ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2650/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 mai

2001, la Tribunalul Vrancea, reclamantul C.L.A. a chemat în judecată pe pârâții

SC P. SA Focșani și A.D.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată,

să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534

din 6 noiembrie 1992 și a procesului verbal nr. 508 din 25 iunie 1993 prin care

pârâta SC P. SA Focșani a vândut lui A.D.M. clădirea Moara Tîmboiești și

terenul aferent în suprafață de 1390 mp. Prin acțiune reclamantul a cerut și

restituirea în natură a morii și terenului menționate.

În cuprinsul acțiunii reclamantul a

arătat, în esență, că este unicul moștenitor al lui C.N., fostul proprietar al

morii și terenului, bunuri care au fost preluate de stat, în mod abuziv, prin

decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Rm.

Sărat.

Reclamantul și-a întemeiat acțiunea

pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale Legii nr. 10/2001.

La 22 noiembrie 2001, reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 11 din

10 aprilie 2001 prin care pârâta SC P. SA Focșani a respins notificarea

reclamantului care ceruse restituirea în natură a imobilelor.

Soluționând litigiul în primă

instanță, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 15 din 24 ianuarie 2002,

a admis acțiunea formulată de reclamant și în consecință:

- a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și a procesului verbal nr.

508/1993 încheiate între pârâți;

- a anulat decizia nr. 11 din 10

aprilie 2001 emisă de pârâta SC P. SA Focșani;

- a restituit reclamantului clădirea

moara Tîmboiești și terenul aferent în suprafață de 1390 mp.

Prin

aceeași sentință, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de

pârâta SC P. SA Focșani cu privire la lipsa calității procesuale pasive și la

necompetența instanței. De asemenea, instanța a respins cererea formulată de

pârâta SC P. SA Focșani pentru chemarea în garanție a A.P.A.P.S. București,

precum și excepția prematurității acțiunii invocată de chemata în garanție.

Într-un

alt dosar, conexat ulterior, Judecătoria Focșani a pronunțat sentința civilă

nr. 3972 din 3 noiembrie 2003, prin care a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.L.A. împotriva acelorași pârâți și a constatat nulitatea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și a procesului verbal nr.

508/1993 încheiate între pârâți. Prin aceeași sentință, judecătoria a respins

cererea pentru chemarea în garanție a A.P.A.P.S. București și a Ministerului

Finanțelor Publice.

Curtea

de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004, a

respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții SC P. SA Focșani și A.D.M. împotriva

sentințelor civile nr. 15 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr.

3972 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Focșani.

În

considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel s-a arătat, în esență,

că imobilul constând în clădirea morii și terenul aferent a fost preluat de

stat în mod abuziv, astfel încât moștenitorul fostului proprietar este

îndreptățit, în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în

restituirea în natură, iar, pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare

nr. 1534/1992 și procesul verbal nr. 508/1993 au fost încheiate de pârâți cu

rea credință, deci cauza ilicită conduce la nulitatea absolută a celor două

acte.

Împotriva

deciziei nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă,

au declarat recurs pârâții SC P. SA Focșani și A.D.M.

Prima

pârâtă a susținut că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece:

-

contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și procesul-verbal nr. 508/1993

au fost încheiate cu bună credință;

- pârâta a devenit societate cu

capital integral privat;

-

trebuia admisă cererea de chemare în garanție a Statului Român și trebuia

introdusă în cauză SC M. SA Focșani, care, în urma divizării, a preluat acțiuni

de la SC P. SA Focșani.

Cel

de al doilea pârât, A.D.M., a susținut, de asemenea, prin recursul declarat, că

decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

pentru următoarele motive:

-

nu era admisibil capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare și a procesului verbal câtă vreme reclamantul

nu a cerut anularea actelor de preluare în patrimoniul societății vânzătoare a

activelor vândute;

-

nu putea fi reținută reaua credință a părților la încheierea actelor în

condițiile în care vânzarea clădirii s-a făcut prin licitație publică și în

condițiile în care a fost respinsă o acțiune anterioară a reclamantului pentru

revendicarea imobilului;

-

reclamantul nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută prin Legea

nr. 10/2001.

Recursurile

declarate nu sunt întemeiate.

Imobilul

aflat în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantului (fila 104) și a

fost preluat de stat prin decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului

Sfat Popular al Raionului Rm. Sărat, adică printr-un act de dispoziție al

organului local al puterii de stat. În sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001,

această preluare este considerată ca fiind făcută în mod abuziv.

