ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.01.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 111/2008

HOTĂRÂRE
10.01.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 111/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 14 ianuarie 2005, reclamanta T.V.

a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea Deciziei nr. 285

din 8 decembrie 2004 și obligarea părții adverse la acordarea despăgubirilor

cuvenite pentru moara situată în com. Onișcani, jud. Bacău.

În motivarea cererii, întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:

- imobilul în discuție a aparținut

defunctului J.G., tatăl său, de la care a fost preluat de Statul Român în anul

1960;

- ulterior, moara s-a aflat în

administrarea SC I. SA Bacău și a fost vândută în anul 1992 unei persoane care

a demontat-o;

- deși pentru terenul aferent a

obținut reconstituirea dreptului de proprietate, prin decizia contestată pârâta

i-a respins notificarea pe considerentul că nu ar fi depus actele de

proprietate a morii.

Tribunalul Bacău, secția civilă,

prin sentința nr. 282 din 4 mai 2005, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află sediul pârâtei.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 1570 din 23 noiembrie 2006, a admis contestația, a

anulat decizia atacată și a obligat-o pe pârâtă să acorde reclamantei măsuri

reparatorii în echivalent pentru moara situată în com. Onișcani (în prezent

com. Filipești), jud. Bacău.

S-a reținut că:

- reclamanta a dovedit că moara

solicitată, în prezent demolată, a aparținut defunctului său tată și a fost

preluată abuziv de stat;

- în consecință, pârâta a respins

greșit notificarea, reclamanta fiind îndreptățită la măsuri reparatorii în

echivalent, conform Legii nr. 10/2001, republicate în temeiul Legii nr.

247/2005.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 374 din 29 mai 2007, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtă, reținând că despăgubirile cuvenite reclamantei vor fi

stabilite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Pârâta a declarat recurs, prin care

a solicitat modificarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea contestației.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- potrivit art. 32 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, competența soluționării notificărilor prin care se solicită

măsuri reparatorii pentru construcțiile demolate revine în exclusivitate

primăriei locale;

- până la data emiterii deciziei

contestate reclamanta nu a depus actele doveditoare a dreptului de proprietate

asupra imobilului revendicat;

- nu are competența să acorde măsuri

reparatorii în echivalent, ci doar să propună acordarea unor asemenea măsuri.

Prima critică a fost formulată

pentru prima oară în recurs și, ca atare, nu poate fi analizată, recurenta

încălcând regula omisso medio.

Cea de-a doua critică este nefondată

deoarece reclamanta a prezentat pârâtei un act emis de Arhivele Statului ce

atestă că în perioada 1958-1962, autorul acesteia figura ca proprietar al morii

revendicate.

Ultima critică este însă fondată

deoarece, potrivit art. 29 alin. (1)-(3) și art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 (în actuala redactare), pârâta nu poate fi obligată să acorde persoanei

îndreptățite măsuri reparatorii în echivalent, ci doar să propună asemenea

măsuri entității prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, prin

decizie/dispoziție motivată.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi admis, în sensul modificării

ultimei hotărâri, admiterii apelului, schimbării sentinței și obligării pârâtei

la emiterea unei dispoziții motivate cu propuneri de despăgubiri pentru moara

revendicată.

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 374 din 29 mai 2007, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

că admite apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 1570 din 23

noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și schimbă

parțial sentința astfel:

Obligă A.V.A.S. să emită dispoziție

cu propuneri de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

moara din comuna Onișcanu în prezent Comuna Filipești, județul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-24
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5173/2008
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 2 martie 2006 V.M. a contestat dispoziția nr. 36 din 26 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei
ÎCCJ 2010-01-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 843/2010
deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Primăria comunei Helegiu, județul Bacău, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit a apreciat instanța de apel faptul c
ÎCCJ 2009-11-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9737/2009
obligată pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească contestatorului calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri prin echivalent pentru imobilul de mai sus și să facă propunerea de despăgubiri în condițiile legii specia
ÎCCJ 2008-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5262/2008
Asupra recursului de față; Adresându-se Tribunalului București, la 24 ianuarie 2005, reclamanții C.E.C. și C.V.R. au contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, deciziile nr. 284 din 7 decembrie 2004 și nr. 283 din 7 decembrie 2004 emise de A.
ÎCCJ 2006-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8546/2006
lădirea în care era instalată, însă din cauză că era degradată, aceasta a fost demolată în 1988 de către fostul C.A.P. Întrucât în prezent terenul în litigiu este ocupat de gospodăria unei terțe persoane s-a considerat că se impune acordare
Sursă