ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5108/2003

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 600 din 3 ianuarie 2002, contestatorul C.I. a chemat în judecată intimații S.C. I.M.S.A. Prahova și Consiliul Local Drăgănești, solicitând instanței ca în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, intimatele să fie obligate să-i lase în deplină proprietate și folosință moara situată în comuna Drăgănești – județul Prahova, compusă din construcție și teren în suprafață de 7500 mp, precum și obligarea intimaților la despăgubiri bănești pentru locuința morii compusă din 4 camere și un antreu – construită din zid și anexele care ocupau suprafața de 765,36 mp și au fost demolate în decursul timpului.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, imobilul în litigiu, respectiv moara, a aparținut tatălui său C.S., a fost naționalizată, iar apoi trecută în proprietatea statului în baza unui proces verbal existent în arhivele statului în dosarul nr. 134/1949. A susținut contestatorul că, inventarul morii cuprindea clădirea morii în suprafață de 284 mp, anexe în suprafață de 680 mp, locuința morii în suprafață de 85,36 mp, terenul pe care se aflau și construcțiile în suprafață de 7500 mp. Contestatorul a arătat că în prezent clădirea morii aparține S.C. I.M. SA Prahova, terenul aparține Consiliului Local Drăgănești, iar celelalte construcții nu mai există, fiind demolate. Și-a motivat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 267 din 7 iunie 2002, Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins excepția prematurității cererii invocată de pârâta S.C. I.M. S.A. Prahova și însușită și de intimatul Consiliul Local Drăgănești, ca neîntemeiată. A admis contestația astfel cum a fost precizată formulată de C.I. în contradictoriu cu intimatele S.C. I.M. SA Prahova și Consiliul Local Drăgănești. A obligat intimata S.C.I.M.S.A. Prahova să restituie în natură contestatorului imobilul „clădirea morii” situată în comuna Drăgănești. A obligat intimatul Consiliul Local Drăgănești să restituie contestatorului terenul în suprafață de 7.500 mp situat în comuna Drăgănești, în natură.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că persoana îndreptățită la restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, respectiv contestatorul, s-a conformat dispozițiilor Legii nr. 10/2001 notificând unitățile deținătoare în termenul prevăzut de lege, însă acestea nu s-au pronunțat asupra cererilor de restituire în natură și deci nu pot să-și invoce propria culpă în susținerea excepției invocate. Instanța a considerat că s-au făcut dovezi asupra proprietății imobilului solicitat a fi restituit în persoana autorului contestatorului C.S. - decedat la 1 iunie 1960 – că, imobilul compus din moară, instalații, locuința morii și teren de 7500 mp au trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 119/1948, iar terenul este deținut de Consiliul Local Drăgănești, moara fiind deținută de S.C.

I.M. S.A. Prahova. Cum ambele imobile au fost preluate abuziv de stat, se impune restituirea acestora în natură. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel S.C. I.M. S.A. Prahova invocând motive de nelegalitate. Prin decizia nr. 90 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. I.M. Prahova S.A., reținând că statul nu are un titlu valabil și că preluarea imobilelor a fost abuzivă. De asemenea nu s-a putut reține buna credință în calitatea sa de subdobânditor al bunului, fiind raporturi juridice între societatea comercială privatizată și stat, iar APAPS, nu este titulara imobilului pentru a i se adresa vreo notificare. În contra acestei decizii, a declarat recurs intimata S.C.

I.M. Prahova S.A., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora, reproșează instanței – că în cauză erau incidente dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care prevede că în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, trecute în patrimoniul societăților comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Instanța trebuie să compare cele două titluri . - că nu i s-a admis o probă cu expertiză tehnică pentru a demonstra că s-au făcut îmbunătățiri esențiale la moară care a fost numai de porumb iar în prezent a fost transformată în moară de grâu.

Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului. Recursul este nefondat. Pentru repararea abuzurilor săvârșite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legiuitorul a adoptat, printre altele, Legea nr. 10/2001, care stabilește principiul restituirii în natură a imobilelor – terenuri cu sau fără construcție. Prin excepție, legea prevede stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent. Contestatorul a arătat că imobilul în litigiu, respectiv moara a aparținut tatălui său C.S., a fost naționalizată, iar apoi trecută în proprietatea statului, clădirea morii aparținând S.C. I.M. Prahova S.A., iar terenul trecut în administrarea Consiliului Local Drăgănești.

În speță, contestatorul, ca persoană îndreptățită a promovat acțiunea în justiție pentru revendicarea imobilului în litigiu, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, a înțeles să se prevaleze de prevederile acesteia, notificând unitățile deținătoare, ocazie cu care, a depus toate actele necesare. În cauza dedusă judecății s-a constatat că unitățile notificate de contestator nu s-au pronunțat asupra cererilor de restituire în natură astfel că, în mod corect instanța de judecată a respins excepția prematurității cererii ca neîntemeiată.

De asemenea corect instanța de apel a reținut că în cauza de față are incidență art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, care se referă la faptul că sunt imobile preluate abuziv, acele imobile naționalizate prin Legea nr. 119/1948 și cum, în speță, s-a făcut dovada că această lege a operat în cadrul preluării de către stat atât a terenului, cât și a construcției morii situată în comuna Drăgănești, proprietatea lui C.S., autorul contestatorului nu poate fi reținută susținerea recurentei că statul are un titlu valabil de proprietate. În acest context nu-și pot avea incidența dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel cum se susține în motivele de recurs. Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, recurenta nefăcând vreo dovadă că imobilul a suferit modificări esențiale care să justifice respingerea cererii de restituire în natură.

La dosar se află o expertiză tehnică în care s-a cerut identificarea și măsurarea terenului, a construcțiilor existente, cu stabilirea vecinătăților, care nu a fost contestată de recurentă și nici nu s-a cerut completarea acesteia cu constatarea unor eventuale îmbunătățiri esențiale făcute la moara respectivă. Așadar, față de cele arătate, Curtea reținând că, decizia instanței de apel este temeinică și legală, va respinge recursul intimatei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova S.A. Ploiești împotriva deciziei civile nr. 90 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.