ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4055/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 9 mai 2006, contestatorii A.T. și G.R. au solicitat, în contradictoriu cu intimații Primarul Orașului Sinaia, Primăria Sinaia și Orașul Sinaia, anularea în parte a dispoziției nr. 155 din 04 aprilie 2006 emisă de Primarul Orașului Sinaia în baza Legii nr. 10/2001, în sensul de a dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 600 mp situat în Sinaia, liber de construcții și acordării de despăgubiri numai pentru diferența de valoare.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, prin dispoziția mai sus menționată s-a constatat calitatea lor de persoane îndreptățite a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de valoare încasată, actualizată cu indicele de inflație, stabilită prin hotărârea nr. 284/1996 a Comisiei Județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, pentru imobilul compus din locuință, anexă, garaj și teren în suprafață de 600 mp și valoarea corespunzătoare a imobilului conform standardelor internaționale de evaluare. S-a mai arătat că dispoziția respectivă este nelegală sub aspectul faptului că nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren liberă de construcția de 600 mp, ce nu a făcut obiectul vânzării și la care sunt îndreptățiți, potrivit art. 7 din Legea nr. 10/2001.

La data de 27 iunie 2008, intervenienții P.I.N. și P.E. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat respingerea contestației, pe considerentul că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, întrucât acesta este necesar folosirii construcțiilor înstrăinate în mod legal în baza Legii nr. 112/1995. La termenul de judecată din 7 noiembrie 2006 s-au introdus în cauză în calitate de intervenienți și numiții A.A.S. și A.M. Prin sentința civilă nr. 858 din 5 iunie 2007, Tribunalul Prahova a respins contestația ca neîntemeiată reținând că terenul de 600 mp, solicitat de contestatori a li se restitui în natură, nu este teren liber, reprezentând, în realitate, curtea aferentă construcțiilor proprietatea intervenienților, asigurând folosința normală, corespunzătoare a acestor construcții, precum și accesul la calea publică.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii G.R. și A.T. În baza art. 285 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel, din oficiu, a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează nepronunțarea de către prima instanță asupra fondului cererii de intervenție admisă în principiu. Prin decizia civilă nr. 43 din 11 februarie 2008, Curtea de Apel Ploiești a admis apelurile formulate de către contestatori, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra fondului tuturor cererilor cu care a fost investită. Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr. 2514/105/2008. La termenul de judecată din data de 9 mai 2008, apărătorul contestatorilor a învederat instanței că intervenientul A.M.

a decedat, urmând să fie introduși în cauză, în calitate de succesori, soția supraviețuitoare - A.A.S. - și A.A.M. și A.A.M.A., în calitate de descendenți gradul 1. La dosar au fost depuse de către intervenienții A.A.S., A.A.M. și A.A.M.A., concluzii scrise. Prin aceste concluzii, intervenienții au arătat că niciuna dintre parcele nu poate fi restituită, inclusiv parcele de 276 mp si 278 mp identificate de expertul consilier B. al contestatorilor, deoarece, în cazul restituirii către contestatori a unei parcele ar însemna ca o parte din construcțiile cumpărate de intervenienți să fie demolate, fapt ce ar determina imposibilitatea acestora de a pătrunde la calea publică de la construcțiile intervenienților.

Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2384 pronunțată la 23 septembrie 2008, a admis în parte contestația formulată de contestatorii A.T. și G.R., prin procurator M.H., în contradictoriu cu intimații Primăria orașului Sinaia, Primarul orașului Sinaia, Orașul Sinaia, intimații-intervenienți A.A.M., A.A.M.A., A.A.S., P.I.N. și P.E., a anulat în parte dispoziția nr. 155 din 04 aprilie 2006, emisă de Primarul Orașului Sinaia în baza Legii nr. 10/2001, în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 185 mp, identificat prin raport de expertiză S.A., menținând în rest dispoziția contestată. Prin aceeași sentință tribunalul a respins cererea de intervenție formulată de A.A.M., A.A.M.A., A.A.S.

ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahova a reținut că, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că autorul contestatorilor A.T., A.T., au deținut în timpul vieții în calitate de proprietari imobilele situate în Sinaia, ce au fost preluate de către stat la 26 iulie 1948 în baza Legii nr. 119/1948, respectiv la 10 decembrie 1958 în baza Decretului nr. 92/1950, însă ulterior, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, contestatorilor li s-au acordat despăgubiri în baza Hotărârii nr. 248/1996 în valoare totală de 86.706.276 lei pentru imobilul situat în Sinaia ce a aparținut autorului lor. În baza Legii nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 707 din 14 octombrie 2005, a fost restituită în natură celor doi contestatori partea de imobil situat in Sinaia, ce a aparținut bunicului lor A.T., având un teren de 778 mp și o construcție cu parter și etaj.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1503/1996, 1537/1998, intervenienții au cumpărat imobilul din Sinaia, ce a aparținut autorului contestatorilor, respectiv A.T., preluat de către stat în baza D.92/1950, având două apartamente cu 3 camere și dependințe și respectiv 2 camere, dependințe, anexe și parcele de teren de sub construcție de 111,98 mp și 67,26 mp, construcții care se află pe un teren de 600 mp ce nu a fost înstrăinat.

Din raportul de expertiză tehnică S.A., a reieșit că terenul situat în Sinaia, are suprafața totală de 1378 mp., din care 778 mp, împreună cu construcțiile amplasate pe acesta, este proprietatea contestatorilor în baza dispoziției nr. 707 din 14 octombrie 2005, iar restul de teren de 600 mp pct. 2-3-4-5-6-7-8-9-14, constituie suprafața de teren în litigiu pe care se află construcțiile ce au fost înstrăinate intervenienților, astfel încât ținându-se seama de suprafața de teren necesară unei folosiri normale a tuturor construcțiilor proprietatea intervenienților, de accesul la aceste construcții, de amenajările necesare, de căminele de apă, de anexe, de existența în pantă a terenului cu un zid de sprijin amplasat pe teren, suprafața de teren ce putea fi restituită in natură era de 185 mp pct. 2-3-4-A-B-5-6-7-8-9-14.

Faptul că intervenienții au solicitat întreaga suprafață de teren ca fiind destinată folosirii normale a construcțiilor, nu a constituit un motiv pentru ca instanța de judecată să respingă contestația, deoarece conform art. 7 din Legea nr. 10/2001 contestatorii au dreptul la restituirea în natură a suprafeței respective, iar pentru suprafețele vândute, la diferența dintre valoarea încasată și valoarea corespunzătoare a imobilului. Instanța de fond a mai reținut că, a respinge contestația formulată echivalează cu a aduce atingere substanței dreptului de proprietate al contestatorilor, reiterând astfel, abuzurile săvârșite asupra proprietății particulare din perioada anterioară.

Totodată, tribunalul nu a reținut aspectele invocate de către intervenienții A., în sensul că prin restituirea în natură se încalcă dreptul acestora de a avea acces la calea publică, întrucât la data achiziționării construcțiilor cunoșteau situația juridica a terenului pe care se afla calea de acces. De asemenea, s-a mai reținut că nici susținerile acestora în sensul că numitul M.N. este cel care dorește să achiziționeze terenul în litigiu, nu are relevanță în această speță, față de faptul că nu constituie obiect al prezentului litigiu, reprezentând simple raporturi cunoscute de către intervenienți.

În ceea ce privește solicitarea contestatorilor privind omologarea variantei a I-a, respectiv a II-a din raportul de expertiză B.N., instanța de fond a respins-o, reținând că prin acea variantă nu se ține seama de suprafața de teren necesară unei folosiri normale a tuturor construcțiilor proprietatea intervenienților, de accesul la aceste construcții, de amenajările necesare, de căminele de apă, de anexe, de existența în pantă a terenului cu un zid de sprijin amplasat pe teren. Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat apel Primăria Oraș Sinaia, prin primar V.O., intervenienții A.A.M., A.A.M.A., A.A.S. și intervenienții P.I.N. și P.E., toți considerând-o nelegală și netemeinică.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 101 din 14 mai 2009, a constatat că apelurile sunt fondate, pentru următoarele considerentele : Din probatoriul administrat rezultă că autorii contestatorilor – A.T. și A.T. - au dobândit în proprietate imobilele situate în Sinaia, care au fost preluate de stat în baza Legii nr. 119/1948 și a Decretului nr. 92/1950. Ulterior apariției Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 248/1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995, s-au acordat contestatorilor despăgubiri în valoare totală de 86.706.276 lei pentru imobilul situat în Sinaia, ce a aparținut lui A.T.

