ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9737/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de

fată, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a III a civilă, sub

nr. 2038/2005, contestatorul M.G.M., în contradictoriu cu A.V.A.S. a formulat

contestație împotriva deciziei nr. 208 din 6 aprilie 2005 (emisă de A.V.A.S.)

prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să anuleze

această decizie și să oblige intimata să emită o nouă decizie prin care să-i

restituie prin echivalent bănesc contravaloarea unei mori proprietatea sa,

dobândită ca zestre de la părinți.

Î

n motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod netemeinic și

nelegal A.V.A.S. a reținut ca motiv

de respingere a notificării,

că nu a depus acte de proprietate asupra morii revendicate, potrivit art. 22

din lege.

Consideră reclamantul, că a dovedit pe deplin dreptul său de proprietate

asupra morii cu înscrisurile depuse la dosar și că în mod nefondat s-a apreciat

că notificarea sa nu a fost formulată în termenul legal, considerând că și-a

exercitat dreptul de a solicita despăgubiri în termenul legal, chiar dacă

cererea a fost adresată greșit.

Î

n drept au fost invocate dispozițiile art. 2 din dispoziția nr. 208 din 6

aprilie 2005, art. 24 alin. (7) și alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 1207 din 21 octombrie 2005, pronunțată de

Tribunalul București, secția a III a civilă, a fost respinsă contestația, ca

neîntemeiată, cu motivarea că scrisoarea adresată de reclamant Consiliului

Județean Bacău în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/200, nu

constituia o notificare în sensul legii întrucât nu a fost transmisă prin

executorul judecătoresc.

Î

mpotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, iar prin

decizia civilă nr. 659A din 16 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel

București a fost respins apelul, ca nefondat, cu aceeași motivare ca și prima

instanță.

Î

n termen legal, împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat

recurs, iar prin decizia civilă nr.2960/11 aprilie 2007, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție a fost admisă calea de atac a recursului, casată

decizia atacată, precum și sentința nr. 1207 din 21 octombrie 2005, cauza fiind

trimisă Tribunalului București, pentru soluționarea pe fond.

Î

n considerentele hotărârii instanței supreme s-a reținut că notificarea

petentului a fost depusă în termenul legal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a

V

a civilă,

la data de 18 martie 2008, sub nr. 11745/3/2008.

Î

n rejudecare, prin sentința civilă nr. 1488 din 24 septembrie 2008

pronunțată de Tribunalul București, secția a

V

a civilă, a fost admisă

contestația formulată de reclamantul M.G.M. în contradictoriu cu A.V.A.S. și în

consecință a fost anulată decizia nr. 208 din 6 aprilie 2005 emisă de AVAS, s-a

constatat calitatea contestatorului de persoană îndreptățită la despăgubiri

prin echivalent pentru imobilul moară care a fost situat în județ Bacău. A fost

obligată pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să stabilească

contestatorului calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri prin

echivalent pentru imobilul de mai sus și să facă propunerea de despăgubiri în

condițiile legii speciale. A fost respins capătul de cerere pentru acordarea de

daune morale ca neîntemeiat.

Î

mpotriva acestei hotărâri a declarat apel A.V.A.S. critica vizând

încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, art.

32 alin. (1) din aceeași lege, lipsa temeiului legal care a determinat soluția

instanței de fond, contrarietatea dintre dispozitiv și considerentele hotărârii

față de reținerile potrivit cărora moara revendicată a fost demolată,

încălcarea dispozițiilor art. 29 și urm. din Legea nr. 10/2001 în temeiul

cărora contestatorul era obligat să-și dovedească, pe baza actelor depuse la

organul

administrativ, calitatea de

persoană îndreptățită, lipsa competenței A.V.A.S.

de a stabili valoare

și a acorda măsuri reparatorii în echivalent.

Curtea de Apel București, secția a

IV

a civilă, prin decizia nr. 257

din 3 aprilie 2009 a respins ca nefondat apelul pârâtei A.V.A.S.

, având în vedere următoarele aspecte:

- reclamantul M.G.M. a dovedit cu actele depuse la dosar calitatea de

persoană îndreptățită, deținând în anul 1952 o moară de foc în județul Bacău,

redobândind proprietatea terenului pe care s-a aflat moară astfel cum rezultă

din adeverința nr. 145 din 23 ianuarie 2003 emisă de Primăria comunei Strugari

iar în prezenta cauză acesta solicită restituirea imobilului moară situată pe

terenul redobândit;

-

dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, care

stabilesc faptul că pentru

imobilele

preluate abuziv și ale căror construcții au fost demolate total și parțial

restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, au fost corect aplicate;

-

incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

republicată se aplică altor imobile, nu și celor preluate de stat pentru

privatizare cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 care prevăd că „în

situația

imobilelor revăzute la alin. (1) și (2) măsurile reparatorii în echivalent se

propun

de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat

privatizarea dispozițiilor art. 26 alin. (1)

fiind aplicabile în mod corespunzător.

