ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2511/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor de la
dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.D.D. a chemat în
judecată pe pârâții Primăria comunei Bălești, județul Vrancea, SC P. SA Focșani
și D.D., solicitând Tribunalului Vrancea, instanță pe rolul căreia cauza a fost
înregistrată sub nr. 1508/C/2002, anularea contractului de vânzare-cumpărare
nr. 243 din 23 ianuarie 1992 încheiat între ultimii doi pârâți cu privire la
imobilul reprezentând clădirea morii Bălești și terenul aferent în suprafață de
1.689 mp și restituirea în natură a imobilului cu destinația de moară, cu
terenul aferent de 3.398 mp, expropriat din patrimoniul tatălui său, D.V.P., în
baza Decretului nr. 83/1949.
SC P. SA a depus cerere de chemare
în garanție a A.P.A.P.S., cerând și introducerea în cauză a Ministerului
Finanțelor Publice ca reprezentant legal al statului.
Tribunalul Vrancea, secția civilă,
prin sentința civilă nr. 4 din 7 ianuarie 2004, a admis în parte acțiunea, a
dispus restituirea în natură a suprafeței de 435 mp delimitată pe schița anexă
la raportul de expertiză întocmit de ing. A.P. și a suprafeței de 315 mp, în
indiviziune, delimitată prin aceeași schiță, suprafață ce reprezintă cale de
acces.
Au fost respinse ca neîntemeiate
cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și cererea de chemare în
garanție formulată de SC P. SA.
Sentința a rămas definitivă prin
respingerea ca nefondat a apelurilor declarate de reclamant și de pârâta
D.G.F.P. Vrancea, potrivit deciziei civile nr. 1353 din 28 octombrie 2004
pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, în dosarul nr. 639/C/2004.
În esență, cu privire la primul
capăt de cerere, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, prin
care SC P. SA a înstrăinat pârâtului D.D. clădirea morii Bălești, instanțele au
apreciat că nu există cauze care să afecteze valabilitatea actului juridic.
Cererea de restituire în natură a
fost admisă în limita suprafețelor de teren de 435 mp și respectiv de 315 mp,
instanțele reținând conform probelor administrate că moara naționalizată a
devenit nefuncțională (datorită uzurii în timp), motiv pentru care a fost
demolată în anul 1972, astfel că în prezent clădirea revendicată (cumpărată în
anul 1992 de pârâtul D.D.) nu mai este cea preluată de la fostul proprietar.
Din raportul de expertiză, instanța
de fond a reținut că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, parte
din suprafața totală de 4.252 mp cât a deținut fostul proprietar. Din suprafața
totală mai fac parte și 1.313 mp, pe care sunt ridicate două clădiri, suprafața
de 500 mp pe care se situează fostul centru de colectare lapte, precum și
suprafața de 435 mp liberă de construcții, ce poate fi restituită în natură,
conform art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei pronunțate în
etapa procesuală a apelului a declarat recurs reclamantul P.D.D., criticând-o
în raport cu cazurile de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., pentru următoarele motive:
În motivarea deciziei, instanța
preia o apreciere eronată făcută greșit la fond, conform căreia din raportul de
expertiză rezultă că suprafața de teren aferentă morii este de 1.689 mp, din
această suprafață făcând parte și 1.313 mp (...).
Concluziile expertului nu au fost în
acest sens, suprafața de 1.313 mp fiind distinctă de cea de 1.689 mp și, în
timp, au fost încheiate două contracte de vânzare-cumpărare; contractul nr.
243/1992, a cărui anulare a fost solicitată, avea ca obiect „vânzarea
suprafeței de 1.689 mp către D.D., iar suprafața de 1.313 mp a fost adjudecată
la licitație de către SC C.P.D. SRL prin ordonanța de adjudecare nr. 7168/1998
de la SC P.M. SA Bălești.
Construcția a cărei restituire
s-a cerut nu poate fi calificată ca „imobil nou” în sensul Legii nr. 10/2001,
de vreme ce nici expertul nu a putut aprecia care este vechimea acesteia, iar
la dosar nu au fost depuse autorizații de demolare și construire, calificarea
imobilului ca unul nou doar pe baza declarațiilor martorilor nereprezentând o
opinie suficientă.
