ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Galați în data de 30 iulie 2001, completată la data de 31 august 2001 reclamanții I.N.S. ș.a., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. SA Galați, au solicitat restituirea în natură a morii din comuna Foltești, precum și a două construcții (casă de locuit și magazie) din incintă și a suprafeței de 7.212,23 mp teren aferentă, deținute de aceasta. La 20 noiembrie 2001 reclamanții au formulat a doua completare la acțiune prin care au solicitat restituirea doar a suprafeței de 1 ha teren, precum și anularea titlului de proprietate obținut de S.C. P. S.A . În motivarea acțiunii reclamanții au arătat, că imobilele a căror restituire în natură solicită, au fost naționalizate abuziv în baza Legii nr. 119/1948 de la foștii proprietari – părinții lor decedați N.I.

și N.R. și respectiv N.A. și N. M. ai căror moștenitori sunt. Că, urmare notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001 unității deținătoare, S.C. P. SA Galați, aceasta a emis decizia nr. 46 din 27 iunie 2001, prin care a refuzat restituirea în natură a morii, terenului aferent în suprafață de 7.212,23 mp și a celor două clădiri din incintă, pe motiv că acestea sunt în patrimoniul societății iar în ultimii ani s-au investit sume mari de bani pentru modernizarea și retehnologizarea morii. A mai precizat deținătoarea în decizie că nu are posibilitatea să facă o ofertă de restituire prin echivalent. Prin sentința civilă nr. 368 din 17 decembrie 2001, Tribunalul Galați, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată, soluția fiind menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 45/A din 9 iulie 2002 ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut că reclamanții, urmând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 finalizată prin respingerea cererii conform deciziei nr. 46 din 27 iunie 2001 emisă de S.C. P. S.A., s-au adresat tribunalului, pentru obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului în loc de a ataca menționata decizie pentru obținerea ofertei de restituire prin echivalent. Pe de altă parte s-a reținut, că întrucât imobilul se află în patrimoniul S.C. P. S.A. Galați, unde pachetul majoritar de acțiuni este deținut de Agenția pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului (APAPS), reclamanții aveau deschisă calea unei acțiuni pentru constatarea nulității actului de trecere a acestui imobil în patrimoniul pârâtei în conformitate cu art. 46 din Legea nr. 10/2001, ceea ce aceștia nu au făcut.

În final curtea de apel menținând sentința apelată, a considerat că soluția pronunțată de tribunal este în concordanță cu probele administrate, în raport de obiectul acțiunii cu care reclamanții au investit instanța. Reclamantul N.E. a declarat recurs împotriva deciziei solicitând casarea acesteia pentru motivele prevăzute la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. A susținut în esență că în mod greșit instanțele au considerat, că prin acțiune reclamanții ar fi solicitat restituirea imobilului în natură, fără a avea în vedere decizia nr. 46/2001 emisă de pârâtă și a stărui pentru obținerea ofertei de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului și că, în speță ar fi aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este întemeiat, decizia pronunțată în apel fiind nelegală pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Așa după cum rezultă din actele aflate la dosar, prin notificarea formulată în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, I.S. în calitate de moștenitoare legală (alături de N.E., N.V. și P.K.C. indicați în notificare ca având aceeași calitate) a solicitat restituirea în natură a morii de la Foltești, a fabricii de ulei, a construcțiilor și a terenului aferent în suprafață de 7212,23 mp naționalizate prin Legea nr. 119/1948 de la proprietarii decedați, părinții acestora N.I.

și N.A. În notificare s-a estimat valoarea imobilului (construcții și teren) la suma de 1.000.000.000 lei. Urmare notificării înregistrate sub nr. 435 din 2 mai 2001 la persoana juridică deținătoare S.C. P. S.A. Galați, aceasta a emis decizia nr. 46 din 27 iunie 2001 prin care a refuzat restituirea în natură a morii, a terenului aferent în suprafață de 7212,23 mp și a celor două clădiri din incinta morii, pe motiv că sunt în patrimoniul societății și în ultimii ani s-au învestit mari sume de bani pentru modernizare și retehnologizare. Totodată a precizat că nu are posibilitatea să facă o ofertă de restituire prin echivalent. Față de refuzul de restituire în natură a imobilului reclamanții s-au adresat Tribunalului Galați întemeindu-și acțiunea, în drept, pe prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, deci au atacat decizia emisă de pârâta deținătoare.

Potrivit art. 24 alin. (1) din lege „Dacă restituirea în natură nu este aprobată, sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie... să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului”. Cu referire la aplicarea acestui text din lege, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498 din 18 aprilie 2003 prevăd la pct.24.1, că unității deținătoare a imobilului imposibil de restituit în natură, sau pentru care nu s-a aprobat restituirea în natură, îi revine obligația ca prin decizie, dispoziție motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului respectiv.

La pct.24.2 din Norme se prevede că, în cazul în care persoana îndreptățită nu prezintă acte doveditoare care să permită evaluarea măcar aproximativă a pretențiilor de restituire prin echivalent, unitatea deținătoare va emite o ofertă de restituire prin echivalent care va cuprinde o valoare estimată a imobilului (această valoare va fi stabilită ad-hoc de comisia internă). În raport de aceste prevederi legale imperative, pârâta, unitate deținătoare care nu a aprobat restituirea în natură a imobilului, avea obligația să facă oferta de restituire în echivalent corespunzătoare valorii acestui imobil, dar nu a respectat această obligație. Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunțate de curtea de apel cu încălcarea prevederilor legale și reluarea judecății pentru completarea probelor în vederea stabilirii valorii imobilului cu luarea în considerare a dispozițiilor citate din Legea nr. 10/2001 și Normele aprobate prin H.G.

nr. 498/2003. Având în vedere caracterul devolutiv al apelului cauza va fi trimisă Curții de Apel Galați pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul N.E.împotriva deciziei nr. 45/A din 9 iulie 2002 a Curții de Apel Galați, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.