ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5262/2008

Asupra recursului de față;

Adresându-se Tribunalului București,

la 24 ianuarie 2005, reclamanții C.E.C. și C.V.R. au contestat, în temeiul

Legii nr. 10/2001, deciziile nr. 284 din 7 decembrie 2004 și nr. 283 din 7

decembrie 2004 emise de A.V.A.S., prin care a fost respinsă notificarea de

acordare a unor măsuri reparatorii pentru imobilul Moara Calmanovici din Bacău.

În cuprinsul acțiunii (contestației)

reclamanții au arătat că, în calitate de moștenitori ai lui C.H., fostul

proprietar al „Morii Calmanovici” din Bacău, sunt îndreptățiți la măsuri

reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 864

din 13 iunie 2007, a admis acțiunea (contestația), a anulat decizia nr. 284 din

7 decembrie 2004 emisă de A.V.A.S. și a dispus acordarea unor măsuri

reparatorii prin echivalent pentru activul industrial cunoscut sub numele de

Moara Calmanovici. Prin aceeași sentință a fost menținută decizia nr. 283/2004

emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că imobilul aflat în litigiu a fost preluat în mod abuziv, prin

naționalizare, de la autorul reclamanților și că, în temeiul Legii nr. 10/2001,

reclamanții, în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, sunt

îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 752 din 15 noiembrie 2007, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței pronunțată de

Tribunalul București.

În cuprinsul deciziei, curtea de

apel a motivat că reclamanții sunt persoane îndreptățite, în înțelesul Legii

nr. 10/2001, la măsuri reparatorii, cuantumul acestor măsuri urmând a fi

stabilit, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta A.V.A.S. susținând că decizia a fost dată cu aplicarea

greșită a legii deoarece, în temeiul Legii nr. 247/2005, A.V.A.S. nu mai are

competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar de a emite o

decizie prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

acordarea acestor măsuri reparatorii.

Recursul exercitat în cauză nu este

întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Această lege a fost modificată prin Legea nr.

247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și

unele măsuri adiacente.

Pentru asigurarea ducerii la

îndeplinire a măsurilor reparatorii prin echivalent într-un spirit rezonabil

pentru părțile implicate în astfel de litigii, prin Titlul VII din Legea nr.

247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Reglementându-se procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor, prin art. 16 din Cap. V al

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 s-a stabilit, în esență, că

deciziile/dispozițiile prin care au fost soluționate notificările, însoțite de

întreaga documentație privitoare la imobilul în litigiu, se predau

Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Din

cuprinsul Titlului VII al Legii nr. 247/2005 reiese că legiuitorul a înțeles să

facă distincție între notificările care erau deja soluționate la data intrării

în vigoare a acestei legi, prin emiterea unor decizii/dispoziții motivate și

notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate.

Prevederile cuprinse în art. 16 și

urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea

despăgubirilor, nu se pot aplica deciziilor/dispozițiilor motivate emise

anterior intrării în vigoare a legii și contestate în termenul legal. În acest

sens s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr. LII din 4 iunie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite.

În prezentul litigiu, deciziile

motivate, ce au soluționat notificarea formulată de reclamanți, au fost emise

anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005. Ca atare, instanța nu poate

dispune aplicarea în întregul ei a procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii

nr. 247/2005, cum s-a solicitat prin recursul declarat de pârâtă.

Nefiind întemeiat, recursul

exercitat în cauză urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 752 din 15 noiembrie 2007 a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2008.