ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.D.D. a chemat în

judecată pe pârâții Primăria comunei Bălești, județul Vrancea, SC P. SA Focșani

și D.D., solicitând Tribunalului Vrancea, instanță pe rolul căreia cauza a fost

înregistrată sub nr. 1508/C/2002, anularea contractului de vânzare-cumpărare

nr. 243 din 23 ianuarie 1992 încheiat între ultimii doi pârâți cu privire la

imobilul reprezentând clădirea morii Bălești și terenul aferent în suprafață de

1.689 mp și restituirea în natură a imobilului cu destinația de moară, cu

terenul aferent de 3.398 mp, expropriat din patrimoniul tatălui său, D.V.P., în

baza Decretului nr. 83/1949.

SC P. SA a depus cerere de chemare

în garanție a A.P.A.P.S., cerând și introducerea în cauză a Ministerului

Finanțelor Publice ca reprezentant legal al statului.

Tribunalul Vrancea, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 4 din 7 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea, a

dispus restituirea în natură a suprafeței de 435 mp delimitată pe schița anexă

la raportul de expertiză întocmit de ing. A.P. și a suprafeței de 315 mp, în

indiviziune, delimitată prin aceeași schiță, suprafață ce reprezintă cale de

acces.

Au fost respinse ca neîntemeiate

cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și cererea de chemare în

garanție formulată de SC P. SA.

Sentința a rămas definitivă prin

respingerea ca nefondat a apelurilor declarate de reclamant și de pârâta

D.G.F.P. Vrancea, potrivit deciziei civile nr. 1353 din 28 octombrie 2004

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 639/C/2004.

În esență, cu privire la primul

capăt de cerere, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin

care SC P. SA a înstrăinat pârâtului D.D. clădirea morii Bălești, instanțele au

apreciat că nu există cauze care să afecteze valabilitatea actului juridic.

Cererea de restituire în natură a

fost admisă în limita suprafețelor de teren de 435 mp și respectiv de 315 mp,

instanțele reținând conform probelor administrate că moara naționalizată a

devenit nefuncțională (datorită uzurii în timp), motiv pentru care a fost

demolată în anul 1972, astfel că în prezent clădirea revendicată (cumpărată în

anul 1992 de pârâtul D.D.) nu mai este cea preluată de la fostul proprietar.

Din raportul de expertiză, instanța

de fond a reținut că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, parte

din suprafața totală de 4.252 mp cât a deținut fostul proprietar. Din suprafața

totală mai fac parte și 1.313 mp, pe care sunt ridicate două clădiri, suprafața

de 500 mp pe care se situează fostul centru de colectare lapte, precum și

suprafața de 435 mp liberă de construcții, ce poate fi restituită în natură,

conform art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțate în

etapa procesuală a apelului a declarat recurs reclamantul P.D.D., criticând-o

în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive:

preia o apreciere eronată făcută greșit la fond, conform căreia din raportul de

expertiză rezultă că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, din

această suprafață făcând parte și 1.313 mp (...).

Concluziile expertului nu au fost în

acest sens, suprafața de 1.313 mp fiind distinctă de cea de 1.689 mp și, în

timp, au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare; contractul nr.

243/1992, a cărui anulare a fost solicitată, avea ca obiect „vânzarea

suprafeței de 1.689 mp către D.D., iar suprafața de 1.313 mp a fost adjudecată

la licitație de către SC C.P.D. SRL prin ordonanța de adjudecare nr. 7168/1998

de la SC P.M. SA Bălești.

s-a cerut nu poate fi calificată ca „imobil nou” în sensul Legii nr. 10/2001,

de vreme ce nici expertul nu a putut aprecia care este vechimea acesteia, iar

la dosar nu au fost depuse autorizații de demolare și construire, calificarea

imobilului ca unul nou doar pe baza declarațiilor martorilor nereprezentând o

opinie suficientă.

Dispozițiile art. 18 lit. c) din

Legea nr. 10/2001 nu au fost corect interpretate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele

considerente, care vor suplini parțial motivarea hotărârilor pronunțate de

instanțele anterioare.

realitate o greșeală materială constând în consemnarea greșită în cuprinsul

deciziei recurate a considerentelor primei instanțe referitoare la situația de

fapt a terenului preluat din patrimoniul autorului reclamantului.

Făcând trimitere la raportul de

expertiză topometrică, tribunalul a reținut că terenul expropriat a fost de

4.252 mp, din care în prezent o suprafață de 1.689 mp este aferentă clădirii

morii, pe o suprafață de 1.313 mp sunt edificate două clădiri, o altă suprafață

de 500 mp este ocupată de un centru de colectare al laptelui, 435 mp sunt liberi

și restituibili în natură iar 315 mp pot fi restituiți doar în indiviziune,

fiind necesari asigurării accesului comun la parcelele astfel delimitate.

Greșeala de consemnare menționată nu

atrage incidența cazurilor de modificare în petitul cererii de recurs și nu

este de natură să justifice soluția preconizată de recurent, în sensul

restituirii în natură a loturilor în suprafață de 1.689 mp și respectiv de

1.313 mp.

Terenul în suprafață de 1.689 mp a

făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4035 din

11 noiembrie 1996 încheiat între pârâții SC P. SA și D.D. (fila 65 dosar

tribunal) iar terenul în suprafață de 1.313 mp a făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45 din 5 ianuarie 2001 încheiat între

Primăria comunei Bălești (vânzătoare) și SC C.D. SRL (cumpărătoare), persoană

juridică ce nu a fost parte în litigiu.

Reclamantul nu a investit instanța

de fond, prin cererea introductivă de chemare în judecată sau o eventuală

cerere completatoare, cu solicitarea privind constatarea nulității absolute a

vreunuia din cele două contracte de vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute

de art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 46 în forma inițială a

legii).

Restituirea în natură poate fi

dispusă cu privire la imobilele evidențiate la data intrării în vigoare a legii

speciale de reparații în patrimoniul „unităților deținătoare” astfel cum sunt

definite în art. 21 alin. (1) din lege sau la imobilele care au revenit în

patrimoniul unor astfel de persoane juridice urmare a admiterii acțiunilor

întemeiate pe dispozițiile art. 45 din actul normativ, respectiv a constatării

nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior

intrării în vigoare a legii.

Cu în prezenta cauză, suprafețele de

teren solicitate de recurent au făcut obiectul unor acte juridice de

înstrăinare ce nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească irevocabilă,

în conformitate cu dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

republicată, nu pot fi restituite în natură.

valabile și cu privire la clădirea-moară, solicitată,- prin notificare și

cererea de chemare în judecată, înstrăinată pârâtului D.D. prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 243/1992. Capătul de cerere prin care reclamantul a

solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract de

vânzare-cumpărare a fost respins, fără ca soluția adoptată de instanțele

anterioare sub acest aspect să fie criticată în recurs în temeiul vreunuia din

cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Suplimentar, se constată că

instanțele au reținut că actuala clădire a morii a fost edificată în anul 1972,

după demolarea clădirii preluate de la autorul reclamantului.

Aprecierea instanțelor s-a întemeiat

pe probele administrate în cauză, iar modul în care în cadrul căilor devolutive

de atac au fost evaluate și interpretate probatoriile nu mai poate face

obiectul analizei instanței de control judiciar în etapa procesuală a

recursului, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct. 11 în mai vechea

reglementare a art. 304 C. proc. civ.

Pentru considerentele prezentate, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul P.D.D. și continuat de moștenitorul acestuia I.P.D., împotriva

deciziei nr. 1353 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

21 martie 2007.