ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9160/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la 9

ianuarie 2003 pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta M.O. a solicitat

modificarea deciziei nr. 1120 din 5 decembrie 2002 emise de pârâta SC A. SA

Prahova, în sensul restituirii unui rest de teren în suprafață de 1,937 ha și

acordarea unor despăgubiri pentru construcțiile, anexă la fostul conac,

demolate.

Acțiunea a fost precizată ulterior,

în sensul că se solicită în natură retrocedarea a 1,93 ha teren și în

echivalent, pentru construcțiile demolate, să i se restituie alte construcții,

existente pe terenul ce a aparținut tatălui său, defunctul A.I.

După administrarea probei cu

înscrisuri și interogatoriu, Tribunalul Prahova a pronunțat sentința civilă nr.

298 din 28 martie 2003 prin care a respins ca neîntemeiată contestația.

S-a reținut în motivare că

reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate potrivit Legii nr.

18/1991 pentru o suprafață de 39.000 ha, astfel încât nu se mai pot face alte

restituiri potrivit Legii nr. 10/2001.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Ploiești care prin

decizia civilă nr. 1014 din 2 aprilie 2004 a admis pe fond contestația, a

modificat în parte decizia nr. 1120/2002 emisă de SC A. SA Drăgănești. S-a

constatat dreptul reclamantei-apelante la măsuri reparatorii, pentru diferența

de teren de 9499,71 mp identificată prin expertiză, precum și pentru clădirile

demolate, aflate anterior pe teren.

Cererea de lămurire a

dispozitivului, formulată de apelanta-reclamantă, a fost respinsă prin

încheierea din 1 iunie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

În motivarea deciziei de admitere a

apelului s-a constatat că în mod necontestat imobilul teren și construcții a

fost preluat abuziv de la tatăl reclamantei, a cărui moștenitoare este, iar

suprafața de 9499,71 mp este aferentă conacului și nu are destinația de teren

agricol, pentru a intra sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.

S-a mai constatat, pe baza probei cu

expertiză, că pârâta a edificat construcții noi pe terenul în litigiu, ele neputând

fi atribuite în compensare pentru clădirile demolate.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În esență, se susține că prin

decizie nu sunt menționate măsurile reparatorii la care este îndreptățită, iar

în cauză s-a făcut o greșită interpretare a art. 1 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, care stabilește principiul că se poate acorda o compensare în natură

cu alte bunuri, iar în speță atribuirea clădirilor noi edificate de pârâtă ar

reprezenta o asemenea măsură reparatorie potrivită.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate, când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În cauză această ipoteză nu este

întrunită. Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului,

instanța de apel a manifestat rol activ, dispunând efectuarea unor expertize,

ale căror concluzii, interpretându-le, a ajuns la soluția pronunțată, în sensul

că imobilele nou edificate după anul 1970 sunt necesare intimatei-pârâte pentru

desfășurarea activității curente.

Această apreciere a situației de

fapt nu intră sub cenzura instanței de recurs. Faptul că potrivit expertizei

refăcute valoarea construcțiilor noi este apropiată de cea a construcțiilor

demolate, la care este îndreptățită reclamanta, nu conduce automat la

compensarea cerută de reclamantă.

Acest mod de dezdăunare, prin

echivalent, este prevăzut și de Legea nr. 10/2001, republicată în urma modificărilor

aduse prin Legea nr. 247/2005. Într-adevăr, art. 10 prevede în alin. (2)

stabilirea prin echivalent a măsurilor reparatorii în cazul în care pe terenul

preluat abuziv s-au edificat construcții noi, autorizate.

Întrucât instanța de apel a interpretat

corect litera și spiritul Legii nr. 10/2001 prin decizia pronunțată, prezentul

recurs se va respinge ca nefondat, nefiind în prezența motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta M.O., împotriva deciziei civile nr. 1014 din 2 aprilie 2004 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.