâte, să repartizeze în mod echitabil oferta pentru licența de traseu către reclamantă, conform Metodologiei de atribuire, privind programul județean Brașov, traseu Hălchiu – Brașov, a obligat pârâta A.R.R. să-i elibereze reclamantei licența de execuție pentru traseu, conform Metodologiei și punctajului obținut și a obligat în solidar pârâții la plata către reclamantă a daunelor de întârziere în cuantum de 500 RON, începând cu data pronunțării sentinței și până la data executării.

Hotărând astfel, Instanța de Fond a reținut că pârâții au refuzat nejustificat să-i atribuie reclamantei licența de execuție, având în vedere că aceasta a obținut punctaj egal cu un alt participant la licitația electronică, iar neprezentarea la termenul anunțat pentru atribuirea licenței nu constituie un motiv de decădere a asociației din dreptul câștigat pentru acordarea în mod echitabil a licenței. Instanța de Fond a avut în vedere că la data de 13 iunie 2005, anunțată public pe internet de pârâte pentru atribuirea licenței, reprezentantul reclamantei a fost în imposibilitate de a se prezenta și că în mod nelegal a fost considerată această neprezentare ca fiind o renunțare la efectuarea traseului câștigat, deși nu există nici un temei legal pentru sancțiunea decăderii din termenul de valorificare a rezultatelor obținute la licitația electronică.

Nelegalitatea refuzului de atribuire a licenței a fost constatată și față de împrejurarea că procesul - verbal de validare nu a fost comunicat reclamantei pentru a afla că a obținut un punctaj egal cu un alt participant, iar data de 13 iunie 2005 nu este cuprinsă în calendarul și procedura de solicitare electronică a traseelor, fiind prevăzută eliberarea licențelor în perioada 15 – 30 iunie 2005. Reținând că reclamanta a fost prejudiciată prin refuzul de acordare a licenței și culpa autorităților pârâte în producerea acestui prejudiciu, Instanța de Fond a admis cererea de daune și conform art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a obligat în solidar pârâții la plata de daune de întârziere. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și pe fond, respingerea acțiunii și a cererilor de intervenție ca neîntemeiate. Recurenții au susținut că Instanța de Fond a interpretat eronat Normele metodologice de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a activităților conexe, aprobate prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001 și a constatat greșit nelegalitatea sancțiunii stabilită de Comisia de validare în caz neprezentare a solicitanților la data anunțată pentru împărțirea echitabilă a unui traseu. Cu referire la normele metodologice adoptate prin Ordinul nr. 1842/2001, cu modificările și completările ulterioare, recurenții au arătat că sancțiunea a fost prevăzută de Comisia de validare în exercitarea atribuțiilor sale legale și pentru respectarea termenelor și condițiilor stabilite expres în Metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru traseu din programul de transport rutier de persoane.

Conform calendarului aprobat la nivel național în această Metodologie, recurenții au precizat că la data de 14 iunie 2005 urmau să fie afișate rezultatele definitive ale atribuirii electronice, astfel încât s-a impus convocarea prealabilă a solicitanților cu punctaje egale pentru împărțirea echitabilă a traseului. Din acest motiv, Comisia de validare a procedat la informarea solicitanților din data de 6 iunie 2005 pe pagina de internet că au obligația de a se prezenta în ziua de 13 iunie 2005 la sediul central I.G.C.T.I. Considerând că obligația lor de informare a fost îndeplinită, recurenții au susținut că societatea intimată este singura culpabilă pentru neprezentare la data anunțată public și că în mod greșit a fost respinsă de Instanța de Fond această apărare, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.

Cum nu a existat acordul expres și neechivoc al intimatei pentru repartizarea echitabilă a licenței, deși acordul său era absolut necesar, nefiind prezumat, recurenții au considerat greșită concluzia Instanței de Fond privind existența dreptului câștigat la efectuarea unei părți din cursele pe traseul Hălchiu – Brașov. Stabilirea obligației de plată a daunelor de întârziere, de la pronunțarea sentinței pentru prejudiciul suportat de societatea intimată, a fost criticată de recurenții I.G.C.T.I. și A.R.R., cu motivarea că Instanța de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că daunele cominatorii au fost prevăzute ca mijloc de constrângere pentru executarea unei hotărâri irevocabile a Instanței de contencios administrativ și nu pentru repararea unui prejudiciu.

Recurentul M.T.C.T. a solicitat să fie casată și soluția de respingere a excepțiilor privind lipsa calității sale procesuale pasive și neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că nu are atribuții de acordare a licențelor de transport și de execuție pentru operatorii de transport și, anterior chemării sale în judecată, nu a fost sesizat de intimata - reclamantă cu plângere prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pentru următoarele considerente: În urma derulării aplicației electronice de alocare a traseelor din Programul național de transport din 3 iunie 2005, asociația, constituită din societatea reclamantă și intervenientele în cauză, a obținut punctaj egal cu un alt participant.

