ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9239/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9239/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin dispoziția nr. 294 din 17 iulie
2003, Primarul comunei Băltești, județul Prahova, a respins cererea formulată
de I.A.S. privind restituirea în natură sau în echivalent a imobilului (casă de
locuit cu anexe gospodărești și teren de 0,5 ha) situat în comuna Băltești,
jud. Prahova precum și a terenului în suprafață de 71,5 ha, cu motivarea că
notificatorul nu a depus actele doveditoare, în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001
și nu s-a prezentat în vederea acordării de măsuri reparatorii.
Contestația formulată împotriva
acestei dispoziții la 15 august 2003, a fost admisă în parte de Tribunalul
Prahova, secția civilă, care, prin sentința nr. 252 din 24 martie 2004 a anulat
dispoziția și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 19.688
mp situat în intravilanul comunei Băltești, jud. Prahova, astfel cum a fost
identificat prin expertiza efectuată în cauză.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut că autorului contestatoarei, I.T., i-au fost expropriate, la
2 martie 1949, mai multe suprafețe de teren din intravilan, totalizând 19.688
mp suprafață în care se include și terenul aferent construcțiilor, în cauză
fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la construcții se reține
că persoana îndreptățită nu a făcut dovada că acestea nu ar fi fost demolate și
nu s-au solicitat măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești.
Prin decizia nr. 2117 din 15 iulie
2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul
declarat de L.D. și K.D.M., în calitate de moștenitoare ale contestatoarei,
prin procurator S.G. și admițând apelul formulat de Primăria comunei Băltești, a
schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, instanța de control
judiciar a reținut în esență că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 din
Legea nr. 10/2001, întrucât suprafețele de teren în litigiu, cuprinzând toate
categoriile de folosință, au făcut obiectul legilor fondului funciar iar în
ceea ce privește construcțiile preluate în anul 1949 de la autorii
contestatoarei, acestea nu mai există în materialitatea lor, pe teren fiind
identificate doar trei construcții ușoare edificate între anii 1965-1970, din
cu totul alte materiale decât cele descrise în acțiune.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. L.D. și K.D.M.,
prin procurator S.G. care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și
9 C. proc. civ., susțin în esență că în mod greșit și prin eronata interpretare
a dispozițiilor legale în materie, s-a respins contestația, ignorându-se
caracterul de complinire al Legii nr. 10/2001, precum și faptul că terenul
solicitat se află în intravilanul localității.
De asemenea, se mai arată,
construcția veche expropriată în anul 1949, mai există și în prezent, sub acest
aspect concluziile expertizei fiind eronate.
Recursul se privește ca fondat,
urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Instanțele nu au administrat
suficiente probe și nu au lămurit toate împrejurările de fapt care ar fi fost
de natură să conducă la pronunțarea unei soluții judicioase în cauza dedusă
judecății.
Astfel, atât prin cuprinsul
notificării cât și al contestației formulată la 15 august 2003, persoana
îndreptățită a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a mai multor
suprafețe de teren, totalizând 71,5 ha, precum și a construcțiilor aflate pe
acestea, imobile care au fost preluate abuziv în proprietate de stat, de la
autorii săi, I.E. și I.T.
Din certificatul nr. 152 emis la 1
iulie 1996 de Arhivele Naționale, Direcția Județeană Prahova (f. 12, dosar
9498/2003 al Tribunalului Prahova) rezultă că într-adevăr T.I. figurează în
„tabloul de moșieri expropriați conform Decretului nr. 83 din 2 martie 1949” cu
o suprafață de 71,50 ha din care „conac” cu 0,50 ha teren aferent, fără a se specifica
însă suprafața totală a terenului intravilan supus exproprierii și dacă toate
suprafețele preluate în baza acestui act normativ se aflau pe raza comunei
Băltești, jud. Prahova.
De altfel, actul depus în copie este
ilizibil, ceea ce îngreunează interpretarea conținutului acestuia.
Nici expertizele efectuate în cauză,
care au tratat superficial obiectivele fixate de instanță, nu au fost de natură
să clarifice împrejurările particulare ale speței.
Astfel, expertiza tehnică în
construcții, efectuată doar în prezența pârâtei, reține că pe terenul în
litigiu nu s-au identificat decât trei construcții ușoare, posibil edificate în
jurul anilor 1970, din alte materiale decât cele precizate de contestatoare,
concluzii ce sunt contrazise de alte probe administrate în cauză și de planșele
foto depuse la dosar care confirmă susținerile acesteia referitoare la
existența în amplasamentul indicat, a unei construcții vechi, cu mai multe
încăperi, din cărămidă.
În ce privește expertiza tehnică
topografică, aceasta se mărginește să învedereze instanței că la Primăria
Băltești nu s-au găsit acte de preluare a imobilului, fără a face trimitere la
documentele în baza cărora și-a fundamentat concluziile referitoare la
suprafața de teren intravilan ce a aparținut defunctului T.I.
Ca atare, în rejudecare, în virtutea
caracterului devolutiv al apelului, instanța de trimitere va trebui să
aprofundeze probatoriul, să dispună efectuarea unor expertize complete, în
prezența ambelor părți și eventual a unei cercetări locale și să solicite relații
complete de la Direcția Județeană Prahova a Arhivelor Naționale, privind
modalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilelor ce au aparținut
autorilor contestatoarei, întinderea suprafeței situată în intravilan, din
totalul terenului expropriat și dacă această suprafață se situa pe raza
administrativă a aceleiași localități.
Nu în ultimul rând, în interpretarea
ansamblului probator, instanța trebuie să aibă în vedere ampla paletă de măsuri
reparatorii instituită prin dispozițiile Legii nr. 10/2001 și caracterul de
complinire al acesteia în raport cu alte acte normative cu caracter reparatoriu
din domeniul imobiliar, sens în care urmează a se stabili, dacă din suprafețele
de teren intravilan în legătură cu care s-au solicitat măsuri reparatorii,
unele au făcut obiectul legilor fondului funciar, în sensul că au fost efectiv
restituite persoanei îndreptățite.
Or, terenurile restituite la care
pârâta a făcut trimitere în întâmpinarea sa (f. 9 dosar fond) au alte categorii
de folosință, respectiv fond forestier și agricol și nu fac obiectul de
reglementare al Legii nr. 10/2001 (f. 22 și 24, dosar nr. 9498/2003 al
Tribunalului Prahova).
Așa fiind, recursul se va admite, cu consecința casării
deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare, instanței de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamantele L.D. și K.D.M. împotriva deciziei civile nr. 2117 din 15 iulie 2004
a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.