Ulterior, în baza Legii nr. 10/2001, prin dispoziția nr. 707/2005, s-a dispus restituirea către contestatori a părții din imobilul situat în Sinaia, ce a aparținut bunicului A.T., compus din 770 mp. și construcție cu parter și etaj, prin contractele de vânzare cumpărare nr. 1503/1996, nr. 1537/1998, vânzându-se intervenienților imobilul din Sinaia, fost proprietatea lui A.T., preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, compus din două apartamente cu 3 camere și dependințe și respectiv 2 camere și dependințe și parcelele de teren de sub construcții de 111,98 mp. și 67,26 mp., construcțiile aflându-se pe un teren de 600 mp. ce nu a fost înstrăinat. Din totalul terenului de 1378 mp, suprafața de 778 și construcțiile aflate pe acesta au devenit proprietatea contestatorilor prin dispoziția nr. 707/2005, restul de 600 mp fiind terenul în litigiu pe care parțial se află amplasate construcțiile înstrăinate intervenienților, rămânând în accepțiunea expertului S.A.

liber și posibil de restituit suprafața de 185 mp teren. În acest context, contestatorii au formulat notificările 1114 din 25 iunie 2001 și 1053 din 28 noiembrie 2005 prin care au solicitat a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele în litigiu, corespunzător valorii de piață imobilului și terenului aferent. Prin Hotărârile nr. 283 și 284/1996 contestatorii au primit despăgubiri, fapt menționat de altfel și în notificarea nr. 1053 din 28 noiembrie 2005 prin care au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație. Urmare acestei notificări, s-a emis dispoziția nr. 155 din 4 aprilie 2006, emisă de Primarul orașului Sinaia, prin care se recunoaște dreptul intimaților contestatori de a beneficia de măsuri reparatori pentru diferența dintre valoarea încasată și valoarea actualizată a imobilelor în discuție.

Sub acest aspect se constată că, prin notificarea 1053/2005, intimații au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent și nu restituirea în natură a terenului ce face obiectul prezentei cauze. Așa fiind, s-a constatat că, în ce privește această critică, toate apelurile sunt întemeiate deoarece instanța de fond, respectiv Tribunalul Prahova, nu putea să anuleze în parte dispoziția nr. 155 din 4 aprilie 2006, emisă de Primarul orașului Sinaia în baza Legii nr. 10/2001 și să dispună restituirea în natură a terenului de 185 mp, chiar și în condițiile în care acesta ar fi fost liber în sensul legii. Cea de-a doua critică formulată de apelanții intervenienți, în sensul că nu se putea dispune restituirea în natură a terenului pentru că acesta nu este liber, este de asemenea întemeiată.

Din expertiza efectuată în cauză, din planșele fotografice depuse la dosar, rezultă că această porțiune de 185 mp teren se află situată în interiorul curții unde sunt amplasate imobilele proprietatea intervenienților, dobândite conform Legii nr. 112/1995 și nu poate fi restituită în natură deoarece ea deservește proprietățile intervenienților, pe acesta se află scara de acces, zidul de piatră de sprijin și împrejmuirile terenului, constituind o enclavă în interiorul acestor împrejmuiri. În plus, a-l restituit în natură ar însemna a se crea o permanentă stare conflictuală între părți, a se aduce atingere drepturile de proprietate ai actualilor proprietari ai construcțiilor care au fost dobândite conform Legii nr. 112/1995, neputându-se discuta de reaua credință a intervenienților la momentul dobândirii imobilelor deoarece aceștia au cumpărat imobilele după ce contestatori lor li s-au acordat despăgubiri bănești.

