ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Reclamantul P.D.D. a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei Bălești, județul Vrancea, SC P. SA Focșani și D.D., solicitând Tribunalului Vrancea, instanță pe rolul căreia cauza a fost înregistrată sub nr. 1508/C/2002, anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 243 din 23 ianuarie 1992 încheiat între ultimii doi pârâți cu privire la imobilul reprezentând clădirea morii Bălești și terenul aferent în suprafață de 1.689 mp și restituirea în natură a imobilului cu destinația de moară, cu terenul aferent de 3.398 mp, expropriat din patrimoniul tatălui său, D.V.P., în baza Decretului nr. 83/1949. SC P. SA a depus cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., cerând și introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant legal al statului.

Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința civilă nr. 4 din 7 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea în natură a suprafeței de 435 mp delimitată pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de ing. A.P. și a suprafeței de 315 mp, în indiviziune, delimitată prin aceeași schiță, suprafață ce reprezintă cale de acces. Au fost respinse ca neîntemeiate cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și cererea de chemare în garanție formulată de SC P. SA. Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelurilor declarate de reclamant și de pârâta D.G.F.P. Vrancea, potrivit deciziei civile nr. 1353 din 28 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 639/C/2004.

În esență, cu privire la primul capăt de cerere, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin care SC P. SA a înstrăinat pârâtului D.D. clădirea morii Bălești, instanțele au apreciat că nu există cauze care să afecteze valabilitatea actului juridic. Cererea de restituire în natură a fost admisă în limita suprafețelor de teren de 435 mp și respectiv de 315 mp, instanțele reținând conform probelor administrate că moara naționalizată a devenit nefuncțională (datorită uzurii în timp), motiv pentru care a fost demolată în anul 1972, astfel că în prezent clădirea revendicată (cumpărată în anul 1992 de pârâtul D.D.) nu mai este cea preluată de la fostul proprietar. Din raportul de expertiză, instanța de fond a reținut că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, parte din suprafața totală de 4.252 mp cât a deținut fostul proprietar.

Din suprafața totală mai fac parte și 1.313 mp, pe care sunt ridicate două clădiri, suprafața de 500 mp pe care se situează fostul centru de colectare lapte, precum și suprafața de 435 mp liberă de construcții, ce poate fi restituită în natură, conform art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei pronunțate în etapa procesuală a apelului a declarat recurs reclamantul P.D.D., criticând-o în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive: 1. În motivarea deciziei, instanța preia o apreciere eronată făcută greșit la fond, conform căreia din raportul de expertiză rezultă că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, din această suprafață făcând parte și 1.313 mp (...).

Concluziile expertului nu au fost în acest sens, suprafața de 1.313 mp fiind distinctă de cea de 1.689 mp și, în timp, au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare; contractul nr. 243/1992, a cărui anulare a fost solicitată, avea ca obiect „vânzarea suprafeței de 1.689 mp către D.D., iar suprafața de 1.313 mp a fost adjudecată la licitație de către SC C.P.D. SRL prin ordonanța de adjudecare nr. 7168/1998 de la SC P.M. SA Bălești. 2. Construcția a cărei restituire s-a cerut nu poate fi calificată ca „imobil nou” în sensul Legii nr. 10/2001, de vreme ce nici expertul nu a putut aprecia care este vechimea acesteia, iar la dosar nu au fost depuse autorizații de demolare și construire, calificarea imobilului ca unul nou doar pe baza declarațiilor martorilor nereprezentând o opinie suficientă.

Dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu au fost corect interpretate. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente, care vor suplini parțial motivarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare. 1. Prima critică vizează în realitate o greșeală materială constând în consemnarea greșită în cuprinsul deciziei recurate a considerentelor primei instanțe referitoare la situația de fapt a terenului preluat din patrimoniul autorului reclamantului.

Făcând trimitere la raportul de expertiză topometrică, tribunalul a reținut că terenul expropriat a fost de 4.252 mp, din care în prezent o suprafață de 1.689 mp este aferentă clădirii morii, pe o suprafață de 1.313 mp sunt edificate două clădiri, o altă suprafață de 500 mp este ocupată de un centru de colectare al laptelui, 435 mp sunt liberi și restituibili în natură iar 315 mp pot fi restituiți doar în indiviziune, fiind necesari asigurării accesului comun la parcelele astfel delimitate. Greșeala de consemnare menționată nu atrage incidența cazurilor de modificare în petitul cererii de recurs și nu este de natură să justifice soluția preconizată de recurent, în sensul restituirii în natură a loturilor în suprafață de 1.689 mp și respectiv de 1.313 mp.

Terenul în suprafață de 1.689 mp a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4035 din 11 noiembrie 1996 încheiat între pârâții SC P. SA și D.D. (fila 65 dosar tribunal) iar terenul în suprafață de 1.313 mp a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45 din 5 ianuarie 2001 încheiat între Primăria comunei Bălești (vânzătoare) și SC C.D. SRL (cumpărătoare), persoană juridică ce nu a fost parte în litigiu. Reclamantul nu a investit instanța de fond, prin cererea introductivă de chemare în judecată sau o eventuală cerere completatoare, cu solicitarea privind constatarea nulității absolute a vreunuia din cele două contracte de vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute de art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 46 în forma inițială a legii).

Restituirea în natură poate fi dispusă cu privire la imobilele evidențiate la data intrării în vigoare a legii speciale de reparații în patrimoniul „unităților deținătoare” astfel cum sunt definite în art. 21 alin. (1) din lege sau la imobilele care au revenit în patrimoniul unor astfel de persoane juridice urmare a admiterii acțiunilor întemeiate pe dispozițiile art. 45 din actul normativ, respectiv a constatării nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior intrării în vigoare a legii. Cu în prezenta cauză, suprafețele de teren solicitate de recurent au făcut obiectul unor acte juridice de înstrăinare ce nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în conformitate cu dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu pot fi restituite în natură.

2. Considerentele prezentate sunt valabile și cu privire la clădirea-moară, solicitată,- prin notificare și cererea de chemare în judecată, înstrăinată pârâtului D.D. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 243/1992. Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract de vânzare-cumpărare a fost respins, fără ca soluția adoptată de instanțele anterioare sub acest aspect să fie criticată în recurs în temeiul vreunuia din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Suplimentar, se constată că instanțele au reținut că actuala clădire a morii a fost edificată în anul 1972, după demolarea clădirii preluate de la autorul reclamantului.

Aprecierea instanțelor s-a întemeiat pe probele administrate în cauză, iar modul în care în cadrul căilor devolutive de atac au fost evaluate și interpretate probatoriile nu mai poate face obiectul analizei instanței de control judiciar în etapa procesuală a recursului, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct. 11 în mai vechea reglementare a art. 304 C. proc. civ. Pentru considerentele prezentate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.D. și continuat de moștenitorul acestuia I.P.D., împotriva deciziei nr. 1353 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2007.