Încă

din anul 1991, tatăl reclamantului și apoi reclamantul au început demersurile

pentru restituirea morii și terenului aferent. Astfel, a fost sesizată

Judecătoria Focșani cu o acțiune în revendicare, pârâtă fiind SC P. SA Focșani

(filele 21-24).

Tatăl

reclamantului a notificat pârâta SC P. SA Focșani la 16 ianuarie 1992 să

sisteze orice demersuri pentru înstrăinarea imobilului până la soluționarea

irevocabilă a litigiului (fila 110).

Așa

cum au declarat moștenitorii N.B.I.T. și M.A.L.A., a fost atenționat și pârâtul

A.D.M. să nu participe la licitația preconizată pentru înstrăinarea morii.

Chiar pârâtul A.D.M. a recunoscut, la interogatoriu, că a vorbit cu tatăl

reclamantului despre preconizata licitație.

Mai

mult, Prefectura Județului Vrancea a comunicat SC P. SA Focșani, la 16

decembrie 1991, că moara Tâmboiești nu poate fi înstrăinată decât după o

perfectă clarificare juridică asupra proprietății, pentru evitarea eventualelor

litigii civile cu foștii proprietari și după clarificarea situației juridice a

terenurilor aferente (fila 95). În loc să respecte dispozițiile legale, SC P.

SA a comunicat Prefecturii județului Vrancea că își asumă întreaga răspundere

în condițiile în care ar apărea o revendicare a morii (fila 96).

Procesul

în care a fost revendicat, imobilul aflat, în prezent, în litigiu, a fost

soluționat irevocabil abia la 9 iunie 1994.

În

pofida notificărilor adresate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534

din 6 noiembrie 1992, pârâta SC P. SA Focșani a vândut pârâtului A.M. clădirea

morii, iar, la 25 iunie 1993, pârâții au încheiat procesul-verbal și cu privire

la terenul aferent în suprafață de 1390 mp (filele 25-26). În atari condiții,

pârâții nu au acționat cu bună credință și nu se pot apăra că a avut o cauză

licită convenția ce au încheiat-o.

Una

din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este, potrivit art.

948 C. civ., existența unei cauze licite.

Conform

art. 966 C. civ., obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau

nelicită nu poate avea nici un efect.

Legea

nr. 10/2001 a prevăzut, de asemenea, prin art. 46, că actele juridice de

înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de

nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu

bună-credință.

Cum,

în litigiul dedus judecății, pârâții nu au încheiat actele cu bună credință,

instanța de apel a hotărât, corect, că sunt lovite de nulitate absolută actele

de înstrăinare a construcției și terenului.

Împrejurarea

că, ulterior încheierii actelor lovite de nulitate absolută, pârâta SC P. SA

Focșani s-a privatizat integral nu are nici o relevanță juridică în cauză,

imobilul preluat abuziv urmând a fi restituit, în natură, persoanei

îndreptățite. Pe cale de consecință, nu existau temeiuri juridice care să

îndreptățească instanța să admită cererea de chemare în garanție a Statului

Român ori să dispună introducerea în cauză a SC M. SA Focșani.

Recurentul

A.D.M. a mai susținut că acțiunea reclamantului trebuia respinsă deoarece

printr-o hotărâre judecătorească anterioară a fost respinsă acțiunea în

revendicare formulată de tatăl reclamantului și continuată, după decesul

acestuia, de către reclamant. Această susținere nu este întemeiată, deoarece

prin sentința civilă nr. 1466 din 10 martie 1992 a Judecătoriei Focșani, devenită

irevocabilă la 9 iunie 1994, nu a fost soluționat fondul litigiului ci acțiunea

în revendicare a fost respinsă cu motivarea că, la acea dată, nu fusese încă

adoptat un act normativ care să reglementeze situația juridică a imobilelor

preluate de stat. Ca atare, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat.

Procedura

prealabilă reglementată prin Legea nr. 10/2001 a fost respectată, reclamantul

adresând notificări prin care a cerut restituirea în natură a imobilului

(filele 29-32), notificare respinsă prin decizia nr. 11 din 10 aprilie 2001 a SC

P. SA Focșani (fila 34).

Contrar

susținerilor recurentului A.D.M., acțiunea introdusă de reclamant de a se

constata nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare este admisibilă

câtă vreme reclamantul a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri

reparatorii constând în restituirea imobilului în natură.

Decizia

instanței de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001,

recursurile declarate urmează să fie respinse.

Recurenții

căzând în pretenții urmează să fie obligați, în baza art. 274 C. proc. civ., la

cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat către intimatul

reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de pârâții SC P. SA și A.D.M. împotriva deciziei civile nr. 1426/A

din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurenții la plata sumei de

1000 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant C.L.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2006.