În caz de egalitate de puncte, art. 6 din Anexa nr. 11 b la Metodologia de atribuire a licențelor de execuție, a prevăzut că licența de execuție pentru traseu sau grupă de trasee se acordă în mod echitabil solicitanților. Conform Calendarului și procedurii aprobate în Anexa B la Metodologia de atribuire pentru ședința de atribuire din 3 iunie 2005, la data de 14 iunie 2005 Comisia de validare trebuia să afișeze rezultatul definitiv al atribuirii licențelor de execuție, urmând ca în perioada 15 - 30 iunie 2005 să fie eliberate licențele de execuție pentru traseu, pe baza rezultatelor finale ale atribuirii electronice. În calendarul aprobat și comunicat participanților la licitația electronică nu s-au prevăzut data de 13 iunie 2005 pentru atribuirea în mod echitabil a licenței de execuție și nici obligația de prezentare a solicitanților, sub sancțiunea decăderii lor din dreptul câștigat.

Comisia de validare a comunicat aceste informații numai prin anunțul din 9 iunie 2005 publicat pe pagina de Internet. Instanța de Fond a constatat corect că anunțul comisiei de validare este nelegal, pentru că nu există un temei legal în baza căruia neprezentarea unui solicitant să poată fi echivalată cu renunțarea la efectuarea traseului, iar comisia nu avea atribuția să instituie sancțiunea decăderii din dreptul câștigat.

Competențele Comisiei de validare cu privire la respectarea calendarului și procedurii de atribuire a licențelor de execuție nu implicau și atribuția de reglementare, asumată în mod nelegal de aceasta prin conținutul anunțului publicat pe pagina de Internet la 9 iunie 2005. În consecință, Comisia de validare a stabilit în mod nelegal sancțiunea decăderii, fără a exista dispoziții legale referitoare la competența sa de reglementare și de a prevedea asemenea consecințe juridice pentru dreptul câștigat prin punctajul obținut la aplicația electronică din 3 iunie 2005. Față de nelegalitatea anunțului din 9 iunie 2005, Instanța de Fond a reținut corect că neprezentarea reclamantei la data de 13 iunie 2005 nu poate constitui un motiv pentru decăderea asociației din dreptul câștigat și că, pentru valorificarea acestuia, s-a adresat Comisiei de validare în termenul legal, potrivit calendarului aprobat, în care eliberarea licențelor a fost prevăzută pentru perioada 15 - 30 iunie 2005. Recurenții au susținut neîntemeiat că societatea intimată este singura culpabilă pentru decăderea din dreptul câștigat și Instanța de Fond a înlăturat corect aceste apărări, având în vedere atât nelegalitatea sancțiunii,

cât și imposibilitatea de prezentare a reprezentantului asociației la data de 13 iunie 2005. Concluzia Instanței de Fond este conformă prevederilor Metodologiei de atribuire a licențelor de execuție, potrivit cărora asociația de operatori de transport fără personalitate juridică poate fi reprezentată numai de persoana nominalizată în contractul de asociere; în atare situație, nu se poate reține culpa asociației, care nu a desemnat o altă persoană să-i reprezinte interesele la data de 13 iunie 2005, care nu figura în calendarul aprobat și la care reprezentantul nominalizat în contractul său de asociere se afla în imposibilitate de prezentare. Motivele de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a M.T.C.T.

și neîndeplinirea procedurii prealabile cu acte minister vor fi respinse ca nefondate, întrucât reprezentantul Ministerului face parte din Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor și reclamația administrativă a fost adresată Comisiei conform art. 7 din Legea nr. 554/2004. De altfel, componența și atribuțiile Comisiei de validare au fost aprobate de Ministerul recurent, prin actul din 11 mai 2005 emis de secretarul de stat, astfel încât sunt lipsite de temei excepțiile reiterate în recurs sub aspectul legitimării procesuale și condițiilor de exercitare a acțiunii. Recursurile sunt întemeiate și vor fi admise în privința obligației de plată a daunelor de întârziere, constatându-se că Instanța de Fond a aplicat greșit dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Daunele cominatorii solicitate de intimata - reclamantă sunt datorate în cazul refuzului autorității publice de a executa hotărârea judecătorească irevocabilă pronunțată de Instanța de contencios administrativ. Reținând că A.R.R. are competența să acorde licențe de transport și de execuție pentru operatorii de transport, hotărârea Instanței de Fond va fi modificată în parte, în sensul că numai această autoritate va fi obligată la plata daunelor de întârziere și cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de I.G.C.T.I., de A.R.R. și de M.T.C.T. împotriva sentinței civile nr. 109/ F din 17 aprilie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că obligă la plata daunelor de întârziere stabilite numai pe pârâta A.R.R., cu începere de la data rămânerii irevocabile a sentinței. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2007.