ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5173/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5173/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 2 martie
2006 V.M. a contestat dispoziția nr. 36 din 26 ianuarie 2006 emisă de
primarul comunei Helegiu, solicitând anularea dispoziției și obligarea
intimatei Primăria comunei Helegiu la restituirea în natură a unei mori
țărănești situată în satul Drăgușești, comuna Helegiu sau despăgubiri pentru
elementele componente ale morii.
În motivarea
contestației, reclamanta a susținut că împreună cu soțul său a construit o
moară din lemn acoperită cu tablă, compusă din 5 încăperi, o sală mare, o
magazie și două dependințe, dotând moara cu utilajele necesare.
Din 1975
utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești, în comuna Helgiu, iar
în 1983 clădirea morii a fost demolată din ordinul conducerii primăriei.
Prin sentința
nr. 1640 R din 15 noiembrie 2006 Tribunalul Bacău a admis contestația formulată
de V.M. în contradictoriu cu Primăria comunei Helegiu și anulând dispoziția nr.
36 din 26 ianuarie 2006 a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziție
privind rezolvarea notificării reclamantei contestatoare, în condițiile art. 26
alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța a reținut în temeiul actelor ce au stat la
baza dispoziției contestate că reclamanta contestatoare și-a probat dreptul de
proprietate în privința bunurilor solicitate prin notificare, preluate abuziv.
În ceea ce
privește dovedirea caracterului abuziv al preluării bunurilor, instanța a
concluzionat că pârâta nu s-a preocupat să investigheze susținerile reclamantei
probate cu declarațiile martorilor, care au invederat atât în fața comisiei cât
și în instanță, cum că în 1975 utilajele cu care era dotată moara au fost
transferate din satul Drăgușești în comuna Helegiu, în timp ce în 1983 clădirea
morii a fost demolată, iar materialele rezultate au fost predate fostului
C.A.P. în consecință, instanța a statuat că reclamanta a probat și caracterul
abuziv al preluării.
Față de cele
mai sus arătate și întrucât primarul comunei Helegiu nu s-a pronunțat explicit
cu privire la utilajele morii, în condițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001
instanța a dispus, urmare admiterii contestației formulată de V.M., obligarea
primarului comunei Helegiu la emiterea unei noi dispoziții privind rezolvarea
notificării reclamantei, fie prin compensarea acelor bunuri, fie prin
efectuarea unor propuneri
de despăgubiri a acestora în condițiile
prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Soluția
Tribunalului Bacău, a fost menținută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 377
din 28 noiembrie 2007, prin care a fost respins apelul promovat de Consiliul
local al comunei Helegiu și Primăria comunei Helegiu.
S-a reținut pe
fond că tribunalul a stabilit corect pe baza actelor depuse de contestatoare
odată cu notificarea și cele administrate în instanță, că preluarea morii s-a
făcut abuziv.
Deasemenea
Curtea de apel a respins motivul de apel referitor la lipsa calității
procesuale pasive a primarului și acela privind calitatea de intimat al
secretarului comunei, cu motivarea că instanța a avut în vedere instituția
primarului, primarul fiind persoana emitentă a dispoziției contestate. Cât
privește menționarea în dispozitivul sentinței a secretarului comunei, aceasta
nu are nicio relevanță juridică, instanța preluând eronat împuternicirea
acestuia aflată la fila 46 dosar.
În recursul
declarat, Primăria comunei Helegiu și-a întemeiat criticile de nelegalitate ale
deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău pe prevederile
art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea
recursului se arată că în mod greșit instanța a apreciat că reclamanta a probat
preluarea abuzivă a imobilului, actele depuse și depozițiile martorilor fiind
insuficiente și aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul litigios nu a fost și
nu este înregistrat în patrimoniul primăriei Helegiu.
Recursul este
întemeiat.
Prin acțiunea
formulată, V.M. a solicitat anularea dispoziției primarului comunei Helegiu nr.
36 din 21 ianuarie 2006 prin care i s-a respins notificarea depusă în temeiul
Legii nr. 10/2001 în care se solicitau bunuri în compensare sau despăgubiri, pe
considerentul că notificatoarea nu a probat preluarea abuzivă a imobilului.
Instanța de fond, a
cărei soluție a fost confirmată în apel, a reținut pe baza depozițiilor de
martori, că în 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești în
comuna Helegiu iar în 1983 moara a fost demolată, materialele fiind predate
C.A.P.-ului, de unde a concluzionat că preluarea imobilului s-a făcut abuziv.
Art. 2 din Legea nr.
10/2001 enumera modalitățile de preluare a imobilelor, considerate ca preluări
abuzive, iar art. 1
lit. e) din normele metodologice de aplicare
a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 statuează că sarcina probei proprietății,
a deținerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive și a calității de
persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.
În cazul în care
pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către
stat (decizia administrativă), iar imobilul se regăsește în patrimoniul
statului după data invocată ca fiind aceea a preluării imobilului, soluționarea
notificării se va face în funcție de acest element, deoarece faptul că imobilul
se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de
preluare abuzivă.
În dosarul cauzei,
instanța a dispus obligarea primarului de a emite o dispoziție de rezolvare a
notificării contestatoarei V.M., în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001,
fără administrarea unor probe concludente referitoare la preluarea imobilului.
Depozițiile
martorilor atestă doar deposedarea contestatoarei de utilajele morii din 1985
și demolarea construcției în 1983, fără ca la dosar că existe proba formală,
actul de preluare a imobilului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă
în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și în
consecință măsurile reparatorii prevăzute de această lege și aceasta cu atât
mai mult cu cât, așa cum arată Primăria Helegiu în recurs, imobilul menționat
nu este și nu a fost înregistrat în patrimoniul comunei.
În acest sens se
impune completarea de către contestatoarea intimată a probelor cu acte privind
data și modalitatea de preluare a imobilului și utilajelor. La rândul său
primăria recurentă va înfățișa instanței, acte oficiale legate de evidențierea
imobilului în patrimoniul său.
Pe această cale se va
putea clarifica situația juridică a imobilului pentru care s-au solicitat
măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și aceasta cu cât s-a reținut
la fond și în apel că materialele rezultate din demolarea morii au fost predate
C.A.P.-ului, ceea ce ar pune în discuție preluarea imobilului prin
cooperativizare.
Pentru cele mai sus
arătate recursul primăriei Helegiu se privește întemeiat. în temeiul art. 313
C. proc. civ., decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău va
fi casată cu trimitere aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de pârâta Primăria comunei Helegiu, jud. Bacău, prin primar
împotriva deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția
civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care
o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.