ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5953/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Prahova la data de 22 octombrie 2002, reclamanta M.A. a formulat

contestația împotriva dispoziției nr. 6216 din 18 septembrie 2002 emisă de

Primăria Municipiului Ploiești, prin care i-a fost respinsă cererea de

restituire a imobilului, teren în suprafață de 750 mp, situat în Ploiești,

județul Prahova.

Prin sentința civilă nr. 21 din 10

ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei, cu motivarea că aceasta a solicitat restituirea unei suprafețe de

teren al cărei regim juridic este reglementat de Legea fondului funciar nr.

18/1991, nefiind deci incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul că în mod greșit instanța de fond a considerat că nu sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 10/2001, fără a motiva această opinie.

De asemenea, apelanta a mai susținut

că prevederile art. 6 din Legea nr. 10/2001 completează dispozițiile art. 36

alin. (5) din Legea nr. 18/1991, ceea ce dă dreptul celor cărora nu li s-au

restituit terenurile în baza Legii nr. 18/1991, să poată apela la prevederile

Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 61 din 25

martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondat apelul reclamantei.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a reținut că terenul în litigiu se află sub incidența Legii nr. 18/1991

și, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu poate

face obiectul acestei din urmă legi.

S-a mai arătat în motivare că Legea

nr. 18/1991 și Legea nr. 10/2001 sunt legi speciale care prevăd o procedură

diferită, obligatorie, regimul juridic al terenului neputând fi reglementat în

același timp prin două legi cu norme procedurale diferite.

Reclamanta a declarat recurs în

termen legal, criticând soluția Curții de Apel Ploiești pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În esență, recurenta susține că

instanța a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale

cuprinse în Legea nr. 10/2001 și nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul

valabilității titlului statului de preluare a imobilului teren situat în

Ploiești, județul Prahova.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Terenul în suprafață de 750 mp situat

în Ploiești, care a făcut obiectul notificării adresate de reclamantă Primăriei

municipiului Ploiești în baza Legii nr. 10/2001, a intrat în proprietatea

statului în baza dispozițiilor art. 30 din Legea 58/1974, ca urmare a

contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4474 din 5 iunie 1979,

încheiat între reclamantă (în calitate de vânzător) și numiții B.V. și B.S.

Art. 36 alin. (3) din Legea nr.

18/1991 republicată reglementează modalitatea de atribuire în proprietate a

terenurilor aferente construcțiilor, preluate în condițiile dispozițiilor art.

30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și

localităților urbane și rurale.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror

regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 republicată și prin Legea

nr. 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar

nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.

Susținerea reclamantei, care invocă

dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001 ce ar completa prevederile art. 36

alin. (5) din Legea nr. 18/1991 și care ar da dreptul celor cărora nu li s-au

restituit terenurile în baza Legii fondului funciar să poată beneficia de

prevederile Legii nr. 10/2001, nu poate fi reținută.

Dispozițiile art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 trebuie coroborate mai degrabă cu dispozițiile art. 8 din

aceeași lege, care fac referire la terenuri pentru a căror restituire fie

există legi speciale (Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000),

fie urmează să fie adoptate asemenea acte normative, situație în care se vor

aplica în exclusivitate prevederile actelor normative respective.

Așadar, reclamanta a avut

posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietatea în baza

Legii nr. 18/1991, lucru pe care de altfel l-a și făcut. Faptul că nu i s-a soluționat

într-un mod favorabil această cerere, nu o îndreptățește să se prevaleze de

dispozițiile Legii nr. 10/2001, întrucât regimul juridic al terenului în cauză

nu este reglementat de prevederile acesteia.

Pentru toate aceste considerente,

Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, având în vedere și

dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta M.A.

împotriva deciziei nr. 61 din 25 martie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția

civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.