ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5173/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 2 martie 2006 V.M. a contestat dispoziția nr. 36 din 26 ianuarie 2006 emisă de primarul comunei Helegiu, solicitând anularea dispoziției și obligarea intimatei Primăria comunei Helegiu la restituirea în natură a unei mori țărănești situată în satul Drăgușești, comuna Helegiu sau despăgubiri pentru elementele componente ale morii. În motivarea contestației, reclamanta a susținut că împreună cu soțul său a construit o moară din lemn acoperită cu tablă, compusă din 5 încăperi, o sală mare, o magazie și două dependințe, dotând moara cu utilajele necesare.

Din 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești, în comuna Helgiu, iar în 1983 clădirea morii a fost demolată din ordinul conducerii primăriei. Prin sentința nr. 1640 R din 15 noiembrie 2006 Tribunalul Bacău a admis contestația formulată de V.M. în contradictoriu cu Primăria comunei Helegiu și anulând dispoziția nr. 36 din 26 ianuarie 2006 a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziție privind rezolvarea notificării reclamantei contestatoare, în condițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în temeiul actelor ce au stat la baza dispoziției contestate că reclamanta contestatoare și-a probat dreptul de proprietate în privința bunurilor solicitate prin notificare, preluate abuziv.

În ceea ce privește dovedirea caracterului abuziv al preluării bunurilor, instanța a concluzionat că pârâta nu s-a preocupat să investigheze susținerile reclamantei probate cu declarațiile martorilor, care au invederat atât în fața comisiei cât și în instanță, cum că în 1975 utilajele cu care era dotată moara au fost transferate din satul Drăgușești în comuna Helegiu, în timp ce în 1983 clădirea morii a fost demolată, iar materialele rezultate au fost predate fostului C.A.P. în consecință, instanța a statuat că reclamanta a probat și caracterul abuziv al preluării.

Față de cele mai sus arătate și întrucât primarul comunei Helegiu nu s-a pronunțat explicit cu privire la utilajele morii, în condițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 instanța a dispus, urmare admiterii contestației formulată de V.M., obligarea primarului comunei Helegiu la emiterea unei noi dispoziții privind rezolvarea notificării reclamantei, fie prin compensarea acelor bunuri, fie prin efectuarea unor propuneri de despăgubiri a acestora în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Soluția Tribunalului Bacău, a fost menținută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007, prin care a fost respins apelul promovat de Consiliul local al comunei Helegiu și Primăria comunei Helegiu.

S-a reținut pe fond că tribunalul a stabilit corect pe baza actelor depuse de contestatoare odată cu notificarea și cele administrate în instanță, că preluarea morii s-a făcut abuziv. Deasemenea Curtea de apel a respins motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a primarului și acela privind calitatea de intimat al secretarului comunei, cu motivarea că instanța a avut în vedere instituția primarului, primarul fiind persoana emitentă a dispoziției contestate. Cât privește menționarea în dispozitivul sentinței a secretarului comunei, aceasta nu are nicio relevanță juridică, instanța preluând eronat împuternicirea acestuia aflată la fila 46 dosar. În recursul declarat, Primăria comunei Helegiu și-a întemeiat criticile de nelegalitate ale deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.. În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța a apreciat că reclamanta a probat preluarea abuzivă a imobilului, actele depuse și depozițiile martorilor fiind insuficiente și aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul litigios nu a fost și nu este înregistrat în patrimoniul primăriei Helegiu. Recursul este întemeiat. Prin acțiunea formulată, V.M. a solicitat anularea dispoziției primarului comunei Helegiu nr. 36 din 21 ianuarie 2006 prin care i s-a respins notificarea depusă în temeiul Legii nr. 10/2001 în care se solicitau bunuri în compensare sau despăgubiri, pe considerentul că notificatoarea nu a probat preluarea abuzivă a imobilului.

Instanța de fond, a cărei soluție a fost confirmată în apel, a reținut pe baza depozițiilor de martori, că în 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești în comuna Helegiu iar în 1983 moara a fost demolată, materialele fiind predate C.A.P.-ului, de unde a concluzionat că preluarea imobilului s-a făcut abuziv. Art. 2 din Legea nr. 10/2001 enumera modalitățile de preluare a imobilelor, considerate ca preluări abuzive, iar art. 1 lit. e) din normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 statuează că sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (decizia administrativă), iar imobilul se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind aceea a preluării imobilului, soluționarea notificării se va face în funcție de acest element, deoarece faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă. În dosarul cauzei, instanța a dispus obligarea primarului de a emite o dispoziție de rezolvare a notificării contestatoarei V.M., în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, fără administrarea unor probe concludente referitoare la preluarea imobilului.

Depozițiile martorilor atestă doar deposedarea contestatoarei de utilajele morii din 1985 și demolarea construcției în 1983, fără ca la dosar că existe proba formală, actul de preluare a imobilului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și în consecință măsurile reparatorii prevăzute de această lege și aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum arată Primăria Helegiu în recurs, imobilul menționat nu este și nu a fost înregistrat în patrimoniul comunei. În acest sens se impune completarea de către contestatoarea intimată a probelor cu acte privind data și modalitatea de preluare a imobilului și utilajelor. La rândul său primăria recurentă va înfățișa instanței, acte oficiale legate de evidențierea imobilului în patrimoniul său.

Pe această cale se va putea clarifica situația juridică a imobilului pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și aceasta cu cât s-a reținut la fond și în apel că materialele rezultate din demolarea morii au fost predate C.A.P.-ului, ceea ce ar pune în discuție preluarea imobilului prin cooperativizare. Pentru cele mai sus arătate recursul primăriei Helegiu se privește întemeiat. în temeiul art. 313 C. proc. civ., decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău va fi casată cu trimitere aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria comunei Helegiu, jud. Bacău, prin primar împotriva deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.