ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5262/2008

Asupra recursului de față; Adresându-se Tribunalului București, la 24 ianuarie 2005, reclamanții C.E.C. și C.V.R. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, deciziile nr. 284 din 7 decembrie 2004 și nr. 283 din 7 decembrie 2004 emise de A.V.A.S., prin care a fost respinsă notificarea de acordare a unor măsuri reparatorii pentru imobilul Moara Calmanovici din Bacău. În cuprinsul acțiunii (contestației) reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori ai lui C.H., fostul proprietar al „Morii Calmanovici” din Bacău, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 864 din 13 iunie 2007, a admis acțiunea (contestația), a anulat decizia nr. 284 din 7 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S.

și a dispus acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru activul industrial cunoscut sub numele de Moara Calmanovici. Prin aceeași sentință a fost menținută decizia nr. 283/2004 emisă de pârâtă. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că imobilul aflat în litigiu a fost preluat în mod abuziv, prin naționalizare, de la autorul reclamanților și că, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 752 din 15 noiembrie 2007, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul București.

În cuprinsul deciziei, curtea de apel a motivat că reclamanții sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii, cuantumul acestor măsuri urmând a fi stabilit, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta A.V.A.S. susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece, în temeiul Legii nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o decizie prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea acestor măsuri reparatorii. Recursul exercitat în cauză nu este întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Această lege a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. Pentru asigurarea ducerii la îndeplinire a măsurilor reparatorii prin echivalent într-un spirit rezonabil pentru părțile implicate în astfel de litigii, prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Reglementându-se procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, prin art. 16 din Cap. V al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a stabilit, în esență, că deciziile/dispozițiile prin care au fost soluționate notificările, însoțite de întreaga documentație privitoare la imobilul în litigiu, se predau Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Din cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 reiese că legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările care erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin emiterea unor decizii/dispoziții motivate și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate. Prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se pot aplica deciziilor/dispozițiilor motivate emise anterior intrării în vigoare a legii și contestate în termenul legal. În acest sens s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LII din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

În prezentul litigiu, deciziile motivate, ce au soluționat notificarea formulată de reclamanți, au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Ca atare, instanța nu poate dispune aplicarea în întregul ei a procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cum s-a solicitat prin recursul declarat de pârâtă. Nefiind întemeiat, recursul exercitat în cauză urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 752 din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2008.