ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2650/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 mai 2001, la Tribunalul Vrancea, reclamantul C.L.A. a chemat în judecată pe pârâții SC P. SA Focșani și A.D.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534 din 6 noiembrie 1992 și a procesului verbal nr. 508 din 25 iunie 1993 prin care pârâta SC P. SA Focșani a vândut lui A.D.M. clădirea Moara Tîmboiești și terenul aferent în suprafață de 1390 mp. Prin acțiune reclamantul a cerut și restituirea în natură a morii și terenului menționate. În cuprinsul acțiunii reclamantul a arătat, în esență, că este unicul moștenitor al lui C.N., fostul proprietar al morii și terenului, bunuri care au fost preluate de stat, în mod abuziv, prin decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Rm.

Sărat. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale Legii nr. 10/2001. La 22 noiembrie 2001, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei nr. 11 din 10 aprilie 2001 prin care pârâta SC P. SA Focșani a respins notificarea reclamantului care ceruse restituirea în natură a imobilelor. Soluționând litigiul în primă instanță, Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 15 din 24 ianuarie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamant și în consecință: - a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și a procesului verbal nr. 508/1993 încheiate între pârâți; - a anulat decizia nr. 11 din 10 aprilie 2001 emisă de pârâta SC P. SA Focșani; - a restituit reclamantului clădirea moara Tîmboiești și terenul aferent în suprafață de 1390 mp.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta SC P. SA Focșani cu privire la lipsa calității procesuale pasive și la necompetența instanței. De asemenea, instanța a respins cererea formulată de pârâta SC P. SA Focșani pentru chemarea în garanție a A.P.A.P.S. București, precum și excepția prematurității acțiunii invocată de chemata în garanție. Într-un alt dosar, conexat ulterior, Judecătoria Focșani a pronunțat sentința civilă nr. 3972 din 3 noiembrie 2003, prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul C.L.A. împotriva acelorași pârâți și a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și a procesului verbal nr. 508/1993 încheiate între pârâți.

Prin aceeași sentință, judecătoria a respins cererea pentru chemarea în garanție a A.P.A.P.S. București și a Ministerului Finanțelor Publice. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții SC P. SA Focșani și A.D.M. împotriva sentințelor civile nr. 15 din 24 ianuarie 2002 a Tribunalului Vrancea și nr. 3972 din 3 noiembrie 2003 a Judecătoriei Focșani.

În considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel s-a arătat, în esență, că imobilul constând în clădirea morii și terenul aferent a fost preluat de stat în mod abuziv, astfel încât moștenitorul fostului proprietar este îndreptățit, în temeiul Legii nr. 10/2001, la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, iar, pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și procesul verbal nr. 508/1993 au fost încheiate de pârâți cu rea credință, deci cauza ilicită conduce la nulitatea absolută a celor două acte. Împotriva deciziei nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, au declarat recurs pârâții SC P. SA Focșani și A.D.M.

Prima pârâtă a susținut că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001 deoarece: - contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534/1992 și procesul-verbal nr. 508/1993 au fost încheiate cu bună credință; - pârâta a devenit societate cu capital integral privat; - trebuia admisă cererea de chemare în garanție a Statului Român și trebuia introdusă în cauză SC M. SA Focșani, care, în urma divizării, a preluat acțiuni de la SC P. SA Focșani.

Cel de al doilea pârât, A.D.M., a susținut, de asemenea, prin recursul declarat, că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele motive: - nu era admisibil capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și a procesului verbal câtă vreme reclamantul nu a cerut anularea actelor de preluare în patrimoniul societății vânzătoare a activelor vândute; - nu putea fi reținută reaua credință a părților la încheierea actelor în condițiile în care vânzarea clădirii s-a făcut prin licitație publică și în condițiile în care a fost respinsă o acțiune anterioară a reclamantului pentru revendicarea imobilului; - reclamantul nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută prin Legea nr. 10/2001.

Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Imobilul aflat în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantului (fila 104) și a fost preluat de stat prin decizia nr. 5387 din 16 februarie 1951 a fostului Sfat Popular al Raionului Rm. Sărat, adică printr-un act de dispoziție al organului local al puterii de stat. În sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, această preluare este considerată ca fiind făcută în mod abuziv. Încă din anul 1991, tatăl reclamantului și apoi reclamantul au început demersurile pentru restituirea morii și terenului aferent. Astfel, a fost sesizată Judecătoria Focșani cu o acțiune în revendicare, pârâtă fiind SC P. SA Focșani (filele 21-24). Tatăl reclamantului a notificat pârâta SC P. SA Focșani la 16 ianuarie 1992 să sisteze orice demersuri pentru înstrăinarea imobilului până la soluționarea irevocabilă a litigiului (fila 110). Așa cum au declarat moștenitorii N.B.I.T.