Terenul în discuție deservește folosinței normale a construcțiilor proprietatea intervenienților, face parte din curtea acestora, este unicul acces la calea publică, astfel că nu îndeplinește cerințele de a fi liber spre a putea fi restituit în natură. Cât privește prima critică formulată de Primăria orașului Sinaia, în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură date fiind prevederile art. 7 alin. (1) și (5) din Legea nr. 1/2009 care a modificat Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 (construcții și terenuri) nu se pot restitui în natură și că acesta ar fi textul de lege pentru care se impunea a se respinge contestația intimaților, urmează a se observa că este neîntemeiată, dat fiind faptul că aceste dispoziții introduse prin Legea modificatoare nr. 1/2009 au intrat în vigoare la 30 ianuarie 2009, ori contestatorii au formulat notificarea anterior apariției acestei legi și intrării ei în vigoare.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea de Apel Ploiești a apreciat că toate apelurile sunt întemeiate, motiv pentru care au fost admise și, pe cale de consecință, a fost schimbată în tot sentința și, pe fond, s-a respins contestația formulată. Față de o atare soluție, instanța de apel a considerat că se impune a se admite și cererea de intervenție formulată de intervenienții P.I.N. și P.E., chiar dacă prin această cerere intervenienții nu au făcut decât apărări, fără a solicita ceva anume. Împotriva deciziei civile nr. 101 din 14 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești au declarat recurs contestatorii A.T. și G.R., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 305 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 305 pct. 5 C. proc. civ., recurenții susțin că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de A.A., A.A.M. și A.A.M.A. care a fost admisă în principiu, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. și conduce la nulitatea hotărârii pronunțate, în considerarea dispozițiilor art. 105 C. proc. civ. Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile legii reparatorii, dar și dreptul lor de proprietate. Astfel, în mod greșit instanța a apreciat că soluția admiterii contestației este nelegală întrucât, pe de o parte, prin notificarea adresată unității administrativ-teritoriale au solicitat doar acordarea de despăgubiri pentru imobilul ce nu a fost restituit în natură, iar pe de altă parte, terenul nu este liber.

Susțin recurenții că, prin notificarea adresată autorității administrative, au solicitat restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorilor lor, motiv pentru care susținerea instanței de apel, în sensul că o astfel de cerere a fost formulată pentru prima dată în fața instanței de judecată, este nefondată. Se mai susține că nefondată este și aprecierea instanței referitoare la faptul că terenul în suprafață de 185 mp, identificat ca fiind liber de către expert, nu poate fi restituit în natură întrucât deservește folosinței normale a construcțiilor proprietatea intervenienților, în realitate această suprafață de teren neafectând construcțiile intervenienților care se află la limita opusă a terenului de 600 mp.

Astfel, prin soluția pronunțată, recurenții consideră că instanța a încălcat dreptul de proprietate asupra terenului ce le-a fost transmis contestatorilor, ca efect al succesiunii, de către autorul lor. Intimații A.A., A.A.M. și A.A.M.A., P.E. și P.I.N., precum și Primăria orașului Sinaia, Primarul orașului Sinaia, Orașul Sinaia au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel. Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Primul motiv de recurs invocat de recurenți, cel prevăzut de dispozițiile art. 305 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de A.A., A.A.M.

și A.A.M.A., este nefondat întrucât aceștia nu au formulat o cerere de intervenție cu care să investească instanța și prin care să-și formuleze propriile pretenții sau să susțină interesele uneia din părți. La termenul de judecată din 7 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova a dispus, din oficiu, introducerea în cauză, în calitate de intervenienți a numiților A.A.S. și A.M. (acesta din urmă a decedat ulterior, fiind introduși în cauză, în calitate de succesori, soția supraviețuitoare - A.A.S. - și A.A.M. și A.A.M.A., în calitate de descendenți gradul 1), constatând că o parte din construcția care se află pe terenul în litigiu este proprietatea acestora. Prin urmare, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție formulată de A.A., A.A.M.

