ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6605/2007

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele, Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții I.I., P.R., Ș.M. și Ș.T. au contestat dispoziția emisă de SC I. SA Sinaia prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului situat în Sinaia, în suprafață de 3500 mp. Î n motivarea cererii reclamanții au arătat că terenul și cele două construcții edificate pe acesta au fost preluate abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 de la străbunicul lor, D.N., întrucât proprietarul imobilului era exceptat de la naționalizare.

După preluarea imobilului, cele două construcții au fost demolate, iar actualmente pe teren este construit Hotelul I. La termenul de judecată din data de 19 februarie 2002 reclamanții și-au precizat cererea în sensul obligării pârâtei SC I. SA Sinaia să le lase în deplină proprietate și liberă posesie suprafața neconstruită din totalul de 3500 mp teren și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat și pentru construcțiile demolate. Pe calea acelorași precizări reclamanții au solicitat și introducerea în cauză a pârâților A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova, Primăria Sinaia și Consiliul Local Sinaia și au învederat că cele două construcții demolate au avut destinația de locuință înainte de preluarea abuzivă în proprietatea statului.

În dovedirea cererii reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu acte, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori și efectuarea unor expertize construcții și topo, însă instanța a respins probele solicitate ca inadmisibile. Prin sentința civilă nr. 613 din 8 noiembrie 2002 Tribunalul Prahova a respins contestația ca nefondată reținând că în patrimoniul pârâtei SC I. SA Sinaia se găsesc mai multe active printre care și suprafața de teren pe care este amplasat Hotelul I. și cea aferentă de 4791,96 mp. Din probele administrate în cauză a rezultat că terenul solicitat de reclamanți nu este liber, construcțiile inițiale au fost demolate, astfel încât aceștia pot beneficia numai de măsuri reparatorii prin echivalent, dar nu de la SC I. SA Sinaia, procedura prevăzută de lege fiind alta.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții criticând-o pentru nelegalitate, instanța comițând o gravă eroare atunci când a respins ca inadmisibile probele solicitate. Rostul acestor probe era acela de a stabili valoarea vilei demolate, a terenului ocupat de noua construcție și de a delimita terenul liber ce poate fi restituit în natură. De asemenea, instanța de fond a înlăturat nejustificat susținerea potrivit căreia imobilul a fost preluat abuziv, cu ignorarea dispozițiilor art. 2 din Legea 10/2001. L a solicitarea părților instanța de apel a încuviințat probatorii, inclusiv efectuarea expertizelor de specialitate construcții și topo.

Prin decizia nr. 220 din 20 octombrie 2003 Curtea de Apel Ploiești a admis apelul, a schimbat în tot sentința, a admis acțiunea, a anulat răspunsul la notificare și a constatat dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 3500 mp situată în Sinaia și ocupată de Hotelul I. și pentru clădirile demolate, conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză. În motivarea deciziei s-a reținut că potrivit actelor de stare civilă și a celorlaltor înscrisuri depuse la dosar reclamanții au dovedit calitatea de moștenitori ai defunctului D.N., fostul proprietar al terenului pe care a edificat construcțiile demolate, identificate și evaluate prin rapoartele de expertiză.

Reclamanții apelanți nu pot beneficia decât de măsuri reparatorii întrucât terenul este ocupat de Hotelul I. , iar construcțiile inițiale au fost demolate. Prin încheierea din data de 27 noiembrie 2003 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei, în sensul înlăturării omisiunii că măsurile reparatorii prin echivalent stabilite în favoarea apelanților reclamanți se vor suporta de către Ministerul Finanțelor Publice, conform procedurii prevăzute de art. 36 și urm. din Legea 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri pârâții SC I. SA Sinaia, D.G.F.P. Prahova, care a recurat și încheierea de îndreptare a erorii materiale, Ministerul Transporturilor, Comunicațiilor și Turismului, A.P.A.P.S.

și reclamanții. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 1853 din 17 februarie 2006 a admis recursurile pârâților, a luat act de renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamanți și a casat decizia recurată trimițând cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de apel nu a stabilit aspectele de fond privitoare la raporturile reclamanților cu fiecare dintre cei șapte pârâți, deoarece nici în considerente nu au fost arătate motivele pentru care acțiunea a fost admisă în contradictoriu cu toți aceștia.

Rejudecând după casare, Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 427 din 7 februarie 2006 a admis apelul declarat de reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M., Ș.T., a constatat dreptul acestora la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Sinaia, și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia față de care a respins acțiunea. Instanța de trimitere, având în vedere considerentele deciziei de casare, a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și a admis excepția întrucât aceștia, față de dispozițiile Legii 10/2001, nu justifică legitimarea procesuală pasivă.

