ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7667/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din 26 aprilie 2005 petenții Ș.T.G. și Ș.R., legatari universali ai defunctei C.(H.)A., decedată la data de 30 decembrie 1993, au chemat în judecată Prefectura județului Giurgiu și au solicitat, în temeiul art. 6, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri pentru următoarele bunuri mobile: o vacă, 6 oi, 2 porci, o batoză de treierat, o motocicletă, un aparat de radio. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că bunurile menționate au fost abuziv preluate în baza Decretului-lege nr. 83/1949 și Decretului nr. 111/1951. Ulterior, petenții și-au precizat acțiunea, au solicitat anularea hotărârii nr. 9 din 11 martie 2004 prin care prefectul județului Giurgiu a respins notificarea nr. 56 din 29 ianuarie 2002 și obligarea acestuia să trimită notificarea spre competentă soluționare A.V.A.S.

Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 607 din 14 decembrie 2005, a respins acțiunea. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 75 din 6 februarie 2007 a respins apelul declarat de petenții Ș.T.G. și Ș.R. împotriva sentinței civile nr. 607 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Giurgiu. Instanțele au reținut că bunurile mobile a căror contravaloare a fost solicitată nu fac parte din categoria celor la care se referă dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 75 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs petenții Ș.T.G. și Ș.T.R. au solicitat modificarea și au susținut, în esență, că bunurile mobile, obiect al cererii de chemare în judecată se încadrează în dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001; competența de soluționare a cererii revenea A.V.A.S.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 6 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 prin imobile se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții [alin. (1)]. Măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse [alin. (2)]. În situația prevăzută la alin. (2), restituirea în natură se va dispune prin decizia sau dispoziția unității deținătoare [alin. (3)]. În situația în care utilajele și instalațiile solicitate sunt evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, după stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entității implicate în privatizare se vor propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv [alin. (4)]. În speță instanțele de fond și de apel au reținut corect că bunurile mobile enumerate în notificare nu reprezintă nici „imobile prin încorporare” și nici „utilaje și instalații”.

Dispozițiile Legii nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 nu sunt aplicabile obiectul acesteia constituindu-l numai imobilele preluate în mod abuziv sau utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, dacă mai există în materialitatea lor. Nu revine „entității implicate în privatizare” competența soluționării cererii, bunurile nefiind evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate. Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții Ș.T.G. și Ș.R. împotriva deciziei nr. 75 din 6 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2007.