ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2998/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2998/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față ;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Prahova la 1 noiembrie 2001, reclamanții S.V.I. și G.O. au chemat în
judecată pe pârâții SC I.M. SA Prahova, A.P.A.P.S., Direcția Teritorială
Ploiești și Consiliul Județean Prahova, solicitând obligarea acestora la
restituirea în natură a imobilului compus din construcție, fostă moară
țărănească, cu terenul aferent de 830 mp, situat în Sinaia, județul Prahova.
Intimata SC I.M. SA Prahova a
formulat cerere de chemare în garanție a A.P.A.P.S., arătând că imobilul se
află în proprietatea sa, societatea fiind integral privatizată, astfel că
restituirea în natură ar prejudicia-o prin diminuarea capitalului social.
A.P.A.P.S. a invocat excepția lipsei
calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu mai are calitatea de
acționar la SC I.M. SA prin vânzarea acțiunilor către aceasta.
Tribunalul Prahova prin sentința
civilă 1047 din 17 octombrie 2003 a respins excepția lipsei calității
procesuale pasive a intimatei A.P.A.P.S. București și a admis în parte acțiunea
formulată de reclamanți, constatând că aceștia au dreptul la despăgubiri numai
în ceea ce privește moara țărănească situată în Sinaia, județul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului solicitat, imobilul
în litigiu fiind preluat de la autorii acestora în baza unui titlu valabil, în
cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 27 alin. (1) pct. 1 din Legea nr.
10/2001.
În ceea ce privește suprafața de
teren de 830 mp, instanța de fond a reținut că aceasta face parte în prezent
din domeniul public al statului, fiind proprietatea intimatei Consiliul Local
Sinaia.
Împotriva sentinței menționate au
declarat apel reclamanții și pârâta SC I.M. SA Prahova, precum și A.P.A.P.S.
În apelul lor reclamanții au
susținut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât naționalizarea
bunului de la autorii lor s-a făcut fără respectarea Legii nr. 119/1948, care
impunea ca morile să fie prevăzute cu valț dublu și capacitate de măciniș de
minim 1 vagon la 24 ore, condiții pe care moara a cărei restituire o solicită,
nu le îndeplinea.
S-a susținut că, potrivit art. 20.7
din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, obligația de
restituire în natură subzistă și în cazul în care cota minoritară de capital
deținută de stat sau de altă instituție publică acoperă valoarea imobilului
notificat.
În apelul său, SC I.M. SA a susținut
că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate și a dispus, în mod
eronat, obligarea sa la despăgubiri către contestatori, atâta timp cât această
societate este privatizată integral (cu respectarea dispozițiilor Legii nr.
99/1999). S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr.
10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent sunt acordate de către
autoritatea implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S.
Apelanta pârâtă a arătat că trebuiau
avute în vedere îmbunătățirile efectuate în perioada anilor 1990-2000, care ar
conduce la o îmbogățire fără justă cauză dacă imobilul ar fi restituit în
natură.
Apelanta A.P.A.P.S. a criticat
sentința pentru greșita apreciere în sensul că imobilul a fost preluat cu titlu
valabil, întrucât nu au fost respectate prevederile Legii nr. 119/1948,
situație în care erau aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
S-a susținut că imobilul trebuia
restituit în natură, întrucât A.P.A.P.S. mai deține la SC I.M. SA 13,7362% din
capitalul social și în aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 20,
care consacră principiul restituirii în natură a imobilelor terenuri și
construcții preluate cu titlu sau fără titlu valabil și indiferent de
destinația lor concretă, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,
continuă să fie deținute de o persoană juridică de stat sau aparținând autorităților
administrației publice centrale sau locale, de o organizație cooperatistă sau
de orice altă persoană juridică de drept privat.
Curtea de Apel Ploiești, secția
civilă, prin decizia nr. 265 din 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de
A.P.A.P.S. în sensul că a respins acțiunea reclamanților față de aceasta.
S-a admis apelul reclamanților și
s-a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că s-a admis acțiunea și s-a
anulat decizia nr. 899/2001 emisă de S.C. I.M. Prahova SA, dispunându-se restituirea
în natură a imobilului compus din construcție, moară țărănească și terenul
aferent acesteia în suprafață de 830 mp, situate în Sinaia.
S-a respins apelul declarat de SC
I.M. SA Prahova împotriva aceleiași sentințe.
Prin considerentele deciziei, instanța
de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20.1 și art.
20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cote
deținută de stat la adoptarea legii, din capitalul social al S.C. I.M. Prahova
SA, fiind mai mare decât valoarea imobilului a cărui restituire s-a solicitat.
S-a apreciat că preluarea imobilului
de la foștii proprietari, autori ai reclamanților, s-a făcut fără respectarea
art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, deci fără titlu valabil și, ca atare se
impune restituirea în natură a morii.
În ceea ce privește terenul
solicitat s-a reținut că nu s-a dovedit apartenența acestuia la domeniul public
și, pe cale de consecință, acesta poate fi retrocedat reclamanților, nefiind
afectat de detalii de sistematizare sau alte construcții.
Având în vedere că s-a dispus
restituirea în natură a imobilului, s-a admis apelul A.P.A.P.S. cu consecința
respingerii acțiunii față de aceasta.
În ceea ce privește apelul declarat
de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, s-a reținut că acesta urmează a fi respins
pentru aceleași considerente expuse în analiza celorlalte apeluri.
Împotriva deciziei menționate au
declarat recurs pârâtele Consiliul Județean Prahova la 7 aprilie 2005 și S.C.
I.M. Prahova S.A. la 12 aprilie 2005.
