ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6605/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6605/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor de față,
Din examinarea lucrărilor dosarului constată
următoarele,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Prahova reclamanții
I.I.,
P.R., Ș.M. și Ș.T. au
contestat dispoziția emisă de SC I. SA Sinaia prin
care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Sinaia,
în suprafață de 3500 mp.
Î
n motivarea cererii
reclamanții au arătat că terenul și cele două construcții edificate pe acesta
au fost preluate abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950
de la străbunicul lor, D.N., întrucât proprietarul imobilului era exceptat de
la naționalizare. După preluarea imobilului, cele două construcții au fost
demolate, iar actualmente pe teren este construit Hotelul I.
La termenul de judecată din data de 19
februarie 2002 reclamanții și-au precizat cererea în sensul obligării pârâtei SC
I. SA Sinaia să le
lase în deplină
proprietate și liberă posesie suprafața neconstruită din totalul
de 3500
mp teren și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat și pentru
construcțiile demolate. Pe calea acelorași precizări reclamanții au
solicitat și introducerea în cauză a pârâților
A.V.A.S., Ministerul Transporturilor,
Construcțiilor și Turismului,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova,
Primăria Sinaia și Consiliul Local Sinaia și
au
învederat că cele două construcții demolate au avut destinația de locuință
înainte
de preluarea abuzivă în proprietatea statului.
În dovedirea
cererii reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte,
interogatoriu, proba testimonială cu doi martori și efectuarea unor expertize
construcții și topo, însă instanța a respins probele solicitate ca
inadmisibile.
Prin sentința civilă nr. 613 din 8 noiembrie
2002 Tribunalul Prahova a respins contestația ca nefondată reținând că în
patrimoniul pârâtei SC I. SA Sinaia se găsesc mai multe active printre care și
suprafața de teren pe care este amplasat Hotelul I. și cea aferentă de 4791,96
mp.
Din probele administrate în cauză a rezultat că
terenul solicitat de reclamanți nu este liber, construcțiile inițiale au fost
demolate, astfel încât aceștia pot beneficia numai de măsuri reparatorii prin
echivalent, dar nu de
la SC I. SA Sinaia,
procedura prevăzută de lege fiind alta.
Împotriva sentinței au declarat apel
reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, instanța comițând o gravă eroare
atunci când a respins ca inadmisibile probele solicitate. Rostul acestor probe
era acela de a stabili valoarea vilei demolate, a terenului ocupat de noua
construcție și de a delimita terenul liber ce poate fi restituit în natură. De
asemenea, instanța de fond a înlăturat nejustificat susținerea potrivit căreia
imobilul a fost preluat
abuziv, cu
ignorarea dispozițiilor art. 2 din Legea 10/2001.
L
a solicitarea părților instanța de apel a încuviințat probatorii,
inclusiv
efectuarea expertizelor de specialitate
construcții și topo.
Prin decizia nr. 220 din 20 octombrie 2003
Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a admis
acțiunea, a anulat răspunsul la notificare și a constatat dreptul reclamanților
la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3500 mp situată în
Sinaia și ocupată de Hotelul I. și pentru clădirile demolate, conform
rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.
În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit
actelor de stare civilă și a celorlaltor înscrisuri depuse la dosar reclamanții
au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului D.N., fostul proprietar al
terenului pe care a edificat construcțiile demolate, identificate și evaluate
prin rapoartele de expertiză. Reclamanții apelanți nu pot beneficia decât de
măsuri reparatorii întrucât terenul este ocupat de Hotelul I. , iar
construcțiile inițiale au fost demolate.
Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2003
Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de îndreptare a erorii materiale
strecurate în dispozitivul deciziei, în sensul înlăturării omisiunii că
măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în favoarea apelanților
reclamanți se vor suporta de către Ministerul
Finanțelor
Publice, conform procedurii prevăzute de art. 36 și urm. din
Legea
10/2001.
Împotriva deciziei instanței de apel au
declarat recursuri pârâții SC I. SA Sinaia, D.G.F.P. Prahova, care a recurat și
încheierea de îndreptare a erorii materiale, Ministerul Transporturilor,
Comunicațiilor și Turismului, A.P.A.P.S. și reclamanții.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1853 din 17 februarie
2006 a admis recursurile pârâților, a luat act de renunțarea la judecarea
recursului declarat de reclamanți și a
casat
decizia recurată trimițând cauza pentru rejudecare la aceeași curte de
apel.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de apel nu a stabilit aspectele
de fond privitoare la raporturile reclamanților cu fiecare dintre cei
șapte pârâți, deoarece nici în considerente nu au
fost arătate motivele pentru
care acțiunea a fost admisă în
contradictoriu cu toți aceștia.
Rejudecând după casare, Curtea de Apel Ploiești
prin decizia nr. 427 din 7 februarie 2006 a admis apelul declarat de
reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M., Ș.T., a constatat dreptul acestora la acordarea
măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Sinaia, și a
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.V.A.S.,
Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin
Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia față
de care a respins acțiunea.
