ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6361/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația înregistrată sub

nr. 5180 din 5 aprilie 2002 petentul A.G. a solicitat, în contradictoriu cu

intimata Primăria Municipiului Ploiești, anularea dispoziției nr. 332 din 4

martie 2002 prin care aceasta i-a respins cererea de restituire în natură a

suprafeței de 159 mp, teren situat în Ploiești, în condițiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea contestației petentul a

arătat că greșit intimata a considerat că dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu

sunt aplicabile în speță.

Tribunalul Ploiești, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 553 din 22 octombrie 2002 a respins contestația.

S-a reținut că petentul A.G. a

cumpărat prin act autentic, la data de 24 ianuarie 1983 construcția situată în

Ploiești; terenul aferent în suprafață de 76,50 mp, cotă indiviză din suprafața

totală de 158 mp, nu a constituit obiectul vânzării ci a trecut în proprietatea

statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

S-a precizat că ulterior, prin

Decretul fostului Consiliu de Stat al R.S.R. nr. 88/1986 imobilul a fost expropriat

în scopul realizării unui cartier de locuințe, scop realizat.

S-a considerat că dispozițiile Legii

nr. 10/2001 nu sunt aplicabile întrucât petentul nu a dobândit în proprietate

niciodată imobilul a cărui restituire în natură a solicitat-o.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2003 a respins ca nefondat

apelul declarat de contestator împotriva sentinței civile nr. 553 din 22

octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, secția civilă, cu motivarea că just

prima instanță a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 3 din 9 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, a

declarat recurs petentul A.G. solicitând casarea potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și susținând în esență, că greșit instanța de apel a considerat că

în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 întrucât cad sub

incidența acestui act normativ și terenurile trecute, în mod abuziv, în

patrimoniul statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Prin art. 1 din Legea nr. 10/2001

pentru imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989 s-a prevăzut restituirea, de regulă, în natură a acestora sau în cazurile

în care restituirea în natură nu este posibilă acordarea de măsuri reparatorii

prin echivalent.

Prin art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001

s-a stabilit că sunt îndreptățite, în înțelesul acestui act normativ la măsuri

reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în

mod abuziv a acestora.

În speță, A.G., prin contractul de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 24 ianuarie 1983 a dobândit numai dreptul

de proprietate asupra construcției situate în Ploiești, nu și asupra terenului

aferent care în temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea

statului.

Ca atare, corect instanța de apel a

reținut că petentul A.G., care nu a fost proprietar al terenului ce face

obiectul prezentei cauze la data preluării de către stat nu are calitatea de

persoană îndreptățită și nu poate beneficia de măsurile reparatorii stabilite

prin Legea nr. 10/2001.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul A.G. împotriva deciziei nr. 3 din 9 ianuarie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie

2004.