ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5173/2008

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 1473 din 2 martie

2006 V.M. a contestat dispoziția nr. 36 din 26 ianuarie 2006 emisă de

primarul comunei Helegiu, solicitând anularea dispoziției și obligarea

intimatei Primăria comunei Helegiu la restituirea în natură a unei mori

țărănești situată în satul Drăgușești, comuna Helegiu sau despăgubiri pentru

elementele componente ale morii.

În motivarea

contestației, reclamanta a susținut că împreună cu soțul său a construit o

moară din lemn acoperită cu tablă, compusă din 5 încăperi, o sală mare, o

magazie și două dependințe, dotând moara cu utilajele necesare.

Din 1975

utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești, în comuna Helgiu, iar

în 1983 clădirea morii a fost demolată din ordinul conducerii primăriei.

Prin sentința

nr. 1640 R din 15 noiembrie 2006 Tribunalul Bacău a admis contestația formulată

de V.M. în contradictoriu cu Primăria comunei Helegiu și anulând dispoziția nr.

36 din 26 ianuarie 2006 a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă dispoziție

privind rezolvarea notificării reclamantei contestatoare, în condițiile art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța a reținut în temeiul actelor ce au stat la

baza dispoziției contestate că reclamanta contestatoare și-a probat dreptul de

proprietate în privința bunurilor solicitate prin notificare, preluate abuziv.

În ceea ce

privește dovedirea caracterului abuziv al preluării bunurilor, instanța a

concluzionat că pârâta nu s-a preocupat să investigheze susținerile reclamantei

probate cu declarațiile martorilor, care au invederat atât în fața comisiei cât

și în instanță, cum că în 1975 utilajele cu care era dotată moara au fost

transferate din satul Drăgușești în comuna Helegiu, în timp ce în 1983 clădirea

morii a fost demolată, iar materialele rezultate au fost predate fostului

C.A.P. în consecință, instanța a statuat că reclamanta a probat și caracterul

abuziv al preluării.

Față de cele

mai sus arătate și întrucât primarul comunei Helegiu nu s-a pronunțat explicit

cu privire la utilajele morii, în condițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001

instanța a dispus, urmare admiterii contestației formulată de V.M., obligarea

primarului comunei Helegiu la emiterea unei noi dispoziții privind rezolvarea

notificării reclamantei, fie prin compensarea acelor bunuri, fie prin

efectuarea unor propuneri

de despăgubiri a acestora în condițiile

prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Soluția

Tribunalului Bacău, a fost menținută de Curtea de Apel Bacău prin decizia nr. 377

din 28 noiembrie 2007, prin care a fost respins apelul promovat de Consiliul

local al comunei Helegiu și Primăria comunei Helegiu.

S-a reținut pe

fond că tribunalul a stabilit corect pe baza actelor depuse de contestatoare

odată cu notificarea și cele administrate în instanță, că preluarea morii s-a

făcut abuziv.

Deasemenea

Curtea de apel a respins motivul de apel referitor la lipsa calității

procesuale pasive a primarului și acela privind calitatea de intimat al

secretarului comunei, cu motivarea că instanța a avut în vedere instituția

primarului, primarul fiind persoana emitentă a dispoziției contestate. Cât

privește menționarea în dispozitivul sentinței a secretarului comunei, aceasta

nu are nicio relevanță juridică, instanța preluând eronat împuternicirea

acestuia aflată la fila 46 dosar.

În recursul

declarat, Primăria comunei Helegiu și-a întemeiat criticile de nelegalitate ale

deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivarea

recursului se arată că în mod greșit instanța a apreciat că reclamanta a probat

preluarea abuzivă a imobilului, actele depuse și depozițiile martorilor fiind

insuficiente și aceasta cu atât mai mult cu cât imobilul litigios nu a fost și

nu este înregistrat în patrimoniul primăriei Helegiu.

Recursul este

întemeiat.

Prin acțiunea

formulată, V.M. a solicitat anularea dispoziției primarului comunei Helegiu nr.

36 din 21 ianuarie 2006 prin care i s-a respins notificarea depusă în temeiul

Legii nr. 10/2001 în care se solicitau bunuri în compensare sau despăgubiri, pe

considerentul că notificatoarea nu a probat preluarea abuzivă a imobilului.

Instanța de fond, a

cărei soluție a fost confirmată în apel, a reținut pe baza depozițiilor de

martori, că în 1975 utilajele morii au fost transferate din satul Drăgușești în

comuna Helegiu iar în 1983 moara a fost demolată, materialele fiind predate

C.A.P.-ului, de unde a concluzionat că preluarea imobilului s-a făcut abuziv.

Art. 2 din Legea nr.

10/2001 enumera modalitățile de preluare a imobilelor, considerate ca preluări

abuzive, iar art. 1

lit. e) din normele metodologice de aplicare

a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 statuează că sarcina probei proprietății,

a deținerii legale a acesteia la momentul preluării abuzive și a calității de

persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul.

În cazul în care

pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către

stat (decizia administrativă), iar imobilul se regăsește în patrimoniul

statului după data invocată ca fiind aceea a preluării imobilului, soluționarea

notificării se va face în funcție de acest element, deoarece faptul că imobilul

se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de

preluare abuzivă.

În dosarul cauzei,

instanța a dispus obligarea primarului de a emite o dispoziție de rezolvare a

notificării contestatoarei V.M., în condițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001,

fără administrarea unor probe concludente referitoare la preluarea imobilului.

Depozițiile

martorilor atestă doar deposedarea contestatoarei de utilajele morii din 1985

și demolarea construcției în 1983, fără ca la dosar că existe proba formală,

actul de preluare a imobilului, pentru a se putea stabili cu certitudine dacă

în cauză sunt incidente dispozițiunile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și în

consecință măsurile reparatorii prevăzute de această lege și aceasta cu atât

mai mult cu cât, așa cum arată Primăria Helegiu în recurs, imobilul menționat

nu este și nu a fost înregistrat în patrimoniul comunei.

În acest sens se

impune completarea de către contestatoarea intimată a probelor cu acte privind

data și modalitatea de preluare a imobilului și utilajelor. La rândul său

primăria recurentă va înfățișa instanței, acte oficiale legate de evidențierea

imobilului în patrimoniul său.

Pe această cale se va

putea clarifica situația juridică a imobilului pentru care s-au solicitat

măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 și aceasta cu cât s-a reținut

la fond și în apel că materialele rezultate din demolarea morii au fost predate

C.A.P.-ului, ceea ce ar pune în discuție preluarea imobilului prin

cooperativizare.

Pentru cele mai sus

arătate recursul primăriei Helegiu se privește întemeiat. în temeiul art. 313

C. proc. civ., decizia nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău va

fi casată cu trimitere aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâta Primăria comunei Helegiu, jud. Bacău, prin primar

împotriva deciziei nr. 377 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția

civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, pe care

o casează și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2008.