În considerentele deciziei s-a reținut că reclamanții I.I., P.R., Ș.M. și Ș.T. au adresat o notificare SC I. SA Sinaia prin care au solicitat restituirea în natură a părții libere din suprafața de 3500 mp situată în Sinaia cu mențiunea că pentru terenul ocupat și construcțiile demolate au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent. Pe parcursul soluționării cauzei reclamantul P.R. a decedat, în cauză fiind introdus moștenitorul P.D.C.

Prin adresa nr. 6180 din 21 februarie 2001, calificată în fața instanței drept dispoziție motivată, unitatea notificată a respins cererea cu motivarea că este deținătoarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 4791, 96 mp conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M8 nr.0195 eliberat de Ministerul Turismului și a fost privatizată legal, în speță fiind incidente dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, iar potrivit art. 2 al aceluiași articol notificarea trebuia adresată instituției publice care a efectuat privatizarea, respectiv ministerul de resort sau autoritatea publică locală, dacă este cazul.

Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că autorul reclamanților a fost proprietarul imobilului în litigiu, compus din 3500 mp teren și două construcții, una în regim de P+1, iar cealaltă în regim P. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului cu nerespectarea dispozițiilor Decretului nr. 92/1950, situație în care nu pot fi incidente prevederile art. 27 din Legea 10/2001. De altfel, la data soluționării notificării intimata pârâtă SC I. SA Sinaia nu fusese integral privatizată, statul mai deținând 24% din capitalul social. S-a mai reținut că singura competentă să soluționeze notificarea era unitatea deținătoare, respectiv SC I. SA Sinaia, iar pentru partea de teren identificată prin concluziile raportului de expertiză topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.

Întreaga suprafață de teren de 3500 mp este afectată normalei funcționări a intimatei, societate comercială, astfel încât reclamanții nu pot obține decât măsuri reparatorii prin echivalent. În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 intimata avea obligația de a face persoanelor îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent. La data de 13 februarie 2007 reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M., Ș.T. au formulat o cerere de lămurire a înțelesului dispozitivului deciziei instanței de apel prin care au solicitat menționarea expresă, în dispozitiv, a pârâtului care trebuie să achite măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor. Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din data de 8 martie 2007 a respins cererea reținând că dispozitivul deciziei este clar și poate fi pus în executare, instanța constatând dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent.

În mod eronat susțin petenții că din dispozitivul hotărârii rezultă că singurul pârât care are calitate procesuală pasivă este SC I. SA Sinaia, în realitate reținându-se de instanța de apel că justifică legitimare procesuală pasivă , alături de respectiva societate și Consiliul Local Sinaia. În mod greșit susțin petenții că din considerentele deciziei rezultă că SC I. SA Sinaia ar trebui să acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găsește în patrimoniu său, instanța de apel reținând că societatea comercială era competentă să soluționeze notificarea pentru partea de teren aflată în patrimoniul său, iar pentru partea de teren identificată de expertiza topo ca făcând parte din domeniul public, autoritatea locală.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M. și Ș.T., în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., învederând că este necesară lămurirea înțelesului dispozitivului, întrucât în considerentele deciziei s-a reținut că SC I. SA Sinaia trebuie să acorde măsurile reparatorii pentru partea din imobil care se găsește în patrimoniul său, iar Consiliul Local Sinaia pentru partea identificată în domeniul public. Această clarificare este necesară pentru a evita interpretările dispozitivului hotărârii și a facilita executarea deciziei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC I. SA Sinaia, în temeiul art. 304 pct. 6 și 9, pentru următoarele motive: - instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, întrucât reclamanții au formulat o contestație împotriva deciziei nr. 6180 din 21 februarie 2001, iar instanța nu a decis nimic în legătură cu efectele deciziei contestate, care, deci este în vigoare - instanța a acordat mai mult decât s-a cerut deoarece contestația viza doar restituirea în natură a terenului liber, cuprins în suprafața de 3500 mp, iar instanța a acordat măsuri reparatorii pentru întregul teren de 3500 mp și pentru construcțiile demolate, nesocotind că în cuprinsul notificării reclamanții au specificat că pentru terenul ocupat și construcțiile demolate au cerut măsuri reparatorii prin echivalent, înaintând în acest sens o altă notificare Prefecturii Prahova; această din urmă notificare nu face obiectul prezentei cauze, - în mod greșit instanța de apel a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile fostului art. 27 din Legea 10/2001, din moment ce imobilul a fost preluat cu titlu, iar la data soluționării notificării pârâta era o societate cu capital majoritar privat, statul, prin Ministerul Turismului deținând doar 24% din capital, care pe parcursul soluționării litigiului a fost înstrăinat, în această situație, notificarea,

