ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9239/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 294 din 17 iulie

2003, Primarul comunei Băltești, județul Prahova, a respins cererea formulată

de I.A.S. privind restituirea în natură sau în echivalent a imobilului (casă de

locuit cu anexe gospodărești și teren de 0,5 ha) situat în comuna Băltești,

jud. Prahova precum și a terenului în suprafață de 71,5 ha, cu motivarea că

notificatorul nu a depus actele doveditoare, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001

și nu s-a prezentat în vederea acordării de măsuri reparatorii.

Contestația formulată împotriva

acestei dispoziții la 15 august 2003, a fost admisă în parte de Tribunalul

Prahova, secția civilă, care, prin sentința nr. 252 din 24 martie 2004 a anulat

dispoziția și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 19.688

mp situat în intravilanul comunei Băltești, jud. Prahova, astfel cum a fost

identificat prin expertiza efectuată în cauză.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că autorului contestatoarei, I.T., i-au fost expropriate, la

2 martie 1949, mai multe suprafețe de teren din intravilan, totalizând 19.688

mp suprafață în care se include și terenul aferent construcțiilor, în cauză

fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la construcții se reține

că persoana îndreptățită nu a făcut dovada că acestea nu ar fi fost demolate și

nu s-au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.

Prin decizia nr. 2117 din 15 iulie

2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de L.D. și K.D.M., în calitate de moștenitoare ale contestatoarei,

prin procurator S.G. și admițând apelul formulat de Primăria comunei Băltești, a

schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din

Legea nr. 10/2001, întrucât suprafețele de teren în litigiu, cuprinzând toate

categoriile de folosință, au făcut obiectul legilor fondului funciar iar în

ceea ce privește construcțiile preluate în anul 1949 de la autorii

contestatoarei, acestea nu mai există în materialitatea lor, pe teren fiind

identificate doar trei construcții ușoare edificate între anii 1965-1970, din

cu totul alte materiale decât cele descrise în acțiune.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. L.D. și K.D.M.,

prin procurator S.G. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., susțin în esență că în mod greșit și prin eronata interpretare

a dispozițiilor legale în materie, s-a respins contestația, ignorându-se

caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001, precum și faptul că terenul

solicitat se află în intravilanul localității.

De asemenea, se mai arată,

construcția veche expropriată în anul 1949, mai există și în prezent, sub acest

aspect concluziile expertizei fiind eronate.

Recursul se privește ca fondat,

urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.

Instanțele nu au administrat

suficiente probe și nu au lămurit toate împrejurările de fapt care ar fi fost

de natură să conducă la pronunțarea unei soluții judicioase în cauza dedusă

judecății.

Astfel, atât prin cuprinsul

notificării cât și al contestației formulată la 15 august 2003, persoana

îndreptățită a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a mai multor

suprafețe de teren, totalizând 71,5 ha, precum și a construcțiilor aflate pe

acestea, imobile care au fost preluate abuziv în proprietate de stat, de la

autorii săi, I.E. și I.T.

Din certificatul nr. 152 emis la 1

iulie 1996 de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Prahova (f. 12, dosar

9498/2003 al Tribunalului Prahova) rezultă că într-adevăr T.I. figurează în

„tabloul de moșieri expropriați conform Decretului nr. 83 din 2 martie 1949” cu

o suprafață de 71,50 ha din care „conac” cu 0,50 ha teren aferent, fără a se specifica

însă suprafața totală a terenului intravilan supus exproprierii și dacă toate

suprafețele preluate în baza acestui act normativ se aflau pe raza comunei

Băltești, jud. Prahova.

De altfel, actul depus în copie este

ilizibil, ceea ce îngreunează interpretarea conținutului acestuia.

Nici expertizele efectuate în cauză,

care au tratat superficial obiectivele fixate de instanță, nu au fost de natură

să clarifice împrejurările particulare ale speței.

Astfel, expertiza tehnică în

construcții, efectuată doar în prezența pârâtei, reține că pe terenul în

litigiu nu s-au identificat decât trei construcții ușoare, posibil edificate în

jurul anilor 1970, din alte materiale decât cele precizate de contestatoare,

concluzii ce sunt contrazise de alte probe administrate în cauză și de planșele

foto depuse la dosar care confirmă susținerile acesteia referitoare la

existența în amplasamentul indicat, a unei construcții vechi, cu mai multe

încăperi, din cărămidă.

În ce privește expertiza tehnică

topografică, aceasta se mărginește să învedereze instanței că la Primăria

Băltești nu s-au găsit acte de preluare a imobilului, fără a face trimitere la

documentele în baza cărora și-a fundamentat concluziile referitoare la

suprafața de teren intravilan ce a aparținut defunctului T.I.

Ca atare, în rejudecare, în virtutea

caracterului devolutiv al apelului, instanța de trimitere va trebui să

aprofundeze probatoriul, să dispună efectuarea unor expertize complete, în

prezența ambelor părți și eventual a unei cercetări locale și să solicite relații

complete de la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, privind

modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparținut

autorilor contestatoarei, întinderea suprafeței situată în intravilan, din

totalul terenului expropriat și dacă această suprafață se situa pe raza

administrativă a aceleiași localități.

Nu în ultimul rând, în interpretarea

ansamblului probator, instanța trebuie să aibă în vedere ampla paletă de măsuri

reparatorii instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 și caracterul de

complinire al acesteia în raport cu alte acte normative cu caracter reparatoriu

din domeniul imobiliar, sens în care urmează a se stabili, dacă din suprafețele

de teren intravilan în legătură cu care s-au solicitat măsuri reparatorii,

unele au făcut obiectul legilor fondului funciar, în sensul că au fost efectiv

restituite persoanei îndreptățite.

Or, terenurile restituite la care

pârâta a făcut trimitere în întâmpinarea sa (f. 9 dosar fond) au alte categorii

de folosință, respectiv fond forestier și agricol și nu fac obiectul de

reglementare al Legii nr. 10/2001 (f. 22 și 24, dosar nr. 9498/2003 al

Tribunalului Prahova).

Așa fiind, recursul se va admite, cu consecința casării

deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantele L.D. și K.D.M. împotriva deciziei civile nr. 2117 din 15 iulie 2004

a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.