ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4792/2008

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă următoarele: Prin contestația înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 3128 din 4 aprilie 2006 P.P.R. cu nume anterior H., a solicitat instanței în contradictoriu cu Municipiul Sinaia, prin primar, anularea dispoziției nr. 85 din 27 februarie 2006 a Primarului orașului Sinaia, și obligarea intimatului la restituirea în natură a imobilului situat în Sinaia, județul Prahova. În motivarea contestației se arată că imobilul în litigiu a aparținut P.E.R., fostă L. fiind preluat abuziv de stat. În baza testamentului autentificat în Cantonul Geneva la 24 octombrie 1996, proprietara a instituit ca unica și universala sa legatară pe U.M.A., revocând și anulând toate celelalte dispozițiuni testamentare anterioare.

După deschiderea succesiunii E.L., legatara U.M.A. a înstrăinat în temeiul contractului din 2 august 2001 drepturile sale succesorale dobândite în temeiul testamentului, contestatorului P.P.R. care și-a valorificat dreptul de proprietate în privința imobilului din Sinaia, în temeiul Legii nr. 10/2001, notificând Primăria Sinaia pentru restituirea acestuia în natură. Prin dispoziția nr. 85/2006 a Primarului orașului Sinaia, notificatorului i-a fost respinsă cererea pe considerentul că acesta nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită așa cum ea este definită de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, această calitate aparținând doamnei U.M.A., care însă nu a depus în nume propriu, în termenul defipt de lege, cuvenita notificare.

Față de întâmpinarea depusă la dosar, prin care orașul Sinaia a invocat excepția lipsei sale de legitimare pasivă în condițiile în care dispoziția contestată a fost emisă de primarul orașului Sinaia, în ședința din 18 aprilie 2006 la cererea părților, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimați a Primarului Sinaia și a Primăriei Sinaia, fiind scos din cauză orașul Sinaia. La data de 13 iunie 2006, contestatorul și-a precizat acțiunea, solicitând în principal anularea dispoziției și restituirea în natură a imobilului și numai în subsidiar, în cazul în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent. În urma probatoriilor administrate în cauză, tribunalul Prahova prin sentința nr. 679 din 20 iunie 2006, a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul P.P.R.

în contradictoriu cu Primăria orașului Sinaia și Primarul orașului Sinaia și a anulat dispoziția nr. 85 din 27 februarie 2006 emisă de intimați, constatând dreptul contestatorului de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în calitate de succesor în drepturi al defunctei P.E.R. (L.) și anume de legatar universal pentru imobilul situat în Sinaia, Prahova. Instanța a dispus în consecință restituirea în natură către contestator a imobilului de la adresa de mai sus, compus dintr-o construcție, parter cu mansardă și terenul aferent acestei construcții, rămas liber, respingând ca nefondat capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri și plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 3, art. 4 și art. 22 din Legea nr. 10/2001, deoarece contestatorul P.P.R. s-a substituit în drepturile succesorale ale vânzătoarei U.M.A., în calitatea acesteia de legatar universal, acesta dobândind implicit calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, care îi conferă legitimarea de a solicita restituirea imobilelor preluate abuziv atât succesorilor legali cât și acelora testamentari. Instanța a înlăturat apărarea intimaților, potrivit căreia petentul nu are calitatea de persoană îndreptățită, atâta timp cât legatara universală U.M.A. nu a formulat notificarea, cerere în baza căreia persoana dobândește calitatea conferită de art. 3 și art. 4 din Lege.

La înlăturarea acestei apărări instanța a argumentat prin aceea că legitimarea de persoană îndreptățită nu este determinată de însăși persoana care formulează notificarea ci de calitatea acesteia de proprietar ori de moștenitor legal sau testamentar, condiție pe care contestatorul o îndeplinea la 10 august 2001 când a formulat notificarea. Împrejurarea potrivit căreia contestatorul nu a acceptat succesiunea defunctei E.R. nu înseamnă că acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită de vreme ce, arată instanța, calitatea de moștenitor și aceea de persoană îndreptățită sunt noțiuni care nu se pot confunda. Prin decizia nr. 246 din 17 mai 2007, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul declarat de Primăria Sinaia și Primarul orașului Sinaia împotriva sentinței civile nr. 679 din 20 iunie 2006 a județului Prahova pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul respingerii contestației formulată de P.P.R.