și A.A.M.A. întrucât o asemenea cerere nu a fost formulată, nici în scris și nici verbal, de către aceștia, cum de altfel au și declarat prin întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar în recurs, introducerea lor în cauză fiind dispusă de instanță din oficiu doar pentru opozabilitate. Nefondată este și critica ce vizează motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Anterior formulării contestației ce formează obiectului prezentului dosar, contestatorii s-au adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 a orașului Sinaia cu o cerere de restituire în natură a imobilului situat în Sinaia. Prin Hotărârea nr. 284/1996 contestatorii au primit despăgubiri în cuantum de 86.706.276 lei, la art. 4 fiind individualizat imobilul, inclusiv terenul în suprafață de 600 mp și valoarea corespunzătoare.

Hotărârea nu a fost contestată, fiind pusă și în executare. Ulterior, prin notificarea nr. 1053 din 28 noiembrie 2005 adresată Primarului Orașului Sinaia, contestatorii au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație, stabilită prin Hotărârea nr. 284/1996, pentru imobilul menționat anterior. Dispoziția nr. 155 din 04 aprilie 2006, emisă de Primarul Orașului Sinaia în baza Legii nr. 10/2001 în soluționarea acestei notificări, a constatat dreptul recurenților de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de valoare încasată, actualizată cu indicele de inflație, stabilită prin hotărârea nr. 284/1996 a Comisiei Județene Prahova pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, pentru imobilul compus din locuință, anexă, garaj și teren în suprafață de 600 mp și valoarea corespunzătoare a imobilului conform standardelor internaționale de evaluare.

Așa cum am menționat anterior, la art. 1 și 4 din Hotărârea nr. 284/1996 a fost individualizat imobilul ce face și obiectul dispoziției nr. 155 din 04 aprilie 2006 emisă de Primarul Orașului Sinaia, terenul de 185 mp identificat prin raportul de expertiză S.A. făcând parte din cei 600 mp pentru care s-au acordat și primit despăgubiri în cuantum de 86.706.276 lei, fapt recunoscut de aceștia și necontestat. Susținerea recurenților, în sensul că prin notificarea nr. 1053 din 28 noiembrie 2005 au solicitat restituirea în natură și a unei părți din terenul de 600 mp rămas liber, este neîntemeiată, dovadă fiind cuprinsul notificării aflată la fila 18 – dosar fond nr. 4368/2006 al Tribunalului Prahova în care se solicită „stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață, corespunzătoare a imobilului terenului menționat mai sus.

(…) cerem și diferența la valoarea de piață a imobilului și terenului ce au făcut obiectul Hotărârii nr. 284/1996…”. Prin urmare, prin dispoziția contestată, cererea recurenților ce a făcut obiectul notificării nr. 1053 din 28 noiembrie 2005 a fost soluționată exact în sensul solicitării acestora. Cu privire la calificarea suprafeței de 185 mp ca fiind teren liber ce poate fi restituit în natură, așa cum arată recurenții, deși o astfel de cerere de restituire nu a făcut obiectul notificării, trebuie precizat că și această susținere este neîntemeiată. Se constată astfel că această suprafață de teren reprezintă curtea aferentă construcțiilor proprietatea intervenienților, servind în exclusivitate folosinței normale a imobilelor respective, fiind unicul acces la calea publică.

Eventuala restituire a acestui teren către recurenți ar îngrădi buna folosință a construcțiile existente și ar duce la noi litigii între părți cu privire la calea de acces către proprietăți. În consecință, având în vedere considerentele expuse, instanța de apel a pronunțat o soluție legală respingând contestația formulată de A.T. și G.R., motiv pentru care se va respinge ca nefondat și recursul declarat de contestatori. Văzând și dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenții vor fi obligați și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații A.A.S., A.A.M.A. și A.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorii A.T. și G.R. împotriva deciziei nr. 191 din 14 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimații A.A.S., A.A.M.A. și A.A.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2010.