ce a fost depusă înainte de întocmirea dosarului de privatizare trebuia adresată Ministerului Turismului, - soluția adoptată de instanță nu este prevăzută de Legea 10/2001; astfel, față de prevederile art. 20 și art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 contestatorii puteau obține doar obligarea deținătorului imobilului la emiterea unei decizii motivate prin care să facă oferta de restituire prin echivalent, dar reclamanții nu au formulat un asemenea capăt de cerere, mai mult față de modificările Legii 10/2001, de imediată aplicabilitate, acordarea despăgubirilor se va face în condițiile legii speciale, astfel încât SC I. SA Sinaia nu poate fi obligată la acordarea de măsuri reparatorii. Recursurile sunt fondate pentru considerentele care succed.

Referitor la recursul pârâtei SC I. SA Sinaia. Nu se poate reține critica potrivit căreia instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță s-a formulat contestație împotriva deciziei emise de pârâta SC I. SA Sinaia, solicitându-se restituirea în natură a terenului liber, din totalul de 3500 mp. Ulterior, la prima zi de înfățișare, reclamanții au depus o precizare a acțiunii prin care au solicitat și acordarea de despăgubiri pentru restul terenului ocupat de construcții și pentru cele două construcții demolate și introducerea în cauză a pârâților A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia, învederând că pentru acordarea despăgubirilor au notificat Prefectura Prahova, însă notificarea nu a fost soluționată.

Ca atare, contrar afirmațiilor recurentei și notificarea adresată Prefecturii Prahova face obiectul prezentei cauze, iar instanța, având în vedere petitul acțiunii și concluziile raportului de expertiză topo a dat exact ceea ce s-a cerut, constatând dreptul reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren de 3500 mp și pentru cele două construcții demolate. Nu se poate reține nici aplicabilitatea art. 27 din Legea 10/2001, în redactarea inițială, care este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv preluarea proprietății cu titlu în proprietatea statului și faptul existenței bunului în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea condițiilor legale.

În cauza de față prima condiție nu este îndeplinită. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu legal deoarece autorul reclamanților era exceptat de la naționalizare. Nefiind îndeplinite cele două condiții cumulative nu se poate reține nici critica potrivit căreia notificarea trebuia adresată instituției publice implicate în procesul de privatizare. Ultimul motiv de recurs, precum și critica inserată în motivarea recursului reclamanților vor fi reținute și analizate împreună. Dispozitivul cuprinde soluția dată de instanță în rezolvarea tuturor aspectelor reținute în considerente și trebuie să cuprindă specificațiile necesare pentru a putea fi pus în executare. El trebuie, deci, să concorde cu motivele de fapt și de drept care au determinat convingerea instanței.

În cauza de față, dispozitivul deciziei atacate este incomplet întrucât nu soluționează toate aspectele reținute în considerente și nici nu respectă dispozițiile deciziei de recurs, anterioare, în sensul că trebuie stabilite raporturile reclamanților cu toți pârâții din cauză. Astfel, în motivarea deciziei s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză topo efectuată în cauză o parte a terenului, respectiv 3385 mp este evidențiată în patrimoniul SC I. SA Sinaia, iar restul de 115 mp face parte din domeniul public.

Cum terenul nu se poate restitui în natură, fiind afectat bunei funcționări a Hotelului I., reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situație în care intimata SC I. SA Sinaia avea obligația, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea 10/2001 să facă o ofertă de restituire prin echivalent, iar autoritatea locală, Consiliul Local Sinaia care s-a constatat că are calitate procesuală pasivă, să emită decizia de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul din domeniul public și pentru construcțiile demolate. Cu toate acestea, dispozitivul nu cuprinde nici o obligare concretă a celor două pârâte, care au fost menținute în cauză în această calitate.

Având în vedere aceste considerente ambele recursuri se vor admite, se va casa în totalitate încheierea și parțial decizia atacată menținându-se dispozițiile privitoare la admiterea lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de pârâții A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia, iar cauza se va trimite la aceeași instanță pentru rejudecare, care va avea în vedere și celelalte critici formulate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE Admite recursurile declarate de reclamanții I.I., P.D.C., Ș.M., Ș.T. împotriva încheierii din 8 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești și de pârâta SC I. Sinaia împotriva deciziei nr. 427 din 7 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă. Casează în parte decizia și în tot încheierea și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel. Menține dispozițiile deciziei privitoare la admiterea lipsei calității procesuale pasive și respingerii acțiunii față de pârâții A.V.A.S., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Prefectura Prahova și Primăria Sinaia. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2007.