împotriva dispoziției nr. 85 din 27 februarie 2006 a Primarului orașului Sinaia. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că imobilul din Sinaia, a fost cumpărat de E.L. prin actul autentic de vânzare-cumpărare nr. 7258 din 24 februarie 1937 iar în 1950 imobilul a fost preluat de stat prin naționalizare în temeiul Decretului nr. 92/1950. În cauză, intimatul-contestator a dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale încheiat cu U.M.A., legatara universală a defunctei E.L., toate drepturile succesorale ale defunctei, privind bunurile acesteia, printre care și imobilul în litigiu.

Intimatul-contestator deși a dobândit totalitatea drepturilor succesorale privind bunurile defunctei nu a putut dobândi și calitatea de moștenitor al acesteia, situație în care nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite de a beneficia de dispozițiunile Legii nr. 10/2001, motiv pentru care s-a concluzionat că acesta are posibilitatea de a-și apăra drepturile dobândite pe calea dreptului comun. Împotriva deciziei nr. 246 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, a declarat recurs contestatorul P.P.R. invocând nulitățile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține în motivarea recursului că, cu probele administrate s-a dovedit dreptul de proprietate al E.L. asupra imobilului în litigiu și preluarea abuzivă a acestuia de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, fapt recunoscut și de primăria intimată.

Dovada calității contestatorului de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii s-a făcut cu actul de vânzare-cumpărare autentificat la nr. 1489 din 2 august 2001, în temeiul căruia a dobândit universalitatea drepturilor succesorale deținute de M.A.U. de la E.L., în calitate de legatară universală a acesteia. Curtea de Apel, arată recurentul, a interpretat restrictiv și rudimentar dispozițiunile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece prin cesiunea drepturilor succesorale i-au fost transmise contestatorului toate acțiunile cu caracter patrimonial, inclusiv acelea necesare aducerii unor bunuri în emolumentul moștenirii, în speță acțiunea în baza Legii nr. 10/2001. Situația creată de instanța de apel de a recunoaște dreptul de proprietate asupra imobilului în favoarea a două persoane diferite, creează o situație inadmisibilă din punct de vedere juridic.

Imobilul în litigiu, preluat de stat fără titlu rămâne în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 7 din Legea nr. 10/2001 în proprietatea celui abuzat care poate obține restituirea acestuia în temeiul legii speciale, respectiv Legea nr. 10/2001. În același timp instanța recunoaște și cesionarului universalității, care înglobează imobilul litigios calea procedurii de drept comun pentru valorificarea dreptului său de proprietate în raport cu statul. Având în vedere cele mai sus menționate, contestatorul P.P.R. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și reiterarea soluției instanței de fond. Recursul este întemeiat astfel cum se va arăta în cele ce urmează. Situația de fapt este clarificată și necontestată.

Averea succesorală a defunctei E.L., în care s-a inclus și imobilul în litigiu, preluat de stat abuziv, a revenit în temeiul legatului universal, numitei M.A.U., care la rândul său prin actul autentic 1489/2005 a cesionat cu titlu oneros întreaga universalitate contestatorului P.P.R.. În temeiul art. 4 și art. 22 din Legea nr. 10/2001 acesta a notificat Primăriei Sinaia restituirea imobilului din Sinaia iar Primăria Sinaia prin dispoziția nr. 85 din 27 februarie 2006 i-a respins cererea de restituire pe considerentul că notificatorul nu și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită așa cum este ea definită de art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001 și că în baza actelor prezentate, persoana îndreptățită este U.M.A.

care însă nu a depus notificare în nume propriu în termenul defipt de lege. Instanța de apel a îmbrățișat interpretarea restrictivă a art. 4 din Legea nr. 10/2001 făcută de Primăria Sinaia atunci când a reținut că vânzarea (cesiunea) universalității drepturilor succesorale nu presupune și transmiterea calității de succesor. Această interpretare este greșită, deoarece chiar dacă prin vânzarea succesiunii nu se transmite calitatea de moștenitor, care este personală și incesibilă, prin această vânzare se transmite cumpărătorului universalitatea masei de bunuri ce compun succesiunea sau cota parte din aceasta universalitate, cumpărătorul luând locul vânzătorului și fiind pus în situația moștenitorului, atât în privința drepturilor cât și a obligațiilor transmise de defunct.

Prin urmare, el va putea recurge la orice măsură va crede de cuviință pentru realizarea creanțelor succesorale, inclusiv valorificarea drepturilor întemeiate pe Legea nr. 10/2001 de recuperare a imobilelor preluate abuziv aflate în patrimoniul unităților sau entităților deținătoare. Împrejurarea potrivit căreia cumpărătorul drepturilor succesorale nu are calitatea de moștenitor în accepțiunea art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și a Normelor metodologice de aplicare a legii, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, nu îl exclude din sfera celor legitimați la acordarea măsurilor reparatorii, dacă imobilul preluat abuziv de stat s-a aflat în patrimoniul fostului proprietar a cărui succesiune s-a transmis.

