ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5953/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22 octombrie 2002, reclamanta M.A. a formulat contestația împotriva dispoziției nr. 6216 din 18 septembrie 2002 emisă de Primăria Municipiului Ploiești, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire a imobilului, teren în suprafață de 750 mp, situat în Ploiești, județul Prahova. Prin sentința civilă nr. 21 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta a solicitat restituirea unei suprafețe de teren al cărei regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr. 18/1991, nefiind deci incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, fără a motiva această opinie. De asemenea, apelanta a mai susținut că prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001 completează dispozițiile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, ceea ce dă dreptul celor cărora nu li s-au restituit terenurile în baza Legii nr. 18/1991, să poată apela la prevederile Legii nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 61 din 25 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul reclamantei. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că terenul în litigiu se află sub incidența Legii nr. 18/1991 și, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate face obiectul acestei din urmă legi.

S-a mai arătat în motivare că Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001 sunt legi speciale care prevăd o procedură diferită, obligatorie, regimul juridic al terenului neputând fi reglementat în același timp prin două legi cu norme procedurale diferite. Reclamanta a declarat recurs în termen legal, criticând soluția Curții de Apel Ploiești pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, recurenta susține că instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 10/2001 și nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul valabilității titlului statului de preluare a imobilului teren situat în Ploiești, județul Prahova. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Terenul în suprafață de 750 mp situat în Ploiești, care a făcut obiectul notificării adresate de reclamantă Primăriei municipiului Ploiești în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în proprietatea statului în baza dispozițiilor art. 30 din Legea 58/1974, ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4474 din 5 iunie 1979, încheiat între reclamantă (în calitate de vânzător) și numiții B.V. și B.S. Art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 republicată reglementează modalitatea de atribuire în proprietate a terenurilor aferente construcțiilor, preluate în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Susținerea reclamantei, care invocă dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 ce ar completa prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și care ar da dreptul celor cărora nu li s-au restituit terenurile în baza Legii fondului funciar să poată beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, nu poate fi reținută.

Dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 trebuie coroborate mai degrabă cu dispozițiile art. 8 din aceeași lege, care fac referire la terenuri pentru a căror restituire fie există legi speciale (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000), fie urmează să fie adoptate asemenea acte normative, situație în care se vor aplica în exclusivitate prevederile actelor normative respective. Așadar, reclamanta a avut posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietatea în baza Legii nr. 18/1991, lucru pe care de altfel l-a și făcut. Faptul că nu i s-a soluționat într-un mod favorabil această cerere, nu o îndreptățește să se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât regimul juridic al terenului în cauză nu este reglementat de prevederile acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta M.A. împotriva deciziei nr. 61 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.