ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7285/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați sub nr.

4025/2001 numiții B.D.M., H.D., H.D.A.R. și C.P. au formulat contestație

împotriva deciziei nr. 70 din 28 septembrie 2001 emisă de SC P. SA.

În motivarea cererii s-a arătat că

prin decizia contestată li s-a respins în mod greșit cererea prin care au

solicitat restituirea în natură a morii aflată în comuna Liești, sat

Șerbănești, fostă proprietate a autorului lor H.I. preluată de stat în temeiul

Legii nr. 119/1948 cu motivarea că dacă s-ar fi dat curs acestei cereri

societatea s-ar fi decapitalizat, pierzându-și obiectul de activitate.

Ulterior petenții și-au modificat

obiectul cererii, motivat de faptul că în urma incendiului din data de 25

ianuarie 2002 moara și anexele ei au fost distruse în totalitate.

Aceștia au precizat că solicită

retrocedarea suprafeței de teren ce a aparținut autorului lor și avansarea unei

propuneri de despăgubire pentru construcțiile care nu mai există.

Prin sentința civilă nr. 466 din 14

octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul Galați s-a admis în parte contestația

și a fost modificată dispoziția nr. 70/2001 emisă de intimata SC P. SA,

dispunându-se retrocedarea terenului aferent morii ce a aparținut autorului

H.I.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că se impune a fi restituit în natură terenul aferent morii, în

conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, nu și contravaloarea

morii, deoarece aceasta nu mai există, iar dispariția ei nu se încadrează în

situația vizată de textul de lege.

Apelurile declarate împotriva

sentinței de ambele părți au fost respinse prin decizia civilă nr. 58/A din 8

aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții și pârâta.

Prin decizia nr. 7418 din 30

septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, s-au admis recursurile, s-a casat

decizia atacată cât și sentința și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare

la Tribunalul Galați.

Instanța de recurs a reținut că

instanțele anterioare erau datoare să se pronunțe cu privire la capătul de

cerere vizând acordarea măsurilor reparatorii pentru moară, excepția instituită

de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, legată de neacordarea măsurilor

reparatorii, are un caracter restrictiv și vizează numai construcțiile preluate

în mod abuziv, distruse ca urmare a calamităților naturale, nu și construcțiile

distruse din alte cauze, cum este cazul în speță. Reținând că reclamanții au

solicitat și restituirea terenului aferent morii, s-a statuat ca instanța de

trimitere să clarifice situația juridică a terenului, ținând seama și de cele

reținute prin sentința civilă nr. 5266 din 10 februarie 1999 a Judecătoriei

Galați și decizia civilă nr. 274/R/22 februarie 2000 a Curții de Apel Galați.

În rejudecare s-a pronunțat sentința

civilă nr. 2274 din 21 decembrie 2006 prin care Tribunalul Galați a admis

contestația, a anulat în parte decizia nr. 70/2001 emisă de SC P. SA Galați în

sensul că reclamanții au dreptul la restituirea contravalorii morii și

anexelor, în sumă de 54.191 lei (RON) și a contravalorii utilajelor morii, în

sumă de 32.115 lei (RON), conform rapoartelor de expertiză întocmite în cauză.

S-a dispus emiterea unei decizii de

despăgubire de către pârâtă în acest sens.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale deciziei contestate privind terenul aferent morii.

În motivarea acestei sentințe,

tribunalul face referire la dispozițiile art. 21 alin. (1), art. 26 din Legea

nr. 10/2001, republicată, precum și la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

conchizând că reclamanții au dreptul la restituirea contravalorii morii și

utilajelor; deasemeni se reține că „situația juridică a terenului a fost

lămurită”.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC P. SA Galați care a invocat nelegalitatea și

netemeinicia acesteia întrucât nu se precizează cine plătește sumele stabilite

către reclamanți, încălcându-se și prevederile art. 16, Titlul VII din Legea

nr. 247/2005.

Apelanta a susținut că prin

stabilirea despăgubirilor pentru utilajele inițiale (care nu mai există) se

încalcă prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, din fișa

mijloacelor fixe rezultând că sunt menționate alte utilaje decât cele

naționalizate, și că instanța de fond trebuia să dispună doar obligarea sa la

emiterea unei decizii pentru despăgubiri, după care să fie înaintată Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin decizia civilă nr. 128/A din 17

aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, apelul a fost

respins ca nefondat.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a reținut următoarele: „atât timp cât prin hotărârea criticată

tribunalul s-a pronunțat expres în sensul anulării în parte a deciziei 70 din

28 septembrie 2001 emisă de SC P. SA Galați și a obligării acesteia la emiterea

unei decizii de despăgubiri (pentru utilajele morii), orice critică privind

neindicarea exactă a obligației ce incumbă pârâtei apare ca fiind total

nejustificată.

De altfel, apelanta ignoră

precizarea făcută de către instanța de fond în partea finală a motivării

hotărârii, respectiv aspectul că stabilirea pe baza unor expertize a

contravalorii morii și anexelor nu împiedică societatea să emită o decizie, iar

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poate face aplicarea Legii

nr. 247/2005.

Pârâta SC P. SA a declarat recurs

împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal dispozițiile

art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ..

În dezvoltarea motivelor de recurs

se susține că prin stabilirea plății despăgubirilor, chiar dacă nu menționează

cui incumbă această obligație, se încalcă prevederile art. 15, capitolul V, din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005; deasemeni se susține că hotărârea pronunțată

în apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, deoarece utilajele inițiale nu mai există, în fișa mijloacelor fixe

fiind menționate alte utilaje, diferite de cele de la naționalizare.

Verificând legalitatea deciziei

recurate în raport de criticile formulate și având în vedere prevederile legale

aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat în

sensul considerentelor ce succed.

Din dispozițiile art. 261 alin. (1)

C. proc. civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre

judecătorească pentru exercitarea unui control judiciar.

În acest sens, pct. 5 al textului

menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat

cererile părților.

Motivarea clară, convingătoare și

pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

În speță nu au fost respectate

aceste dispoziții legale imperative.

Instanța de apel nu a analizat și nu

a răspuns criticilor invocate prin motivele de apel vizând încălcarea

prevederile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și ale art. 6 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001.

Motivarea deciziei pronunțată în

apel este cuprinsă lapidar în două fraze prin care se arată, într-o manieră

nelămuritoare, considerentele pentru care se păstrează sentința, fără a se face

nici o referire expresă la motivele de apel invocate și implicit,

nepronunțându-se cu privire la acestea.

În această situație se constată că

de fapt decizia pronunțată în apel este nemotivată, ceea ce împiedică instanța

de recurs să exercite controlul de legalitate asupra deciziei criticate.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte constată că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut prin

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că urmează a se admite

recursul și a se casa decizia pronunțată în apel, cu consecința trimiterii

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel, care va proceda la

analizarea criticilor formulate și la corecta aplicare a prevederilor legale,

invocate, expres prin motivele de apel și reiterate prin motivele de recurs, în

conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1), art. 313 C. proc. civ. și cu

observarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

SC P. SA împotriva deciziei nr. 128/A din 17 aprilie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Galați, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.