Analiza și calificarea calității de moștenitor lăsată de legiuitor la aprecierea unității deținătoare sau a entității investită cu soluționarea notificării, deci și a instanței, potrivit pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, trebuie făcută nu numai sub aspectul aceleia conferită de legat sau de raporturile de rudenie, dar și din punct de vedere patrimonial. Legitimarea moștenitorilor legali sau testamentari de „persoane îndreptățite” în sensul art. 4 alin. (2) din lege se motivează prin aceea că succesiunea în oricare formă, reprezintă singura modalitate de transmitere a universalității patrimoniale, în cadrul căreia pot fi exercitate toate acțiunile cu caracter patrimonial, inclusiv acelea necesare aducerii unor bunuri în emolumentul moștenirii.

Întreaga procedură a Legii nr. 10/2001 are un substrat patrimonial, fiind legată de calitatea persoanei fizice de proprietar al imobilului la data preluării abuzive [conform art. 3 alin. (1) lit. a) din lege]. Vocația valorificării dreptului de persoană îndreptățită în accepțiunea art. 4 alin. (2) din lege, nu trebuie redusă la calitatea de erede, ci trebuie corelată cu latura patrimonială a transmisiunii succesorale. Latura patrimonială încorporează toate drepturile decurgând din calitatea de moștenitor, inclusiv vocația valorificării drepturilor de persoană îndreptățită. Această vocație, care nu are un caracter personal, legată de un drept potestativ, care în virtutea legii este adusă la succesiune, este încorporată universalității de bunuri cesionate.

Cumpărătorul sau cesionarul drepturilor succesorale, care se substituie în drepturile patrimoniale ale cedentului vânzător, este legitimat prin vocația de persoană îndreptățită la valorificarea dreptului de proprietate pe calea procedurii Legii nr. 10/2001. Această legitimare are un caracter complex, care decurge din calitatea transmițătorului de moștenitor legal sau testamentar al persoanei îndreptățite și din substituirea cumpărătorului în drepturile și obligațiile transmise de defunct.

Vânzarea drepturilor succesorale nu face să treacă asupra cumpărătorului și calitatea de erede, dar întrucât cesiunea drepturilor succesorale produce efecte între părți de la data deschiderii succesiunii, vânzătorul este obligat să predea cumpărătorului tot ce se găsea în succesiune (deci și vocația de a solicita măsurile reparatorii, dacă acestea nu au fost valorificate de moștenitor și tot ce a dobândit succesiunea ulterior) respectiv măsurile reparatorii dacă moștenitorul și-a valorificat dreptul și le-a obținut, astfel că în mod cu totul nejustificat în considerentele dispoziției contestate în speță, primăria disociază dreptul contestatorului de notificare de acela al legatarei U.M.A.

Cesionarul drepturilor succesorale nu poate fi supus unui tratament diferențiat, după cum cesiunea acestor drepturi a intervenit înainte ca eredele să-și fi valorificat definitiv dreptul la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 în privința imobilelor preluate abuziv de stat sau după valorificarea lor. A nu recunoaște cesionarului de drepturi succesorale legitimarea valorificării, în temeiul Legii nr. 10/2001 a bunurilor preluate abuziv, echivalează cu limitarea efectelor cesiunii și cu diminuarea nejustificată a universalității succesorale.

În contextul acestor argumente, se poate concluziona că în mod greșit Curtea de Apel Ploiești, printr-o interpretare excesiv de restrictivă a art. 4 din lege a refuzat contestatorului legitimarea de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, respingând pe fond contestația, prin admiterea apelului și schimbarea sentinței nr. 679 din 20 iunie 2006. Întrucât apelul declarat de Primăria Sinaia și Primarul orașului Sinaia a fost soluționat pe excepția lipsei de legitimare a contestatorului de persoană îndreptățită, fără a se fi cercetat pe fondul acestuia, în temeiul art. 313 C. proc. civ., recursul declarat de contestatorul P.P.R. va fi admis iar decizia nr. 246 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, va fi casată cu trimitere, aceleiași instanțe pentru soluționarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de P.P.R. (cu nume anterior H.P.P.) împotriva deciziei nr. 246 din 17 mai 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia cu trimitere la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2008.