Instanța de trimitere, având în vedere
considerentele deciziei de casare, a pus în discuția părților excepția lipsei
calității procesuale pasive a pârâților și a admis excepția întrucât aceștia,
față de dispozițiile Legii 10/2001, nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
În considerentele deciziei s-a reținut că
reclamanții I.I., P.R., Ș.M. și Ș.T. au adresat o notificare SC I. SA Sinaia
prin care au solicitat restituirea în natură a părții libere din suprafața de
3500 mp situată în Sinaia cu mențiunea că pentru terenul ocupat și
construcțiile demolate au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe parcursul
soluționării cauzei reclamantul P.R. a decedat,
în cauză
fiind introdus moștenitorul P.D.C.
Prin adresa nr. 6180 din 21 februarie 2001,
calificată în fața instanței drept dispoziție motivată, unitatea notificată a
respins cererea cu motivarea că este deținătoarea dreptului de proprietate asupra
suprafeței de teren de 4791, 96 mp conform certificatului de atestare a
dreptului de proprietate seria M8 nr.0195 eliberat de Ministerul Turismului și
a fost privatizată legal, în speță fiind incidente dispozițiile art. 27 din
Legea 10/2001, iar potrivit art. 2 al aceluiași articol notificarea trebuia
adresată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv ministerul
de resort sau autoritatea publică locală, dacă este cazul.
Din materialul probator administrat în cauză a
rezultat că autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului în litigiu,
compus din 3500 mp teren și două construcții, una în regim de P+1, iar cealaltă
în regim P. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului cu nerespectarea
dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, situație în care nu pot fi incidente
prevederile art. 27
din Legea 10/2001. De
altfel, la data soluționării notificării intimata pârâtă SC
I. SA Sinaia
nu fusese integral privatizată, statul mai deținând 24% din capitalul social.
S-a mai reținut că singura competentă să
soluționeze notificarea era unitatea deținătoare, respectiv SC I. SA Sinaia,
iar pentru partea de teren identificată prin concluziile raportului de
expertiză topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.
Întreaga suprafață de teren de 3500 mp este
afectată normalei funcționări a intimatei, societate comercială, astfel încât
reclamanții nu pot obține decât măsuri reparatorii prin echivalent.
În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din
Legea 10/2001 intimata avea obligația de a face persoanelor îndreptățite o
ofertă de restituire prin echivalent.
La data de 13 februarie 2007 reclamanții I.I.,
P.D.C., Ș.M., Ș.T. au formulat o cerere de lămurire a înțelesului
dispozitivului deciziei instanței de apel prin care au solicitat menționarea
expresă, în dispozitiv, a pârâtului care trebuie să achite măsurile reparatorii
sub forma despăgubirilor.
Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din
data de 8 martie 2007 a respins cererea reținând că dispozitivul deciziei este
clar și poate fi pus în executare, instanța constatând dreptul reclamanților de
a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.
În mod eronat susțin petenții că din
dispozitivul hotărârii rezultă că singurul pârât care are calitate procesuală
pasivă este SC I. SA Sinaia, în realitate reținându-se de instanța de apel că
justifică legitimare procesuală pasivă , alături de respectiva societate și
Consiliul Local Sinaia.
În mod greșit susțin petenții că din
considerentele deciziei rezultă că SC I. SA Sinaia ar trebui să acorde măsurile
reparatorii pentru partea din imobil care se găsește în patrimoniu său,
instanța de apel reținând că societatea comercială era competentă să
soluționeze notificarea pentru partea de teren aflată în patrimoniul său, iar
pentru partea de teren
identificată de
expertiza topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea
locală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs
reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M. și Ș.T., în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.
proc. civ., învederând că este necesară lămurirea înțelesului dispozitivului,
întrucât în considerentele deciziei s-a reținut că SC I. SA Sinaia trebuie să
acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găsește în
patrimoniul său, iar Consiliul Local Sinaia pentru partea identificată în
domeniul public. Această clarificare este necesară pentru a evita
interpretările dispozitivului hotărârii și a facilita executarea deciziei.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat
recurs pârâta SC I. SA Sinaia, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9, pentru
următoarele motive:
-
instanța a acordat ceea
ce nu s-a cerut, întrucât reclamanții au formulat o contestație împotriva
deciziei nr. 6180 din 21 februarie 2001, iar instanța nu a decis nimic în
legătură cu efectele deciziei contestate, care, deci este în vigoare
- instanța a
acordat mai mult decât s-a cerut deoarece contestația viza
doar restituirea în natură a terenului liber, cuprins în suprafața de
3500 mp, iar instanța a acordat măsuri reparatorii pentru întregul teren de
3500 mp și pentru construcțiile demolate, nesocotind că în cuprinsul
notificării reclamanții au specificat că pentru terenul ocupat și construcțiile
demolate au cerut măsuri reparatorii prin echivalent, înaintând în acest sens o
altă notificare Prefecturii Prahova; această din urmă notificare nu face
obiectul prezentei cauze,
- în mod greșit instanța de apel a apreciat că
în speță nu sunt aplicabile dispozițiile fostului art. 27 din Legea 10/2001,
din moment ce imobilul a fost preluat cu titlu, iar la data soluționării
notificării pârâta era o societate cu capital majoritar privat, statul, prin
Ministerul Turismului deținând doar 24% din capital, care pe parcursul
soluționării litigiului a fost înstrăinat, în această situație, notificarea, ce
a fost depusă înainte de întocmirea dosarului de privatizare trebuia adresată
Ministerului Turismului,
- soluția adoptată de instanță nu este
prevăzută de Legea 10/2001; astfel, față de prevederile art. 20 și art. 24
alin. (1) din Legea 10/2001 contestatorii puteau obține doar obligarea
deținătorului imobilului la emiterea unei decizii
motivate prin care să facă oferta de restituire prin echivalent, dar
reclamanții
nu au formulat un asemenea capăt de cerere, mai mult față de
modificările
Legii 10/2001, de imediată
aplicabilitate, acordarea despăgubirilor se va face
în condițiile legii
speciale, astfel încât SC I. SA Sinaia nu poate fi obligată la acordarea de
măsuri reparatorii.