și M.A.L.A., a fost atenționat și pârâtul A.D.M. să nu participe la licitația preconizată pentru înstrăinarea morii. Chiar pârâtul A.D.M. a recunoscut, la interogatoriu, că a vorbit cu tatăl reclamantului despre preconizata licitație.

Mai mult, Prefectura Județului Vrancea a comunicat SC P. SA Focșani, la 16 decembrie 1991, că moara Tâmboiești nu poate fi înstrăinată decât după o perfectă clarificare juridică asupra proprietății, pentru evitarea eventualelor litigii civile cu foștii proprietari și după clarificarea situației juridice a terenurilor aferente (fila 95). În loc să respecte dispozițiile legale, SC P. SA a comunicat Prefecturii județului Vrancea că își asumă întreaga răspundere în condițiile în care ar apărea o revendicare a morii (fila 96). Procesul în care a fost revendicat, imobilul aflat, în prezent, în litigiu, a fost soluționat irevocabil abia la 9 iunie 1994. În pofida notificărilor adresate, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1534 din 6 noiembrie 1992, pârâta SC P. SA Focșani a vândut pârâtului A.M.

clădirea morii, iar, la 25 iunie 1993, pârâții au încheiat procesul-verbal și cu privire la terenul aferent în suprafață de 1390 mp (filele 25-26). În atari condiții, pârâții nu au acționat cu bună credință și nu se pot apăra că a avut o cauză licită convenția ce au încheiat-o. Una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții este, potrivit art. 948 C. civ., existența unei cauze licite. Conform art. 966 C. civ., obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. Legea nr. 10/2001 a prevăzut, de asemenea, prin art. 46, că actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credință.

Cum, în litigiul dedus judecății, pârâții nu au încheiat actele cu bună credință, instanța de apel a hotărât, corect, că sunt lovite de nulitate absolută actele de înstrăinare a construcției și terenului. Împrejurarea că, ulterior încheierii actelor lovite de nulitate absolută, pârâta SC P. SA Focșani s-a privatizat integral nu are nici o relevanță juridică în cauză, imobilul preluat abuziv urmând a fi restituit, în natură, persoanei îndreptățite. Pe cale de consecință, nu existau temeiuri juridice care să îndreptățească instanța să admită cererea de chemare în garanție a Statului Român ori să dispună introducerea în cauză a SC M. SA Focșani. Recurentul A.D.M. a mai susținut că acțiunea reclamantului trebuia respinsă deoarece printr-o hotărâre judecătorească anterioară a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de tatăl reclamantului și continuată, după decesul acestuia, de către reclamant.

Această susținere nu este întemeiată, deoarece prin sentința civilă nr. 1466 din 10 martie 1992 a Judecătoriei Focșani, devenită irevocabilă la 9 iunie 1994, nu a fost soluționat fondul litigiului ci acțiunea în revendicare a fost respinsă cu motivarea că, la acea dată, nu fusese încă adoptat un act normativ care să reglementeze situația juridică a imobilelor preluate de stat. Ca atare, în cauză, nu există autoritate de lucru judecat.

Procedura prealabilă reglementată prin Legea nr. 10/2001 a fost respectată, reclamantul adresând notificări prin care a cerut restituirea în natură a imobilului (filele 29-32), notificare respinsă prin decizia nr. 11 din 10 aprilie 2001 a SC P. SA Focșani (fila 34). Contrar susținerilor recurentului A.D.M., acțiunea introdusă de reclamant de a se constata nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare este admisibilă câtă vreme reclamantul a cerut, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii constând în restituirea imobilului în natură. Decizia instanței de apel fiind pronunțată cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001, recursurile declarate urmează să fie respinse. Recurenții căzând în pretenții urmează să fie obligați, în baza art. 274 C. proc.

civ., la cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat către intimatul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâții SC P. SA și A.D.M. împotriva deciziei civile nr. 1426/A din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Galați. Obligă recurenții la plata sumei de 1000 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimatul-reclamant C.L.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2006.