Prin recursul său, Consiliul
Județean Prahova a criticat decizia recurată ca nelegală pentru motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că nu are calitate
procesuală pasivă în speță, întrucât nu este unitate deținătoare a imobilului
ce formează obiectul notificării nr. 321/2001, notificare transmisă spre
competentă soluționare Primăriei orașului Sinaia de Prefectura Județeană
Prahova, cu adresa nr. 7832 din 29 octombrie 2001. S-a învederat că imobilul se
află în proprietatea Orașului Sinaia și în administrarea Consiliului Județean
Prahova și, ca atare, în mod eronat Consiliul Județean Prahova a fost obligat
la restituirea în natură alături de ceilalți pârâți.
Prin recursul său, pârâta S.C. I.M.
Prahova SA a criticat decizia curții de apel ca nelegală pentru motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că s-a făcut o aplicare
greșită a legii, întrucât nu s-a avut în vedere că ulterior depunerii
notificării de către reclamanți, respectiv la 25 iunie 2001, ca urmare a
obținerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra
terenurilor, s-a majorat de drept capitalul social, iar acțiunile au fost emise
și atribuite autorității implicate în privatizare, ajungându-se la situația ca
A.V.A.S. să dețină 13% din capitalul social. Ca atare, s-a arătat că intimații
au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dat fiind că imobilul se afla
în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate conform dispozițiilor
legale în vigoare și a fost preluat de stat, în baza unui titlu valabil,
respectiv Legea nr. 119/1948.
În faza recursului nu s-au
administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu
administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de
pârâții–recurenți, Înalta Curte de Casație și Justiție va aprecia că ambele
recursuri sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente :
În ceea ce privește recursul
declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, Curtea va aprecia ca nefondate
criticile de nelegalitate formulate de aceasta, reținând că instanța de apel a
făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001, reținând că
potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1), acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent are loc în situația în care preluarea imobilului s-a făcut cu titlu
valabil.
În speță, autorii reclamanților au
fost titularii dreptului de proprietate asupra unei mori țărănești, cu un valț,
care a fost abuziv naționalizată, deși Legea nr. 119/1948 prevedea, la art. 1
pct. 50, că erau supuse măsurii naționalizării numai morile cu valț dublu și
capacitate de măciniș de minim 1 vagon la 24 ore.
În raport de această situație, s-a
apreciat corect de către instanța de apel că imobilul în litigiu a fost preluat
fără titlu valabil și trebuie restituit în natură.
Totodată, se va reține că, potrivit
dispozițiilor art. 20.1 și art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare
unitară a Legii nr. 10/2001, obligația de restituire în natură intervine atât
în cazul în care statul este acționar sau asociat majoritar, cât și în cazul în
care cota minoritară de capital, deținută de stat sau de altă instituție
publică, acoperă valoarea imobilului notificat.
În acest caz, elementul de referință
este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare de
la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, iar obligația de
restituire prevalează asupra oricărei alte opțiuni a entității notificate.
Așa cum rezultă din înscrisul
intitulat, structura acționariatului, la 29 iunie 2001, A.P.A.P.S. deținea un
număr de 57.979 acțiuni, reprezentând o pondere de 13.7362% din capitalul
social al SC I.M. SA Prahova, valoarea totală a aportului acesteia fiind,
conform încheierii nr. 1150 din 25 iunie 2001 a judecătorului delegat de
Tribunalul Prahova la Registrul Comerțului, de 1.449.475.000 lei.
Ca atare, cota deținută de stat, la
data intrării în vigoare a legii, era mai mare decât valoarea imobilului a
cărui restituire s-a solicitat de către reclamanții-intimați, astfel că, în mod
corect, s-a admis contestația și s-a dispus restituirea în natură.
Referitor la recursul declarat de
Consiliul Județean Prahova, Înalta Curte de Casație și Justiție va reține că,
prin notificarea înregistrată la 10 august 2001 sub nr. 321, reclamanții
intimați s-au adresat și acestuia, solicitând restituirea în natură a terenului
și construcției morii țărănești situate în Sinaia, sau, în subsidiar, măsuri
reparatorii prin echivalent.
Într-adevăr, prin întâmpinarea
depusă în fața primei instanțe la 9 ianuarie 2002, Consiliul Județean Prahova a
invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că a
înaintat notificarea ce i-a fost adresată către Prefectura Județeană Prahova,
la data de 16 august 2001.
Deși această excepție a fost
prorogată, așa cum rezultă din încheierea Tribunalului Prahova de la 9 ianuarie
2002, ulterior nu a mai fost pusă în discuția părților, iar prin sentința
primei instanțe acțiunea a fost admisă și în contradictoriu cu această pârâtă.
Împotriva sentinței Tribunalului
Prahova, Consiliul Județean Prahova nu a declarat apel.
Prin Dispoziția nr. 223 din 15
aprilie 2004 emisă de Primarul orașului Sinaia s-a admis cererea adresată
Primăriei Orașului Sinaia prin notificarea înregistrată sub nr. 296/2001 și s-a
restituit în natură terenul în suprafață de 269,06 mp din Sinaia, pentru
suprafața nerestituită dispunându-se că urmează să se acorde măsuri
reparatorii.
Față de considerentele expuse mai
sus și reținând că nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu, a cărui
restituire s-a dispus prin decizia recurată se află în proprietatea orașului
Sinaia, reprezentând domeniul public al Statului, Curtea va aprecia recursul
Consiliului Județean Prahova ca nefondat și îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile
declarate de Consiliul Județean Prahova și de SC I.M. SA împotriva deciziei nr.
265 din 24 februarie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.