ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2004

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul

Galați în data de 30 iulie 2001, completată la data de 31 august 2001

reclamanții I.N.S. ș.a., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. SA Galați, au

solicitat restituirea în natură a morii din comuna Foltești, precum și a două

construcții (casă de locuit și magazie) din incintă și a suprafeței de 7.212,23

mp teren aferentă, deținute de aceasta.

La 20 noiembrie 2001 reclamanții au

formulat a doua completare la acțiune prin care au solicitat restituirea doar a

suprafeței de 1 ha teren, precum și anularea titlului de proprietate obținut de

S.C. P. S.A .

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat, că imobilele a căror restituire în natură solicită, au fost

naționalizate abuziv în baza Legii nr. 119/1948 de la foștii proprietari –

părinții lor decedați N.I. și N.R. și respectiv N.A. și N. M. ai căror

moștenitori sunt. Că, urmare notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001

unității deținătoare, S.C. P. SA Galați, aceasta a emis decizia nr. 46 din 27

iunie 2001, prin care a refuzat restituirea în natură a morii, terenului

aferent în suprafață de 7.212,23 mp și a celor două clădiri din incintă, pe

motiv că acestea sunt în patrimoniul societății iar în ultimii ani  s-au

investit sume mari de bani pentru modernizarea și retehnologizarea morii. A mai

precizat deținătoarea în decizie că nu are posibilitatea să facă o ofertă de

restituire prin  echivalent.

Prin sentința civilă nr. 368 din 17

decembrie 2001, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca

nefondată, soluția fiind menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia nr. 45/A din 9 iulie 2002 ca urmare a respingerii  apelului

declarat de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au

reținut că reclamanții, urmând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001

finalizată prin respingerea cererii conform deciziei nr. 46 din 27 iunie 2001

emisă de  S.C. P.  S.A., s-au adresat tribunalului, pentru obligarea pârâtei la

restituirea în natură a imobilului în loc de a ataca menționata decizie pentru

obținerea ofertei de restituire prin echivalent.

Pe de altă parte s-a reținut, că întrucât

imobilul se află în patrimoniul S.C. P. S.A. Galați, unde pachetul majoritar de

acțiuni este deținut de Agenția pentru Privatizare și Administrarea

Participațiilor Statului (APAPS), reclamanții aveau deschisă calea unei acțiuni

pentru constatarea nulității actului de trecere a acestui imobil în patrimoniul

pârâtei în conformitate cu art.  46 din Legea nr. 10/2001, ceea ce aceștia nu

au făcut.

În final curtea de apel menținând sentința

apelată, a considerat că soluția pronunțată de tribunal este în concordanță cu

probele administrate, în raport de obiectul acțiunii cu care reclamanții au

investit instanța.

Reclamantul N.E. a declarat recurs

împotriva deciziei solicitând casarea acesteia pentru motivele prevăzute la

pct. 9 al art.  304 C. proc. civ.

A susținut în esență că în mod greșit

instanțele au considerat, că prin acțiune reclamanții ar fi solicitat

restituirea imobilului în natură, fără a avea în vedere decizia nr. 46/2001

emisă de pârâtă și a stărui pentru obținerea ofertei de restituire prin

echivalent corespunzătoare valorii imobilului și că, în speță ar fi aplicabile

prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat, decizia

pronunțată în apel fiind nelegală pentru motivele ce se vor arăta în

continuare.

Așa după cum rezultă din actele aflate la

dosar, prin notificarea formulată în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea  nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, I.S. în calitate de moștenitoare

legală (alături de N.E., N.V. și P.K.C. indicați în notificare ca având aceeași

calitate) a solicitat restituirea în natură a morii de la Foltești, a fabricii

de ulei, a construcțiilor și a  terenului aferent în suprafață de 7212,23 mp

naționalizate prin Legea nr. 119/1948 de la proprietarii decedați, părinții

acestora N.I. și N.A.

În notificare s-a estimat valoarea

imobilului (construcții și teren) la suma de 1.000.000.000 lei.

Urmare notificării înregistrate sub nr.

435 din 2 mai 2001 la persoana juridică deținătoare S.C. P. S.A. Galați,

aceasta a emis decizia nr. 46 din 27 iunie 2001 prin care a refuzat restituirea

în natură a morii, a  terenului aferent în suprafață de 7212,23 mp și a celor

două clădiri din incinta morii, pe motiv că sunt în patrimoniul societății și

în ultimii ani s-au învestit mari sume de bani pentru modernizare și

retehnologizare. Totodată a precizat că nu are posibilitatea să facă o ofertă

de restituire prin echivalent.

Față de refuzul de restituire în natură a

imobilului reclamanții s-au adresat Tribunalului Galați întemeindu-și acțiunea,

în drept, pe prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, deci au

atacat decizia emisă de pârâta deținătoare.

Potrivit art. 24  alin. (1) din lege

„Dacă restituirea în natură nu este aprobată, sau nu este posibilă, după caz,

deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie... să facă persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii

imobilului”.

Cu referire la aplicarea acestui text din

lege, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate

prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 prevăd la pct.24.1, că unității

deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură, sau pentru care nu

s-a aprobat restituirea în natură, îi revine obligația ca prin decizie,

dispoziție motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire în

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului respectiv.

La pct.24.2 din Norme se  prevede că, în

cazul în care persoana îndreptățită nu prezintă acte doveditoare care să

permită evaluarea măcar aproximativă a pretențiilor de restituire prin

echivalent, unitatea deținătoare va emite o ofertă de restituire prin

echivalent care va cuprinde o valoare estimată a imobilului (această valoare va

fi stabilită ad-hoc de comisia internă).

În raport de aceste prevederi legale

imperative, pârâta,  unitate deținătoare care nu a aprobat restituirea în

natură a imobilului, avea obligația să facă oferta de restituire în  echivalent

corespunzătoare valorii acestui imobil, dar nu a respectat această obligație.

Față de cele ce preced, se impune

admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de  curtea de apel cu

încălcarea prevederilor legale și reluarea judecății pentru completarea

probelor în vederea stabilirii valorii imobilului cu luarea în considerare a

dispozițiilor citate din Legea nr. 10/2001 și Normele aprobate prin H.G. nr.

498/2003.

Având în vedere caracterul devolutiv al

apelului cauza va fi trimisă Curții de Apel Galați pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul N.E.împotriva deciziei nr. 45/A din 9 iulie 2002 a Curții de Apel

Galați, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la

aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie

2004.