Recursurile sunt
fondate pentru considerentele care succed.
Referitor la
recursul pârâtei SC I. SA Sinaia.
Nu se poate reține critica potrivit căreia
instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin acțiunea introductivă
de instanță s-a formulat contestație împotriva deciziei emise de pârâta SC I.
SA Sinaia, solicitându-se restituirea în natură a terenului liber, din totalul
de 3500 mp. Ulterior, la prima zi de înfățișare, reclamanții au depus o
precizare a acțiunii prin care au solicitat și acordarea de despăgubiri pentru
restul terenului
ocupat de construcții și
pentru cele două construcții demolate și introducerea
în cauză a
pârâților A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și
Primăria Sinaia, învederând că pentru acordarea despăgubirilor au notificat
Prefectura Prahova, însă notificarea nu a fost soluționată. Ca atare, contrar
afirmațiilor recurentei și notificarea adresată Prefecturii Prahova face
obiectul prezentei cauze, iar instanța, având în vedere petitul acțiunii și
concluziile raportului de expertiză topo a dat exact ceea ce s-a
cerut, constatând dreptul reclamanților la
acordarea măsurilor reparatorii prin
echivalent pentru întreaga
suprafață de teren de 3500 mp și pentru cele două construcții demolate.
Nu se poate reține nici aplicabilitatea art. 27
din Legea 10/2001, în redactarea inițială, care este condiționată de
îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv preluarea proprietății cu
titlu în proprietatea statului și faptul existenței bunului în patrimoniul unei
societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale. În cauza de față prima
condiție nu este îndeplinită. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului
fără titlu legal deoarece autorul reclamanților era exceptat de la
naționalizare.
Nefiind îndeplinite cele două condiții
cumulative nu se poate reține nici critica potrivit căreia notificarea trebuia
adresată instituției publice implicate în procesul de privatizare.
Ultimul motiv de recurs, precum și critica
inserată în motivarea
recursului
reclamanților vor fi reținute și analizate împreună.
Dispozitivul cuprinde soluția dată de instanță
în rezolvarea tuturor aspectelor reținute în considerente și trebuie să
cuprindă specificațiile necesare pentru a putea fi pus în executare. El
trebuie, deci, să concorde cu
motivele de
fapt și de drept care au determinat convingerea instanței.
În cauza de față,
dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu
soluționează
toate aspectele reținute în considerente și nici nu respectă dispozițiile
deciziei de recurs, anterioare, în sensul că trebuie stabilite raporturile
reclamanților cu toți pârâții din cauză.
Astfel, în motivarea deciziei s-a reținut că,
potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în cauză o parte a
terenului, respectiv
3385 mp este
evidențiată în patrimoniul SC I. SA Sinaia, iar restul
de 115 mp face
parte din domeniul public. Cum terenul nu se poate restitui în natură, fiind
afectat bunei funcționări a Hotelului I., reclamanții sunt îndreptățiți la
acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situație în care intimata SC I.
SA Sinaia avea obligația, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 să
facă o ofertă de restituire prin echivalent, iar autoritatea locală, Consiliul
Local Sinaia care s-a constatat că are calitate procesuală pasivă, să emită
decizia de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul din domeniul public
și pentru construcțiile demolate. Cu toate acestea, dispozitivul nu cuprinde
nici o obligare concretă a celor două
pârâte,
care au fost menținute în cauză în această calitate.
Având în vedere aceste considerente ambele
recursuri se vor admite, se va casa în totalitate încheierea și parțial decizia
atacată menținându-se dispozițiile privitoare la admiterea lipsei calității
procesuale pasive și respingerii acțiunii față de pârâții A.V.A.S., Ministerul
Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul
Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia, iar cauza se va
trimite la aceeași instanță pentru rejudecare, care va avea în vedere și
celelalte critici formulate.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții
I.I., P.D.C., Ș.M., Ș.T. împotriva încheierii din 8 martie 2007 a Curții de
Apel Ploiești și de pârâta SC I. Sinaia împotriva deciziei nr. 427 din 7 februarie
2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
Casează în parte decizia și în tot încheierea
și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Menține dispozițiile deciziei privitoare la
admiterea lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de
pârâții A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,
Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și
Primăria Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12
octombrie 2007.