Dispozițiile art. 18 lit. c) din
Legea nr. 10/2001 nu au fost corect interpretate.
Analizând actele și lucrările
dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele
considerente, care vor suplini parțial motivarea hotărârilor pronunțate de
instanțele anterioare.
Prima critică vizează în
realitate o greșeală materială constând în consemnarea greșită în cuprinsul
deciziei recurate a considerentelor primei instanțe referitoare la situația de
fapt a terenului preluat din patrimoniul autorului reclamantului.
Făcând trimitere la raportul de
expertiză topometrică, tribunalul a reținut că terenul expropriat a fost de
4.252 mp, din care în prezent o suprafață de 1.689 mp este aferentă clădirii
morii, pe o suprafață de 1.313 mp sunt edificate două clădiri, o altă suprafață
de 500 mp este ocupată de un centru de colectare al laptelui, 435 mp sunt liberi
și restituibili în natură iar 315 mp pot fi restituiți doar în indiviziune,
fiind necesari asigurării accesului comun la parcelele astfel delimitate.
Greșeala de consemnare menționată nu
atrage incidența cazurilor de modificare în petitul cererii de recurs și nu
este de natură să justifice soluția preconizată de recurent, în sensul
restituirii în natură a loturilor în suprafață de 1.689 mp și respectiv de
1.313 mp.
Terenul în suprafață de 1.689 mp a
făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4035 din
11 noiembrie 1996 încheiat între pârâții SC P. SA și D.D. (fila 65 dosar
tribunal) iar terenul în suprafață de 1.313 mp a făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 45 din 5 ianuarie 2001 încheiat între
Primăria comunei Bălești (vânzătoare) și SC C.D. SRL (cumpărătoare), persoană
juridică ce nu a fost parte în litigiu.
Reclamantul nu a investit instanța
de fond, prin cererea introductivă de chemare în judecată sau o eventuală
cerere completatoare, cu solicitarea privind constatarea nulității absolute a
vreunuia din cele două contracte de vânzare-cumpărare, în condițiile prevăzute
de art. 45 din Legea nr. 10/2001, republicată (art. 46 în forma inițială a
legii).
Restituirea în natură poate fi
dispusă cu privire la imobilele evidențiate la data intrării în vigoare a legii
speciale de reparații în patrimoniul „unităților deținătoare” astfel cum sunt
definite în art. 21 alin. (1) din lege sau la imobilele care au revenit în
patrimoniul unor astfel de persoane juridice urmare a admiterii acțiunilor
întemeiate pe dispozițiile art. 45 din actul normativ, respectiv a constatării
nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare încheiate anterior
intrării în vigoare a legii.
Cu în prezenta cauză, suprafețele de
teren solicitate de recurent au făcut obiectul unor acte juridice de
înstrăinare ce nu au fost desființate prin hotărâre judecătorească irevocabilă,
în conformitate cu dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001,
republicată, nu pot fi restituite în natură.
Considerentele prezentate sunt
valabile și cu privire la clădirea-moară, solicitată,- prin notificare și
cererea de chemare în judecată, înstrăinată pârâtului D.D. prin contractul de
vânzare-cumpărare nr. 243/1992. Capătul de cerere prin care reclamantul a
solicitat constatarea nulității absolute a acestui contract de
vânzare-cumpărare a fost respins, fără ca soluția adoptată de instanțele
anterioare sub acest aspect să fie criticată în recurs în temeiul vreunuia din
cazurile de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Suplimentar, se constată că
instanțele au reținut că actuala clădire a morii a fost edificată în anul 1972,
după demolarea clădirii preluate de la autorul reclamantului.
Aprecierea instanțelor s-a întemeiat
pe probele administrate în cauză, iar modul în care în cadrul căilor devolutive
de atac au fost evaluate și interpretate probatoriile nu mai poate face
obiectul analizei instanței de control judiciar în etapa procesuală a
recursului, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct. 11 în mai vechea
reglementare a art. 304 C. proc. civ.
Pentru considerentele prezentate, în
baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează să fie
respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de
reclamantul P.D.D. și continuat de moștenitorul acestuia I.P.D., împotriva
deciziei nr. 1353 din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
21 martie 2007.