- potrivit textului indicat A.V.A.S.-ul este competent să propună

măsurile reparatorii iar nu altă persoană;

-

în ceea ce privește lipsa temeiului legal care a determinat soluția

instanței de fond, critica s-a reținut a fi nefondată, instanța motivându-și

soluția pe baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 în raport de motivele

contestației;

- critica privind contrarietatea dintre dispozitivul hotărârii și

considerentele acesteia, de asemenea s-a reținut a fi nefondată întrucât atât

în

considerente cât și dispozitiv se reține obligația

intimatei de acordare a despăgubirilor prin echivalent pentru imobilul moară;

- cu privire la critica privind nedepunerea actelor în procedura

administrativă instanța de apel a reținut că, rolul instanței nu poate fi

rezumat la analiza actelor depuse în acea fază ci de aflarea adevărului prin

folosirea tuturor mijloacelor de probă legale.

Î

n termen legal, împotriva acestei decizii, pârâta A.V.A.S., a declarat

și motivat recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica vizând greșita aplicare a art. 10 din Legea nr. 10/2001, pentru că,

în realitate moara, după ce a fost confiscată în anul 1962, a fost dezmembrată

și dusă la o întreprindere, deci competentă să soluționeze notificarea era

primăria.

De asemenea recurentul susține că au fost ignorate dispozițiile art. 32

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru imobilele demolate

competența de soluționare a notificării revine primarului unității

administrativ teritoriale în a cărei rază teritorială s-a aflat imobilul.

Recursul formulat este fondat.

Analizând materialul probator al cauzei, văzând criticile formulate prin

motivele de recurs, și examinând decizia atacată pe baza acestora, Înalta

Curte, constată că se impune modificarea în tot a acesteia, admiterea

apelului pârâtei în sensul schimbării în parte a

sentinței 1488 a Tribunalului

București, secția a

V

a

civilă, anularea dispoziției contestate și obligarea pârâtei să înainteze

notificarea împreună cu toate actele anexe ale contestatorului către Primăria comunei

Strugari, județul Bacău, pentru cele ce succed.

Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de respingere a

notificării emise în cauză de A.V.A.S., și să se emită o noua decizie prin care

să-i fie restituită contravaloarea morii de foc ce s-a aflat pe terenul

redobândit astfel cum rezultă din adeverința nr. 145 din 23 ianuarie 2003 emisă

de Primăria Strugari.

Din probele administrate în cauza, rezulta ca moara în discuție a fost

confiscata in cursul anului 1962, dezmembrata în întregime si dusă la o

întreprindere, ulterior preluării abuzive.

Or, față de această împrejurare, în cauza sunt

aplicabile dispozițiile art.

10

și art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata, având în vedere ca

imobilul compus din moara a fost demolat ulterior preluării abuzive,

notificarea soluționându-se prin dispoziția motivata a primarului unității

administrativ teritoriala în a cărei raza s-a aflat imobilul.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicata: "în

situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate

pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune

pentru

terenul liber și pentru construcțiile

rămase nedemolate, iar pentru construcțiile

demolate și terenurile ocupate

măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent".

Astfel, pentru construcțiile demolate restituirea se va converti în

masurile reparatorii in echivalent strict determinate la alin. (10) al art. 10

din lege: în situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau

despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire

și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Pentru stabilirea incidenței acestor norme speciale este necesara

dovedirea faptului ca preluarea a intervenit ca urmare a unei exproprieri

dispuse ca atare, în baza unui act normativ.

Potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată: "In

situația imobilelor construcții demolate, notificarea formulata de persoana

îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau art. 11 prin dispoziția

motivata a

primarului unității

administrativ teritoriale în a cărei raza s-a aflat imobilul,

respectiv

a primarului general al municipiului București".

In considerarea acestor texte legale, se desprinde concluzia ca pentru

imobilele demolate, măsurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent și

competența de soluționare a notificării revine

primarului unității administrativ

teritoriale în a cărei raza

teritoriala s-a aflat imobilul.

Deși instanța de apel a reținut că terenul pe care a fost amplasata

moara a fost restituit în natura de Primăria Comunei Strugari, a ignorat

dispozițiile legale aplicabile în cauză și anume art. 10 coroborate cu art. 32

din Legea nr. 10/2001 care concretizează ca singura entitate investită cu soluționarea

notificărilor având ca obiect construcții demolate este, în speța, Primăria comunei

Strugari.

Având în vedere cele anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea

dispozițiilor art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va dispune

admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, admiterea

apelului pârâtei în sensul schimbării în parte a sentinței 1488 a Tribunalului

București, secția a

V

a civilă, anularea dispoziției contestate și

obligarea pârâtei să înainteze notificarea împreună cu toate actele anexe ale

contestatorului către Primăria comunei Strugari, județul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat pârâta A.V.A.S.

împotriva deciziei nr. 257 din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Modifică în tot decizia recurată.

Admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 1488 din 24

septembrie 2008 a Tribunalului București, secția a

V

a

civilă, pe care o schimbă în parte.

Anulează decizia nr. 208 din 6 aprilie 2005 emisă

de A.V.A.S.

și obligă pârâta să

înainteze notificarea împreună cu actele anexe ale contestatorului către

Primăria Comunei Strugari, județul Bacău.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2009.