ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 752/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 20 ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL Tulcea a chemat în judecată A.R.R.,

solicitând anularea deciziei prin care s-a dispus scoaterea din evidențe a

participării societății la licitația publică pentru atribuirea licențelor de

execuție pentru traseul Tulcea – Niculițel – I.C. Brătianu, organizată la data

de 28 iulie 2005.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a câștigat licitația organizată pentru atribuirea în

faza a doua, pentru traseul menționat și în mod nelegal, a fost descalificată,

pârâta atribuind ulterior licența de execuție, care nu a participat decât la

prima fază a licitației.

La cererea A.R.R. au fost

introduși în cauză în calitate de pârâți operatorii de transport membri ai asociației

și anume: SC D.L. SRL, SC P. SRL, SC I. SRL, SC S. SRL, SC D. SRL, SC E. SRL și

SC G.C. SNC.

Prin sentința civilă nr. 564

din 6 iulie 2006, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus

anularea deciziei nr. 31868 din 13 iulie 2005, privind validarea ca și

câștigător al licitației din 3 iunie 2005 a A.B., precum și pentru a deciziei de acordare a licențelor de execuție pentru traseu în favoarea pârâților,

membri ai A.B.

Instanța a respins ca

nefondat capătul de cerere privind anularea măsurii de înlăturare a efectelor

licitației din 28 iulie 2005.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, inițial, reclamanta a fost declarată

câștigătoare a licitației din 3 iunie 2005 pentru atribuirea traseului, pentru

ca ulterior, pârâta să dispună anularea licențelor de execuție eliberate către

SC A. SRL și descalificarea ambelor solicitante, respectiv reclamanta și A.B.

Instanța a mai constatat că

este nelegală decizia ulterioară a directorului general al pârâtei de a dispune

validarea A.B. ca și câștigător al licitației, precum și emiterea licenței de

execuție pentru traseu, în condițiile în care doar comisia de validare a

atribuirii electronice a traseelor avea competența de a soluționa contestațiile

privind aplicarea metodologiei de atribuire a licențelor.

A fost menținută și decizia

comisiei de validare privind suspendarea atribuirii licențelor de execuție

pentru cea de-a doua licitație, organizată la 28 iulie 2005, instanța reținând

că se impune această măsură, având în vedere descalificarea greșită a A.B. și

necesitatea asigurării corectitudinii procesului de alocare a licențelor de

execuție.

Împotriva sentinței au

declarat recurs atât reclamanta SC A. SRL Tulcea, cât și pârâta A.R.R.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică.

Astfel, în recursul

reclamantei s-a invocat greșita respingere a cererii privind anularea deciziei

de înlăturare a efectelor licitației din 28 iulie 2005, în condițiile în care

metodologia atribuirii licențelor de execuție pentru traseu nu prevede

posibilitatea suspendării procedurii de atribuire, pentru analiză, iar ulterior

măsurii dispuse, comisia de validare nu a mai comunicat societății rezultatul

analizei.

Pârâta a criticat hotărârea

referitor la anularea deciziei privind validarea A.B. ca și câștigător al

licitației din 3 iunie 2005 și acordarea licențelor de execuție pentru traseu

în favoarea membrilor acestei asociații.

În acest sens, s-a învederat

că în mod întemeiat s-a dispus descalificarea reclamantei ce fusese declarată

inițial câștigătoare, întrucât societatea a participat cu același vehicul la

atribuirea a două trasee, contravenind dispozițiilor art. 7 alin. (4) din

metodologia de atribuire a licențelor de execuție pentru trasee.

Pe de altă parte, a mai

arătat pârâta, descalificarea A.B. s-a dovedit a fi neîntemeiată, membrii

acesteia fiind repuși în drepturi, întrucât contractul de asociere era valabil

la data finalizării procedurii de atribuire. În aceste împrejurări, s-a

procedat corect la eliberarea către această asociație a licențelor de execuție

pentru traseul solicitat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod întemeiat că prin hotărârea din 11 iulie 2005, Comisia de

validare a atribuirii electronice a traseelor de transport rutier de persoane a

dispus descalificarea reclamantei care câștigase atribuirea traseului din 3

iunie 2005, întrucât a solicitat cu același vehicul două oferte. Aceeași

hotărâre reține că și cel de-al doilea solicitant, A.B., a fost descalificat

prin retragerea unuia din asociați. Același traseu a fost oferit public pentru

ședința de atribuire din 28 iulie 2005, rezultatele preliminarii ale celei de-a

doua ședințe de atribuire fiind afișate la aceeași dată, când în dreptul

traseului a figurat rezoluția „suspendare atribuire pentru analiză”.

Nu se poate susține că

această măsură excede competențelor comisiei de validare, de vreme ce aceasta

este unicul organism care organizează procesul de alocare electronică a

licențelor de execuție, supraveghează și coordonează procedura de atribuire,

soluționează contestațiile, validează rezultatele și stabilește situațiile de

realocare electronică și calendarul acestei operațiuni.

Referitor la temeinicia

deciziei de suspendare a atribuirii licenței de execuție a traseului, instanța

de fond a reținut în mod justificat că măsura se impunea până la soluționarea

incidentului intervenit ca urmare a contestării rezultatului ședinței de

atribuire din 3 iunie 2005 de către A.B., pentru asigurarea unei atribuiri a

licenței de execuție cu respectarea normelor legale în vigoare.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Și criticile formulate de

pârâtă sunt neîntemeiate, instanța dispunând în mod justificat anularea

măsurilor prin care A.B. a fost declarată câștigătoare a licitației din 3 iunie

2005, acordându-i–se licența de execuție pentru traseu.

Aceste măsuri nu au fost

dispuse de entitatea care avea atribuția de a soluționa contestațiile

referitoare la procesul de atribuire, respectiv comisia de validare, ci de

directorul general al A.R.R. Decizia luată de conducătorul instituției pârâte

contravine metodologiei de atribuire electronică a licențelor de execuție

pentru trasee, cu atât mai mult cu cât a fost dispusă la 13 iulie 2005, după ce

prin hotărârea din 11 iulie 2005, comisia de validare decisese descalificarea

ambilor solicitanți. Comisiei de validare îi revine sarcina să analizeze dacă

descalificarea A.B. a fost sau nu întemeiată, respectiv dacă, la data

finalizării procedurii de atribuire a traseelor contractul de asociere a

societăților pârâte era sau nu valabil.

În raport de cele expuse mai

sus, Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de A.R.R. și de SC A. SRL Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 564/

CA din 6 iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2007.